Ana Guțu, doctor în filologie romanică, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova, Școala Doctorală Științe Umaniste; prim-vicepreședinte al Partidului Unității Naționale (PUN), Interviu pentru Staș Marian, președintele Clubului Liderii mileniului trei, București.
- În contextul geopolitic de azi, redefinit structural de i) războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei; ii) aprobarea, de către Senatul SUA, a aderării la NATO a Finlandei și Suediei, țări anterior neutre; iii) și, respectiv, statutul de țară candidată la Uniunea Europeană acordat recent Republicii Moldova, cum apreciați, prevederile din Constituția Republicii Moldova, de la art. 11, Republica Moldova, stat neutru, potrivit cărora: (1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă. (2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său? Strategic, menținerea neutralității este de natură să consolideze sau să vulnerabilizeze securitatea Republicii Moldova în fața unor potențiale agresiuni hibride / armate, declanșate de Federația Rusă asupra Republicii Moldova, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina?
Răspuns:
Articolul 11 din Constituția Republicii Moldova (care Constituție nu a fost supusă unui referendum popular, ci a fost adoptată doar de o majoritate parlamentară a partidului agrarian din Republica Moldova în 1994) declară neutralitatea Republicii Moldova, statut ce stârnește multiple interpretări, mai ales din partea politicienilor. În condițiile războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv politicienii de la guvernare, au invocat de multe ori statutul de neutralitate, acordându-i puteri exagerate, crezând că invocarea statutului de neutralitate va asigura apărarea împotriva Rusiei sau va stopa poftele imperiale ale acesteia de refacere a URSS.
Din păcate, niciun politician nu a recurs la jurisdicția constituțională, adică, la invocarea Hotărârii Nr.14 a Curții Constituționale a Republicii Moldova din 05 mai 2017 cu privire la interpretarea art.11 din Constituție. Din această perspectivă, Curtea a interpretat cu lux de amănunte ce înseamnă neutralitatea Republicii Moldova, cum trebuie ea înțeleasă în contextul conflictelor regionale. Mai mult decât atât, această hotărâre, elaborată după anexarea Crimeii de către Rusia, pare să fi prevăzut actualul război din regiune, care perturbă ordinea internațională și pune în pericol securitatea oamenilor de pe planetă. Prezint unele secvențe din această Hotărâre, pe care trebuie să o cunoască absolut toți politicienii din Republica Moldova, pentru a evita orice manipulare.
https://constcourt.md/ccdocview.php?l=ro&tip=hotariri&docid=613
”174. Dreptul neutralității dezvoltat la începutul secolului trecut se referă la comportamentul statelor neutre în caz de război și nu menționează măsurile de apărare preventivă în timp de pace. În măsura în care, la sfârșitul secolului trecut, armele s-au dezvoltat în așa fel încât să nu mai putem asigura apărarea noastră decât prin cooperarea cu alte țări în anumite domenii, această cooperare (cu condiția să nu depășească anumite limite) trebuie considerată compatibilă cu spiritul neutralității. Acest lucru se aplică cu atât mai mult cu cât un stat neutru nu este numai îndreptățit, ci și obligat să ia măsuri de precauție militare pe care le poate solicita în mod rezonabil, pentru a-i permite să se apere eficient împotriva atacurilor posibile.”
” 181. Astfel, faptul că Federația Rusă nu și-a retras trupele sale de ocupație din estul țării, ci, dimpotrivă, și-a consolidat prezența militară în partea transnistreană a Republicii Moldova, constituie o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la independența, suveranitatea, integritatea teritorială și neutralitatea permanentă a Republicii Moldova, precum și a dreptului internațional.”
H O T Ă R Ă Ș T E:
- În sensul articolului 11 din Constituție coroborat cu articolele 1 alin.(1), 3 și 8 din Constituție:
– Ocupația militară a unei părți a teritoriului Republicii Moldova în momentul declarării neutralității, precum și lipsa recunoașterii și a garanțiilor internaționale ale acestui statut, nu afectează validitatea prevederii constituționale referitoare la neutralitate;
– în cazul unor amenințări în adresa valorilor fundamentale constituționale, precum independența națională, integritatea teritorială sau securitatea statului, autoritățile Republicii Moldova sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, care i-ar permite să se apere eficient împotriva acestor amenințări;
– dislocarea pe teritoriul Republicii Moldova a oricăror trupe sau baze militare, conduse și controlate de către state străine, este neconstituțională;
– participarea Republicii Moldova la sisteme colective de securitate, asemenea sistemului de securitate al Națiunilor Unite, operațiuni de menținere a păcii, operațiuni umanitare etc., care ar impune sancțiuni colective împotriva agresorilor și infractorilor de drept internațional, nu este în contradicție cu statutul de neutralitate.
- Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
În altă ordine de idei, neutralitatea unui stat presupune un buget extrem de consistent pentru apărarea națională. Republica Moldova nici pe departe nu-și poate permite să investească sume exorbitante în capacitățile sale de apărare, deoarece pur și simplu nu are bani. Fiind un stat sărac, fără economie, fără resurse naturale, și, mai ales, fără resurse umane suficiente, Republica Moldova își asigură existența din granturi și credite, acordate de România, UE, SUA și alte state bogate. Narativul politic despre neutralitate nu a putut fi învins de ideea necesității de aderare la NATO din cauza propagandei rusești, dar și din cauza ipocriziei politicienilor, aceștia preferând să mintă, decât să-și educe electoratul, asigurându-le adevărată securitate și protecție.
Astfel, consider că, din păcate, nu există o majoritate suficientă a populației pentru a cere aderarea Republicii Moldova la NATO, nici chiar urmare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Republica Moldova este, de fapt, un proiect statal eșuat din punct de vedere politic, economic și social. Unica soluție de salvare a cetățenilor Republicii Moldova de la un colaps total este unirea teritoriului controlat constituțional/administrativ de către Republica Moldova (adică, până la Nistru, excluzând zona separatistă, transformând-o într-o zonă neutră, sub control internațional, cu negocieri în format relansat după victoria Ucrainei asupra Rusiei în acest război).
- În același context geopolitic explicitat anterior, cum apreciați securitatea viitoare a Republicii Moldova, dobândită prin statutul de țară membră NATO, urmând precedentele create de Finlanda și Suedia, țări anterior neutre constituțional? Ca stat membru NATO, Republica Moldova va fi mai protejată sau mai vulnerabilă în fața unor potențiale agresiuni declanșate de Federația Rusă asupra Republicii Moldova, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina?
Răspuns: Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei este o acțiune teroristă, de genocid, Rusia făcându-se vinovată de crime împotriva umanității. Rusia a detonat normele dreptului internațional, edificate cu atâta migală, sacrificii de-a lungul timpului de întreaga umanitate. În același timp, acest război de agresiune a scos în prim plan o mare națiune slavă – națiunea ucraineană, prin puterea, determinarea sa de a lupta pentru libertate și democrație prin sacrificii de vieți umane. Victoria Ucrainei asupra Rusiei este vitală pentru întreaga planetă. Cu siguranță, această victorie va redefini ordinea mondială, iar Rusia va fi demantelată, deoarece minoritățile naționale și etnice, care locuiesc în zone compacte, își vor revendica independența. O necesitate stringentă va deveni denuclearizarea totală a statelor de pe planetă. Pacea universală a fost dintotdeauna idealul omenirii, exprimat de-a lungul secolelor de către filosofi și intelectuali. În numele acestei păci vor fi redefinite, restructurate organismele internaționale, principiile și normele de care se vor ghida după război.
Republica Moldova, din păcate, învață foarte lent și ineficace din lecțiile istoriei îndepărtate și celei mai recente. Sondajele arată că opiniile pro-NATO cresc prea puțin pentru a avea o majoritate covârșitoare la un eventual plebiscit. Maturitatea politică a populației rămase în Republica Moldova (cetățenii emigrați în afară spre Vest au opinii corecte euroatlantice și unioniste) lasă de dorit. Atâta timp cât politicienii de orice factură (de stânga pro-ruși, de dreapta pro-europeni) nu-și vor asuma responsabilitatea securității cetățenilor prin aderarea Republicii Moldova la NATO, nu va apărea acea majoritate pro-NATO. Excepție fac politicienii unioniști, deoarece ei mereu au fost pro-NATO, pro-Vest, și, desigur, pro-România.
- Admițând, pe baza răspunsului la întrebările anterioare, că decizia strategică “Republica Moldova, stat membru NATO” – statut fundamental diferit de cel de stat membru al Uniunii Europene – permite o consolidare radical mai consistentă a securității și capacității de apărare a Republicii Moldova în fața unor potențiale agresiuni declanșate de Federația Rusă, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina, care sunt pașii pe care clasa politică și societatea din Republica Moldova îi vor avea de făcut în următorii 5-10 ani, pentru a pune în fapt schimbările constituționale necesare îndeplinirii acestui obiectiv strategic?
Răspuns: Acum Republica Moldova depinde 100% de rezultatul războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Îmi doresc din tot sufletul ca Ucraina să iasă victorioasă din acest război, și atunci, fiind deja protejați de eroismul soldaților ucraineni, Republica Moldova va putea să ia decizii epocale, dacă, desigur, va exista curaj și voință politică în acest sens. Oscilarea permanentă a politicienilor pro-europeni între Vest și Est nu a făcut decât să întărească revanșismul partidei pro-ruse. Ucraina acum este scutul nostru. Trebuie să învățăm de la clasa politică ucraineană cum să-ți aperi demnitatea și libertatea. Spre regret, pun la îndoială capacitatea actualei guvernări de a-și asuma obiectivul aderării Republicii Moldova la NATO. Nu cred că există curaj, voință politică, dar nici unitate de opinii în interiorul majorității parlamentare.
Să nu uităm, de asemenea, că parcursul european al Republicii Moldova, pe care l-a obținut prin semnarea Acordului de Asociere la UE (2014) și obținerea statutului de candidat pentru aderare la UE (2022) nu este ireversibil. Pe fondul războiului din regiune, multiplele crize (energetică, economică, socială etc) au făcut să scadă ratingul partidului de guvernare PAS și au declanșat activizarea partidelor pro-ruse. Există, din păcate, marea posibilitate ca acestea să ia o majoritate confortabilă la următoarele alegeri parlamentare. Și atunci, din nou ( a câta oară), Republica Moldova va bate pasul euroatlantic pe loc, sau chiar va îngheța vectorul pro-vest.
Repet, din punctul meu de vedere, soluția politică optimă în condițiile acestui război este Unirea Republicii Moldova cu România, deoarece două state, ca subiecte de drept internațional, în conformitate cu Tratatul final de la Helsinki din 1975, articolul 1 și 2, pot să-și decidă soarta pașnic, democratic, de a modifica frontierele lor, prin unire. Este nevoie de a inernaționaliza această soluție, de a sensibiliza opinia și instituțiile internaționale despre necesitatea imperioasă a actului Unirii a două state – România și Republica Moldova (în frontierele sale controlate constituțional). În caz contrar, Republica Moldova va fi mereu un teritoriu în derivă, unde Vestul va pompa miliarde pentru a menține o pseudo-statalitate, o pace aparentă, cu un viitor incert din cauza depopulării rapide (circa un milion de cetățeni ai Republicii Moldova au și cetățenia europeană a României, fapt care le permite o emigrare facilă în vest de unde nu se mai întorc înapoi în Republica Molodva).
Istoria Românilor trebuie să ne inspire prin curajul fără precedent al înaintașilor noștri, care au realizat Unirea românilor într-un singur stat național la 1 decembrie 1918. A venit timpul deciziilor importante și vitale pentru destinul nostru național.
anagutu on 
