Ieri
la Chișinău s-a produs schimbarea puterii politice. Noua majoritate
parlamentară constituită din blocul ACUM și PSRM a investit un guvern în frunte
cu Maia Sandu. Nu cunoaștem dedesubturile înțelegerii între aceste două entități
politice, opinia mea este că o coaliție cu PSRM nicidecum nu poate aduce
beneficii cetățenilor Republicii Moldova, iar alegerea Zinaidei Greceanâi în
funcția de președinte al parlamentului reprezintă un mare regres pentru
înrădăcinarea vectorului pro-occidental pe teritoriul RM controlat până la
Nistru. PSRM deja cântă victorie în conferințele sale de presă – raportând glorios
lui Kozak îndeplinirea misiunii promise. În același timp, blocul ACUM promite
că-și asumă consecințele aceste coaliții și ne dorim ca Maia Sandu și Andrei
Năstase să se țină de cuvânt, notând că unioniștii i-au susținut în alegerile
parlamentare din 24 februarie. Dezaprob reacția disproporționată a Partidului
Democrat, la indicația căruia, probabil, ședințele parlamentului se desfășoară fără
asigurarea logistică necesară. Le amintesc democraților că 61 de voturi în
parlament nu sunt egale cu 30. Partidul Democrat trebuie să se comporte
civilizat și să accepte trecerea în opoziție. Vlad Plahotniuc, dacă dorește să
demonstreze că este un politician cu angajamente față de cetățeni, NU trebuie să
se agațe de putere. Să treacă în opoziție, să folosească mandatul de deputat pentru
a critica noua putere și să lupte în continuare politic pentru a reveni la
guvernare. Puterea politică este efemeră. Democrația veritabilă înseamnă
alternanță la putere. Curtea Constituțională a căzut în derizoriu. Interpretarea
cu rea credință a normelor constituționale o descalifică irevocabil. Diferențele
de abordare care există azi între forțele politice din RM care au acces în
parlament (nu scriu doctrinare, căci doctrine nu există), riscă să degringoleze
în posibile altercații. Luați aminte, niciun politician din Republica Moldova
NU merită viața cetățenilor. Politicienii trebuie să se angajeze în beneficiul
cetățenilor, să le asigure trai decent, viață prosperă, libertate, și nu mită electorală
sau bani pentru a ieși la manifestații. Funcționarii din instituțiile statului
trebuie să dea dovadă că nu degeaba s-au cheltuit milioanele din fondurile
europene pentru reforme prin varii proiecte de calificare a resurselor umane, întru
asigurarea bunei guvernanțe și performanțelor în management operațional. Acum e nevoie ca transferul puterii să se
producă în mod pașnic, corect, civilizat. Instituțiile coercitive să-și facă
datoria, să păstreze calmul și să demonstreze că sunt garantul statului de
drept.
Despre
Dodon. Consider că Igor Dodon demult a depășit linia roșie. Ne este clar
tuturor că el a trădat interesele statului Republica Moldova nu după ce am
vizionat cu toții probele video lansate ieri de PD în spațiul public. Declarațiile
pro-rusești, susținerea separatismului din stânga Nistrului, acțiunile de
demarare a federalizării RM au demonstrat că Igor Dodon deschis face jocurile
geopolitice ale Rusiei din prima zi de când a ajuns președintele RM. Dar, Dodon
a fost susținut de PD în campania de alegeri prezidențiale din 2016 și au
contribuit plenar la înfrângerea Maiei Sandu. PD și Vlad Plahotniuc au avut tot
timpul la dispoziție să-l descalifice pe Igor Dodon nu abia cum, ci mult mai
înainte. Lipsa de perspicacitate politică, în pofida consilierii de multe
milioane de dolari, l-au plasat pe Vlad Plahotniuc în afara jocului puterii.
Totuși, dincolo de competiție și animozitățile interpersonale ale politicienilor,
organele de drept ale Republicii Moldova sunt obligate să-și îndeplinească
obligațiunile funcționale. Igor Dodon, dacă este vinovat, merită să răspundă
penal pentru înaltă trădare și corupție politică. Dezvăluirile despre averile
lui Igor Dodon din Rusia, conturile sale din Elveția, urmare a finanțărilor
ilegale din Rusia, mă face să afirm că și Igor Dodon este un oligarh. Nici
Zinaida Greceanâi, speakerul ales, nu trece filtrul integrității politice.
Situația
politică actuală este complexă și complicată, total nouă pentru democrația
emergentă din Republica Moldova. Scindarea abordărilor politice nu este una
doctrinară, nici geopolitică, ci strict conjuncturală. Noua coaliție PSRM+ACUM nu
poate să ne placă în esență, nouă, unioniștilor. Dar ea s-a format. Zarurile
sunt aruncate. Actualmente, la 10 ani de la revoluția Twitter din 7 aprilie
2009, când a început prăbușirea regimului Voronin, are loc transferul puterii
politice. Sper foarte mult, ca acest transfer să nu pericliteze implementarea
Acordului de Asociere a RM cu Uniunea Europeană, să nu asistăm la derapaje
anti-naționale românești. Consider mai ferm ca niciodată că doar Unirea
Republicii Moldova cu România va fi capabilă să restabilească demnitatea
noastră națională, statul de drept, libertatea și prosperitatea în spațiul civilizator
european.