Monthly Archives

Nimeni nu ar fi crezut doar cu un an în urmă că în preajma noastră va izbucni un război. Pentru românii din Basarabia cea mai frecventă  zicere atunci când își dorește ceva este ”sănătate și pace să fie”. Pace. În 2014, la aniversarea a 100 de ani de la primul război mondial (care spre marele meu regret, nu a fost comemorată nicicum la nivel politic în RM) regiunea noastră  se confruntă cu un nou focar de război, focar ce ar putea să se extindă și pe teritoriul RM – un stat vulnerabil, sfâșiat de un conflict secesionist, a cărui populație este schizofrenizată între adorațiunea servilă a Rusiei și ”marelui Putin” și fragila perspectivă europeană.

Un lider cu pretenții imperiale a suscitat blamul tuturor popoarelor civilizate pentru adevăratele crime împotriva umanității – doar așa pot fi numite acțiunile teroriste ce au generat fose comune în Donețk și crash-ul avionului Malaysian Airlines MH-17.  Putin il cheamă. Se vrea un ”Petru cel Mare” al Rusiei moderne (conform lecturilor sale preferate). Culmea e că a reușit! A reușit să devină un ”Petru cel Mare” nu doar al Rusiei, ci și al…unor cozi de topor din Republica Moldova. Trist este că aceste cozi de topor sunt cam multe, raportate fiind la numărul populației din RM. Profilul acestor cozi de topor poate fi categorisit în trei tagme. Prima, tagma celor proști, dar mulți (vorba lui Lăpușneanu) – mancurții fără rădăcină, nostalgici URSS, cu studii modeste, spălați pe creier de propaganda rusească, ei înjură rusește, merg la munci de argat la Moskova, ascultă Russkoye Radio, privesc ”Pole tschudes” și admiră pozele cu Putin-vânătorul, Putin-tankistul, Putin-exploratorul, Putin-judokanul. A doua tagmă – tagma celor puțini, dar  hâtri – ăștia au anumite studii (unii școliți în Occident), au bani (trimiși de Putin)  și urmăresc un singur scop – să devină mai mari pe RM cu ajutorul celor proști, dar mulți; a se citi Dodon, Usatâi, Tkaciuk, Petrenko și alte apariții faunistice din politica de pe Bâc. A treia tagmă – tagma ciulinilor, ăștia se lipesc (că de aia sunt scaieți în bătaia vântului) de cei care le convin la moment – astfel, azi pot fi patrioți și pot cânta ”Hora unirii”, mâine – vânzători de neam, cântând ”Kazacoik”  pentru Uniunea vamală – în funcție de cine și cât le dă; a se citi Cuciuk, Grigoriev,  Ciolak, Kuzenkoffff, Shura, Gardienka și, din păcate,  foarte muuulte alte anomalii pseudo artistice. Însă, pe toți îi leagă o singură categorisire – cu toții sunt ”holopii” (adică  șerbii, aserviții,  slugile) lui Putin. Republica Moldova se va auto purifica și va renaște pentru a-și merita libertatea doar atunci, când vor dispărea în neantul timpului holopii țarului rus, oricare ar fi numele lui, Ioan cel Groaznic, Petru cel Mare sau Putin…

E pe sfârșite legislatura a XIX-a a actualului parlament, se pare că am reușit, totuși, să realizăm câte ceva, s-ar fi putut mai mult, s-ar fi putut mai bine. Însă, actul de guvernare în Republica Moldova, în virtutea imaturității și iresponsabilității clasei politice, în virtutea unei profunde carențe (dacă nu chiar lipsei totale) a unei memorii istorice a democrației, pare a fi un joc de-a decidența cu jumătăți de măsură. Un pas înainte și doi, iar uneori trei-patru – înapoi – cam așa funcționează statul Republica Moldova de la independență încoace. Au fost ani când RM a stagnat, pur și simplu, ba chiar a făcut regrese în materie de primordialitate a legii, funcționării democratice a instituțiilor, respectării drepturilor și libertăților fundamentale (anii 2001-2009).

Ce (nu)am reușit în 5 ani fiind în politică  – 2009-2014?

Eșecurile principale în pofida anumitor eforturi legislative realizate (inclusiv, constatate în urma  activității  de control parlamentar):

• rămânem prizonieri ai unui spațiu informațional infectat de propagandă rusească veninoasă, deoarece proprietarii holdingurilor media sunt deputați în parlament (unii în flagrant conflict de interese pe care CNI nici că le observă) sau pe post de lideri de partide politice, care controlează instituția regulatorie în domeniu;
• corupția înflorește în toate instituțiile statului, mai cu seamă în sistemul judiciar, unde procesul judiciar s-a transformat   într-o tranzacție comercială de tip licitație cu sloganul: câștigă procesul cel care dă mai mult;
• instituțiile statului (inclusiv cele de drept, anticorupție, integritate, audiovizual) sunt în captivitatea influenței politice, generând relații clientelare conform principiului manus manum lavat/o mână spală pe alta;
• economia subterană  e la ea acasă în RM, anual câte două-trei bugete publice fiind puse în circuitul financiar prin spălarea banilor;
• securitatea cetățenilor, și prin urmare a statului, e la un nivel foarte scăzut, RM rămâne a fi vulnerabilă în fața unei eventuale agresiuni, alimentate inclusiv din interior.

Cu ce s-a ales RM timp de 5 ani de guvernare în coaliție? Beneficiul major – liberalizarea regimului de vize și semnarea/ratificarea Acordului de Asociere la UE (care a însemnat un proces politic foarte complicat, un proces legislativ complex, cu adoptarea a unui vast pachet de legi euro-conforme). Realizări conexe în materie legislativă: adoptarea pachetului anticorupție, demararea reformei în justiție, și, finalmente, adoptarea unei noi legi a învățământului – Codul Educației. Voi face un ”studiu de caz” în baza acestui Cod.

Din 2009 am făcut parte în grupul de autori și de experți pentru elaborarea proiectului Codului Educației. Deci, o lege nouă a fost elaborată, discutată și în final adoptată –  în cinci ani. E o perioadă de timp enormă, ținând cont de faptul că legea veche din 1995 demult nu mai corespundea realităților. Este oare bun Codul adoptat? Din punctul meu de vedere este revoluționar, dacă am judeca după reglementările lingvistice – limba română în sfârșit e la ea acasă în sistemul educațional și  limba rusă, în sfârșit, este o limbă străină ca altele și va putea fi predată la alegere. Codul pare a fi echilibrat, dar, din păcate, în goana după echilibre exagerate, Codul Educației a păstrat un set de jumătăți de măsură – un soi de ”tradiții moldovenești”, cu iz răsuflat de sovietism totalitar, tot ele ținându-ne în captivitatea nostalgiilor și apucăturilor de rea pomină.

Le voi enumera punctual.

• Codul nu oferă soluții clare cu privire la părăsirea și revenirea în traseele educaționale preuniversitare, mai cu seamă, în cazurile eșecurilor școlare: au dispărut din textul Codului liceele profesionale, car ar fi trebuit să propună și ele, pe lângă asimilarea unei profesii-meserii,  un bac profesional, ca finalitate pentru elevi, pentru a nu-i discrimina în raport cu elevii ce aleg bacul academic;
• Codul nu a tranșat suficient de clar misiunea colegiilor, păstrând în același timp (din cauza unui amendament ”cu interes lobbist” votat de comisia parlamentară de profil) posibilitatea transferului a cel puțin 30 credite ECTS din învățământul colegial în cel universitar (lucru inimaginabil, deoarece e vorba de două trepte de învățământ diferite!);
• Codul a păstrat denumirea ministerului de resort – Ministerul Educației, autorii negăsind susținerea politicului în a promova denumirea sa corectă (prin tradiție europeană) – Ministerul Educației și Cercetării;
• Codul oferă funcției de rector două mandate consecutive a câte 5 ani (era cazul de păstrat 4 ani (la nivel de mandat prezidențial), căci, oare nu universitatea este entitatea ce trebuie să ofere un exemplu de  progres și dinamism societății întregi? 10 ani de rectorie este exagerat de mult, unde mai pui că acest Cod nu are efect retroactiv și unul din rectori, cu fular verde în jurul gâtului,   perenizat  în funcția sa ca mulți alți omologi de-ai săi de funcție și de fular,  deja a  declarat că rectorii moldoveni vor avea dreptul să mai cumuleze încă două mandate! Luați aminte – mandatul ”moldovenesc” este o realitate diagnosticată cu acte în regulă.  La întrebarea adresată unui rector al instituției publice sau președintelui Academiei din Jmerinka moldovenească – ”Cât doriți  să dureze mandatul dstră?” Răspunsul este unul: ”Hojma”.
• Aceiași rectori au făcut presiuni asupra ministerului prin șantaj și au obținut un alt vestigiu sovietic, ce ne păstrează în limitele diagnozei de ”moldoveni”. Cea de a doua treaptă de doctorat – habilitatul – apare în textul Codului, pentru a liniști orgoliile prezumptuoase ale tuturor habilitaților din RM, care pe timpuri susțineau la Moskova tezele lor, cărând lăzi cu sticle de coniac din Moldova, și uimind profesorii ruși cât de bine cunoșteau doctoranzii moldoveni la examen limba ”străină” – româna! Habilitații din RM sunt excepționali, când se adună la o conferință științifică pe la Academia noastră din Trembita și Malinovka – nu-și dau rândul la sforăială, iar într-o frază fac câte șapte greșeli de gândire, ceva mai mult decât unii academicieni. Aceia totuși, sunt academicieni, am citit și ”epistole” de-ale unora din ei – teribilism, nu alta! Culmea este faptul că acest ”doctorat habilitat” nu poate fi echivalat nicăieri în lume – cu cele 200 de pagini de ”cercetare autentică moldovenească” – habilitatul moldovenesc nu poate fi echivalat nici măcar peste Prut, în România. Am cunoscut personal tipi, care se umflă în pene cu habilitatul lor, dar a căror ”operă” face exact cât o ceapă degerată și e valabilă doar în spațiul ”megaștiințific ” de pe Bâc.
• Codul nu readuce plenar, odată și pentru totdeauna, cercetarea științifică la ea acasă – în instituțiile de învățământ superior. Și nici nu putea să se întâmple aceasta doar prin adoptarea Codului Educației.  Era necesară fie adoptarea Legii cu privire la Academia de Științe și adoptarea unei noi legi, care ar fi reglementat cercetarea și inovarea, fie, cel puțin, modificarea radicală a Codului pentru știință și inovare.  În situația creată  jumătatea de măsură va da multe bătăi de cap celor ce vor implementa Codul Educației.
• Preocupat de monopoluri și timorat de concurență europeană loială, un academician  din parlament, vestit prin activitatea de lobby în favoarea clinicilor sale  private, prin care pompează bani pentru transplanturi și reproducere artificială, nu a ezitat să vicieze versiunea guvernului în materie de învățământ medical – amendând (cu siguranță, nu gratis, activitatea de lobby în RM nu este legalizată) un articol din cod, obstrucționând astfel dreptul cetățeanului la libertatea de alegere a parcursului educațional. Tipul nu are nicio treabă cu normele europene, că, dă mă rog, el e academician al academiei de pe malul Bâcului, cea mai academicească  academie din toate academiile lumii (așa ar fi spus Candid, vestitul personaj dintr-o poveste filosofică a lui Voltaire). Iar un ditamai titlu de academician se obține cu greu – trebuie să dai niște niște bani  pentru astfel de titlu, să mai lobezi niște interese pentru scumpa academie de pe Bâc! Duka are ochiul vigilent și mâna lungă! În RM dacă nu ai titluri – nu ești om de vază și nu te cheamă nimeni la masă! Numai că titlurile astea de pe malul Bâcului nu prea sunt vizibile imediat ce treci frontiera cu UE. O fi ele vizibile prin spațiul CSI, că de acolo li se trage lucoarea unor academicieni și habilitați.

În concluzie – intențiile autorilor Codului Educației au fost foarte bune. In esență  este un document programatic (fie și cu lacune vizibile), care va necesita o sumedenie de acte normative adiționale și  o muncă titanică pentru ca prevederile acestui Cod să fie realizate. Noroc de ministrul educației, Jeanne d’Arc, zic eu, dacă poposea încă în 2009 în fruntea ministerului, Codul ar fi fost votat în 2011.

Am făcut radiografia doar a unui singur proiect de lege, cu o istorie de cinci ani, dar care radiografie este emblematică și poate fi aplicată multor proiecte de legi, adoptate în parlament. Spre regret, unele din ele, prin viciere intenționată, au îmbogățit, fie o bună parte din deputați, fie o categorie de cetățeni cu interese. Cert este că astfel de fenomene nu trebuie să aibă loc. Dar o simplă predică sau o chemare patetică de pe paginile unui blog de profesor universitar, cu siguranță, îi vor face să zâmbească pe cei ce țin mâna pe pulsul  banului obținut din business cu statul și  din controlul instituțiilor aceluiași stat.

M-am convins pe parcursul a 5 ani, că a face politică în RM înseamnă jumătăți de măsură, condimentate cu arta șantajului și a populismului. Cuvintele cheie negative ale acestor cinci ani de activitate politică, pe care i-am  urmărit inclusiv de la o anumită distanță, ca un evaluator de profesie, ar fi: ineficiență, ambiții bolnăvicioase, incoerență, ipocrizie, șantaj, troc, neîncredere, minciună, lovitură sub centură. Care sunt cuvintele-cheie pozitive? Le voi enumera, dar se vor referi la umila mea persoană și, doar  la unii din colegii mei politicieni: sacrificiu, dedicație, responsabilitate, pasiune, activism.

Politicul din RM are nevoie urgentă de un transplant de sânge nou, dar și curat, sânge ce ar veni de la o generație de cetățeni, nepătați de balcanismele moldovenești. Aceștia ar fi, o parte din  cetățenii activi, din sfera publică și privată, din RM, dar mai ales, cetățenii noștri din diasporă. E bine cunoscut faptul, că un sistem poate fi reformat doar cu ajutorul celor din exterior. Cei mai buni cetățeni ai noștri din diasporă trăiesc demult conform legilor europene, ei nu au gândire defectă, ei știu cum și ce trebuie de făcut în RM. Avem nevoie de un suflu nou în politicul din RM. Sper că aceste vânturi noi, europene, vor anima  catargele vasului în semi-derivă pe nume Republica Moldova.

Azi, 14 iulie, de Ziua Națională a Franței, Ambasadorul Franței în RM Excelența Sa Domnul Gérard Guillonneau, mi-a comunicat o veste surprinzătoare și foarte plăcută – Președintele Franței François Hollande a semnat decretul cu privire la decorarea a 560  personalități notorii din viața publică a Franței și de peste hotare cu Ordinul Național ”Legion d’Honneur” – Legiunea de Onoare. Printre aceste personalități mă  aflu și eu, Ana Guțu,  cetățeancă a RM și României, profesor universitar, actualmente deputat în Parlamentul RM, președintă a Comisiei Politică Externă și Integrare Europeană.

Ordinul ”Legion d’Honneur” a fost instituit de Napoleon în 1802 și reprezintă o recompensă pentru merite militare sau civile în fața națiunii. Ordinul ”Legion d’Honneur” este atribuit în rang de Cavaler, Ofițer, Comandor, Mare Ofițer și Mare Cruce.

Aujourd’hui, le 14 juillet, Fête Nationale de la France, l’Ambassadeur de la France en République de Moldavie m’a donné une très heureuse et surprenante nouvelle: le Président de la France M. François Hollande a signé le décret visant les  560 nominations au rang  de la Légion d’Honneur . Parmi les décorés figure aussi Mme Ana Gutu – professeur universitaire de l’ULIM, actuellement député au parlement moldave, présidente de la Commission politique extérieure et intégration européenne. Ana Gutu a été nommée au range de Chevalier de la Légion d’Honneur.

Merci à la France pour avoir apprécié mes modestes projets éducationnels et scientifiques à la gloire de la langue française et de la francophonie!

Vive la France! Vive la Langue Française! Vive le 14 juillet!

Microbuzele sunt și ele un simbol al tranziției. O tranziție interminabilă, perenizată cu slogane europene, unde e prea puțin loc pentru lege, corectitudine, calitate și alte valori mai cotidiene, de care este atașat fiecare cetățean. Nu e zi în care să nu fie implicat în accident vreun microbuz din Chișinău. Businessul cu microbuze, care transportă pasageri, chipurile dând o mână de ajutor primăriei în soluționarea problemei transportului public, a devenit ucigaș. Nu știu, cum de nu le ard mâinile celor, care gestionează rutele de microbuz, care fac bani pe insecuritatea pasagerilor, care angajează deseori pe post de șoferi persoane ce nu au acte în regulă.  Acuz de iresponsabilitate autoritățile locale – primăria Chișinău, în frunte cu primarul actual, consilierii, care protejează acest business ucigaș, cei, care din lăcomie și impotență profesională nu au fost în stare să lanseze proiecte public-privat pentru asigurarea Chișinăului cu transport public decent. Microbuzele sunt o rușine pentru capitala unui stat care a semnat Acordul de Asociere cu UE, pentru primarul, care se bate cu pumnii în piept și invocă toate cauzele posibile și imposibile în a justifica incapacitatea de a administra capitala.

Păi, la ce i-ar servi primarului grija față de locuitorii Chișinăului? Oricum, el nu e tată, copii nu are, așa că  viitorul copil strivit de roțile microbuzelor (sau sfâșiat de câinii vagabonzi – și asta e o altă problemă!), cu siguranță, nu va fi copilul lui Dorin Chirtoacă.  Și nici copilul unuia din consilierii municipali, ăștia sunt businessmeni de succes, prin piețe, burse de valori, benzinării etc. Odraslele lor nu circulă nici cu microbuzele, nici cu troleibuzele, nici cu alt transport public. De fapt, ei țin ”krysha” businessului cu microbuze – business ucigaș! Chișinăul nu e o capitală europeană, ci un oraș asemeni unei urbe provinciale din țările lumii a treia, unde accidente cu microbuze omoară practic zilnic cetățenii acelor state. A face bani cu prețul morții cetățenilor – e o crimă pasibilă de pedeapsă penală. Cine credeți că trebuie să fie judecat?… Așa cred și eu! Dar până se trezește justiția noastră, cred că Dumnezeu le va lua în seamă pe toate, dar mai ales blestemul mamelor, care și-au pierdut copiii, rudele în accidente de microbuze, aceste microbuze care sunt adevărați teroriști cu patru roți, finanțați și protejați de aleșii locali într-o capitală pseudo-europeană.

La 8 iulie am participat la emisiunea Fabrika din 8 iulie 2014, la Publika TV, în cadrul căreia am dezbătut  reacția CCA la demersul public către CCA cu privire la solicitarea sistării propagandei rusești la posturile TV rusești, retransmise în  RM. CCA a suspendat postul Rossia 24, iar alte două posturi – Prime TV și TV7 au fost  sancționate.

Același subiect a fost discutat și în cadrul emisiunii Politica la TV7, din 7 iulie 2014.

Sincere felicitări tuturor cetățenilor Republicii Moldova cu ocazia ratificării de către Parlamentul RM a Acordului de Asociere a RM la UE! 2 iulie 2014 va rămâne pentru posteritate o zi istorică, plină de semnificații simbolice: la 510 ani de la trecerea în neființă a celui mai mare român al tuturor timpurilor – Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, atletul creștinătății, o parte din Moldova istorică, în virtutea vicisitudinilor timpului, devenită  stat, reușește să se desprindă de tot ceea ce a însemnat imperiul răului – ocupația țaristă rusă din sec.XIX și   ocupația sovietică din 1940, 1944-1989.. Începând cu ziua de 2 iulie 2014 românii din stânga Prutului au mai sorbit din apele fluviului, care i-a despărțit de Țara-mumă, de frați, și au spus un ”Da” hotărât reîntregirii neamului românesc  în spațiul valoric european. De-acum încolo începe cursa contra cronometru – ”Să ne lucrăm grădina noastră” (Voltaire) Românească!

***

La 2 iulie Parlamentul Republicii Moldova s-a întrunit în ședință plenară extraordinară cu o singură chestiune la ordinea de zi – Ratificarea proiectului de lege Nr.252 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte. Ana Guțu, deputat liberal reformator, a prezentat în plenul parlamentului  raportul Comisiei pentru Politică Externă și Integrare Europeană, a cărei președinte este.

***

RAPORT

la proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte,  și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte

(nr.252 din 28.06.2014)

Comisia politică externă şi integrare europeană a examinat prezentul proiect de lege şi constată următoarele.

 Proiectul de lege a fost înaintat spre examinare Parlamentului cu titlu de inițiativă legislativă de către Președintele Republicii Moldova,  fapt ce corespunde prevederilor art.73 din Constituție  și  art.47 din Regulamentul Parlamentului.

Obiectul proiectului de lege îl constituie ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte,  și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014. În conformitate cu prevederile art.66 din Constituție și art.11, alin.(1) lit.a)  din Legea nr.595-XIV din 24 septembrie 1999 privind tratatele internaționale ale Republicii Moldova, Acordul respectiv urmează să fie ratificat de Parlament.

Acordul de Asociere înlocuiește Acordul de Parteneriat și Cooperare dintre Comunitățile europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, semnat în 1994 și intrat în vigoare din 1998, și reprezintă o etapă calitativ nouă în relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.  Acordul de Asociere creează un cadru juridic modern, ce preia componente esențiale ale acquis-ului comunitar și se bazează pe două elemente esențiale: asocierea politică și integrarea graduală pe piața unică europeană.

Acordul de Asociere cuprinde un Preambul, șapte Titluri, Anexe și Protocoale. Preambulul Acordului consacră opțiunea europeană a Republicii Moldova și face referință la valori, precum democrația, respectarea drepturilor omului și a libertăților democratice, a statului de drept, ca valori fundamentale, pe care se bazează asocierea politică și integrarea economică a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană.

Titlul I menționează principiile generale ale cooperării între Părți;

Titlul II se referă la dialogul politic, reforme și cooperare în domeniul politicii externe și de securitate;

Titlul III se referă la aspecte ce țin de spațiul de libertate, securitate și justiție, și presupune consolidarea cooperării polițienești în domenii ca migrația și azilul, gestionarea frontierelor, protecția datelor cu caracter personal, circulația persoanelor ș.a.

Titlul IV reglementează cooperarea economică și alte tipuri de cooperare sectorială, precum, reforma administrației publice, dreptul societăților comerciale, contabilitate și audit, ocuparea forței de muncă, politica socială, egalitatea de șanse, politica bugetară și de audit extern, dezvoltarea regională, sănătatea publică, protecția civilă, agricultura, dezvoltarea rurală, cooperarea în domeniul energetic ș.a.;

Titlul V stabilește aspecte privind cooperarea comercială, inclusiv accesul pe piață al bunurilor, eliminarea taxelor vamale, regimul vamal, comerțul cu servicii, circulația capitalurilor etc.

Titlul VI se referă la asistența financiară;

Titlul VII conține prevederi referitoare la aspecte instituționale;

Anexele completează prevederile Acordului de Asociere, făcând referință la cadrul juridic al Uniunii Europene, în special la Directivele Consiliului UE și ale Parlamentului European, care urmează a fi transpuse în legislația națională, fiind stabilit și un calendar precis de implementare ale acestora.

Acordul de Asociere cuprinde o importantă componentă comercială,  Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător/Deep and Comprehensive Free Trade Area  (DCFTA), care presupune liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii cu Uniunea Europeană, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice și netarifare, abolirea restricțiilor cantitative și armonizarea legislației Republicii Moldova la cea a UE. Alinierea Republicii Moldova la standardele și reglementările europene va duce la creșterea  competitivității producătorilor autohtoni, ameliorarea climatului investițional și la diversificarea relațiilor cu partenerii economici străini.

Trebuie menționat faptul, că prevederile Acordului de Asociere corespund întru totul priorităților stabilite în Programul de activitate al Guvernului RM, aprobat de Parlament.  Acestea nu contravin Constituției Republicii Moldova și angajamentelor asumate în cadrul altor tratate internaționale, la care Republica Moldova este parte. Ajustarea legislației naționale la standardele și principiile europene va apropia țara de atingerea obiectivului principal de integrare europeană.

Prezentul Acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni după data depunerii ultimului instrument de ratificare sau aprobare. Acordul este încheiat pentru un termen nelimitat.

Totodată, art.464 din Acord prevede intrarea în vigoare și aplicarea provizorie a dispozițiilor acestuia: ”Uniunea și Republica Moldova convin să aplice parțial și cu titlu provizoriu prezentul Acord, precum și în conformitate cu procedurile și legislația lor internă, după caz”.

Punerea în aplicare a prevederilor Acordului de Asociere va permite accelerarea reformelor, modernizarea Republicii Moldova și va contribui la consolidarea democrației, a statului de drept și a stabilității politice. Iar integrarea economică progresivă prin intermediul  DCFTA va impulsiona puternic economia țării și va aduce beneficii tangibile și posibilități pentru fiecare cetățean al țării.

Toate comisiile permanente au examinat și avizat pozitiv proiectul de lege, cu excepția a două comisii (Comisia mediu și schimbări climatice și Comisia pentru drepturile omului și relații interetnice), care nu au putut adopta o decizie din cauza parității de voturi. Direcția juridică a Secretariatului Parlamentului a prezentat avizul său favorabil, pronunțându-se pentru ratificarea Acordului.

În contextul celor expuse, Comisia politică externă şi integrare europeană, în temeiul art.56 din Regulament, cu majoritate de voturi (6 voturi ”pro” și 1 ”împotrivă”), propune plenului Parlamentului ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte,  și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, prin adoptarea unei legi organice în prima și a doua lectură.

  Președinta Comisiei                                                      Ana GUȚU