Monthly Archives

3 Articles
Ochiul inteligent cu Ana Guțu/opinii/politic/Republica Moldova

GRAȚIEREA   ÎNTRE  MILOSTIVENIE ȘI RESPONSABILITATE POLITICĂ

Posted by anagutu on

GRAȚIEREA   ÎNTRE  MILOSTIVENIE ȘI RESPONSABILITATE POLITICĂ

În spațiul public din Republica Moldova a izbucnit recent un scandal de proporții, după o operațiune desfășurată de instituțiile coercitive ucrainene, cu sprijinul autorităților moldovenești. Mai multe persoane, cetățeni ai Republicii Moldova, au fost arestate sub acuzația că ar fi fost implicate în activități coordonate de agenți ai Kremlinului, fiind instruite pentru a comite atentate asupra unor oficiali ucraineni.

Elementul care a provocat cea mai mare indignare nu a fost însă doar amploarea operațiunii, ci faptul că unul dintre cei arestați fusese grațiat în aprilie 2022 prin decret prezidențial de președinta Republicii Moldova Maia Sandu. Persoana respectivă avea antecedente penale pentru trafic de droguri, fusese condamnată în Rusia la 11 ani de închisoare și ulterior extrădată în Republica Moldova pentru a-și continua pedeapsa. Cu toate acestea, a fost inclusă într-un decret de grațiere, care a vizat peste 20 de persoane, dintre care mai multe aveau condamnări legate de traficul de droguri.

Tăcerea instituțiilor și căutarea vinovaților

După apariția informațiilor, reacțiile oficiale au întârziat. Președinția Republicii Moldova, cu întârziere,  a emis un comunicat considerat de mulți drept insuficient, iar dezbaterea s-a mutat rapid pe rețelele de socializare. Acolo, discuția s-a polarizat: unii au cerut explicații directe din partea șefei statului, alții au încercat să identifice vinovați în alte zone – Comisia de grațiere, consilieri prezidențiali, procurori sau foști demnitari.

S-a invocat faptul că solicitările de grațiere ar fi venit încă din 2021 din partea Procuraturii Generale, iar ulterior ar fi fost reconfirmate. În argumentația prezentată la momentul respectiv s-ar fi menționat inclusiv ipoteza că persoana condamnată ar fi fost victima traficului de ființe umane. ONG-ul La Strada, condud mulți ani de Ana Revenco, specializat în materie de trafic de ființe umane, ar fi susținut această teză printr-un document oficial. A se nota : Ana Revenco în 2022 era ministru al afacerilor interne al guvernului PAS, iar actualmente este în fruntea STRATCOM – o instituție recent creată pentru a combate dezinformarea.

Cu toate acestea, întrebarea centrală rămâne: cine poartă responsabilitatea finală pentru semnarea decretului de grațiere?

Grațierea – între tradiție juridică și responsabilitate morală

Instituția grațierii are rădăcini istorice adânci, provenind din dreptul roman și fiind preluată ulterior în sistemele juridice europene. Inițial, grațierea era un act de clemență al monarhului, un instrument de milostivire față de condamnați, menit să demonstreze puterea și generozitatea suveranului.

În democrațiile moderne, dreptul de grațiere este atribuit, de regulă, președintelui. Deși, există comisii consultative și proceduri administrative, decizia finală aparține șefului statului. Tocmai de aceea, fiecare decret de grațiere presupune o analiză atentă a dosarului, a antecedentelor și a riscurilor potențiale.

Într-un context, în care Republica Moldova se confruntă cu o problemă gravă a consumului și traficului de droguri, iar securitatea regională este fragilă din cauza războiului din Ucraina, orice act de clemență acordat unor persoane condamnate pentru infracțiuni grave capătă o încărcătură suplimentară.

Războiul informațional și manipularea percepțiilor

Cazul a scos la iveală și o altă problemă: climatul tensionat al dezbaterii publice. În locul unei analize raționale, discuțiile au degenerat adesea în atacuri, etichetări și acuzații reciproce. Termeni precum „război cognitiv” sau „propagandă” sunt frecvent invocați, însă esența rămâne aceeași: societatea este profund afectată de lipsă de educație și analfabetism funcțional.

Critica deciziilor politice nu ar trebui să fie echivalată cu ostilitatea față de stat, după cum susținerea unui lider nu ar trebui să excludă dreptul la întrebări legitime. O democrație funcțională se bazează pe transparență, responsabilitate și capacitatea de a admite greșeli.

Contextul mai larg: securitate, reforme și direcția strategică

Scandalul grațierii se suprapune peste un context geopolitic extrem de complicat. Ucraina se află în plin război, iar Republica Moldova este expusă constant riscurilor hibride și influenței rusești. În același timp, problemele interne – depopularea, criza din educație, lipsa reformelor administrative profunde – alimentează percepția unei stagnări sau chiar degradări instituționale.

În acest cadru, orice decizie controversată devine un simbol al nemulțumirilor acumulate. Pentru o parte a societății, cazul grațierii nu este un incident izolat, ci expresia unei guvernări percepute ca fiind incoerentă sau insuficient de fermă în raport cu amenințările la adresa securității naționale.

Nevoia de responsabilitate și luciditate

Grațierea este, prin definiție, un act de milă. Însă mila nu poate exclude prudența, mai ales atunci când este vorba despre persoane condamnate pentru infracțiuni grave. Responsabilitatea finală aparține celui care semnează decretul, chiar dacă recomandările vin din partea altor instituții.

În același timp, dezbaterea publică trebuie să rămână una civilizată și argumentată. Critica, gândirea critică și analiza lucidă sunt semne ale unei societăți vii. Idolatrizarea necondiționată a liderilor politici sau demonizarea automată a criticilor nu ajută la consolidarea statului de drept.

Republica Moldova traversează o perioadă decisivă pentru viitorul său. Într-un context regional marcat de război și instabilitate, fiecare decizie politică are consecințe majore. Tocmai de aceea, transparența, responsabilitatea și coerența trebuie să fie reguli, nu excepții.

 

opinii/politic/Republica Moldova

Perciun-lichidatorul și Dodon – românofobul.

Posted by anagutu on
  1. Ochiul Inteligent – Ediția 98
    Dragi privitori,
    bine v-am regăsit la ediția a 98-a a Ochiului Inteligent. Astăzi voi vorbi despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova și despre evenimentele de ultimă oră de pe scena politică: ce se mai petrece la Guvern, ce face Maia Sandu și, inevitabil, voi începe cu așa-zisele reforme promovate de ministrul Educației, Dan Perciun.
    Ieri, în ședința de Guvern, Dan Perciun a propus – și a dus până la capăt – absorbția Universității din Cahul de către Universitatea Tehnică a Moldovei, în pofida faptului că cele două academii de științe, din Republica Moldova și din România, s-au pronunțat ferm împotriva acestei decizii. Ambele au insistat asupra necesității păstrării Universității din Cahul ca instituție distinctă, un centru de românism, o universitate care de peste 20 de ani activează într-un consorțiu cu Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.
    Cu toate acestea, ministrul Perciun a impus această inițiativă. Îmi pare sincer rău că motivațiile politice ale acestei fuziuni au fost înțelese inclusiv în România și că, prin acest gest, Dan Perciun nu a făcut decât să-și scoată în evidență – îmi asum această afirmație – românofobia, chiar dacă este român cu acte în regulă.
    Peste Prut, reacțiile au fost dure: comentatori politici, academicieni, avocați, rectori de universități. Și totuși, acest tânăr ministru, care nu are în palmaresul său nicio lecție predată în fața elevilor sau a studenților, care nu este și nu a fost niciodată pedagog, a mers înainte. Exact ca Maia Sandu în perioada în care a fost ministru al Educației: fără experiență didactică, dar rămasă în memoria colectivă prin introducerea camerelor la bacalaureat și prin închiderea a zeci de școli.
    O localitate fără școală este o localitate fără oameni. Unde nu sunt oameni, nu există viață economică, nu există inițiativă, iar statul dispare. Republica Moldova ajunge tot mai mult să semene cu un stat-oraș, în care viața pulsează aproape exclusiv la Chișinău.
    Revenind la Dan Perciun, această fuziune reprezintă o încăpățânare dusă până la extrem. Eu o numesc un atac de tip „raider” asupra sistemului de învățământ superior. Dacă absorbția Universității Agrare de către Universitatea Tehnică a putut fi, într-o anumită măsură, justificată, absorbția Universității din Cahul este un gest antiromânesc evident.
    În același context, foarte curând va avea loc concursul pentru funcția de rector al Universității de Stat din Moldova. Profesorul Igor Șarov, un opozant al actualului ministru și al inițiativelor sale lipsite de bun-simț academic, nu va mai candida. Este limpede că PAS și Ministerul Educației vor încerca să-și impună propriul candidat.
    Se vehiculează deja numele Aureliei Hanganu, actuala șefă a Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare, fost rector al Universității Academiei de Științe – o instituție artificială, creată în perioada comunistă și ulterior absorbită de USM. În prezent, această agenție funcționează anevoios, cu salarii mici, personal insuficient și cercetare aproape inexistentă, iar doamna Hanganu este prezentată drept „soluția” pentru rectoratul USM.
    Raportul de forțe la USM este aproape egal: aproximativ 800 de profesori și peste 800 de cercetători proveniți din structurile Academiei de Științe. Acești cercetători, deconectați de procesul didactic, dar dependenți de bugetele alocate de Agenția condusă de doamna Hanganu, vor fi, cel mai probabil, mobilizați în favoarea ei. Așa se face „raiderism” în învățământul superior.
    Problemele reale ale sistemului sunt însă altele: lipsa armonizării cu legislația UE și a României, un nomenclator al specialităților complet depășit, durate ale studiilor care nu respectă modelul Bologna, un Cod al Educației anacronic, cu două trepte de doctorat, exact ca în Rusia.
    Profesorii universitari nu au beneficiat de majorări salariale din 2018. Abia din 1 septembrie 2025 indemnizațiile pentru titlurile științifice au crescut ușor. În acest context, Dan Perciun vine cu o aroganță proverbială și le dă lecții rectorilor și profesorilor, cu excepția rectorului Viorel Bostan, care, prin modificarea Codului Educației, se pregătește pentru un al treilea mandat.
    La toate acestea se adaugă intenția ministrului de a introduce manuale de matematică din Estonia, traduse, ignorând complet România și tradiția gândirii matematice românești. Această ostilitate față de România nu mai poate fi ignorată.
    Dincolo de Dan Perciun, s-a remarcat în aceste zile și Igor Dodon, care a declanșat o campanie agresivă împotriva unioniștilor, plină de panouri publicitare finanțate, cel mai probabil, din bani publici. Întrebarea nu este din ce bani face Dodon campanie, ci cum este posibil ca un personaj cercetat pentru trădare de patrie să fie deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
    Dodon trebuie judecat penal pentru discursul său pro-Kremlin, pentru negarea războiului fascist al Rusiei împotriva Ucrainei și pentru subminarea statului. El ar trebui lipsit de cetățenie și expulzat, așa cum procedează statele baltice.
    Republica Moldova este infestată de coloana a cincea. Agenți ai Kremlinului sunt prezenți în mass-media, în Parlament, în spațiul public, iar instituțiile statului par paralizate. În timp ce Ucraina luptă pe două fronturi – militar și intern –, la noi această caracatiță este lăsată să prospere.
    Așa-numitul centru „Stratcom”, cu un buget anual de 20 de milioane de lei, ajunge să declare că unionismul ar fi o amenințare la adresa securității statului. Este o aberație. Unirea Republicii Moldova cu România, până la frontiera administrativ controlată de pe Nistru, nu este o amenințare, ci o necesitate urgentă.
    Integrarea europeană este departe, iar Republica Moldova face prea puțin pentru a-și accelera parcursul. Unirea este singura soluție reală pentru salvarea acestui stat.
    Dragi privitori, mă opresc aici.
    Unirea Republicii Moldova cu România este soluția.
    Așa să ne ajute Dumnezeu.
Internațional/opinii/politic/USA

Epsteiniada – “eroi” și concluzii.

Posted by anagutu on

Ochiul Inteligent – Ediția 97 din 05.02.2026

Dragi privitori,
vă invit să urmăriți cea de-a 97-a ediție a rubricii Ochiul Inteligent. După o analiză atentă a tuturor informațiilor apărute în ultimele zile despre afacerea Epstein, am decis să prezint propria mea evaluare asupra a ceea ce s-a întâmplat și asupra semnificației acestui caz.
Jeffrey Epstein, cunoscut ca apropiat al unor oameni extrem de influenți ai lumii, deținea o insulă în largul Statelor Unite, unde se desfășurau activități criminale grave. A fost condamnat pentru pedofilie la începutul anilor 2000, dosarul fiind ulterior închis. A fost din nou arestat în 2008–2009 și a executat doar 13 luni de detenție pentru aceleași infracțiuni.
Așa-numitele „fișiere Epstein” au constituit inclusiv un subiect de campanie politică pentru Donald Trump, actualul președinte al Statelor Unite. Vinerea trecută, Departamentul de Justiție al SUA a publicat aproximativ 3,5 milioane de documente, incluzând sute de mii de materiale video și o cantitate uriașă de corespondență. Ministrul Justiției a recunoscut că documentele au fost prelucrate în grabă, iar unele victime ale abuzurilor sexuale s-au revoltat, deoarece fețele lor nu au fost protejate corespunzător.
Cine a fost, de fapt, Epstein? După consultarea mai multor surse, cred că publicul are deja o imagine generală. Eu voi face doar o sinteză. Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă astăzi în lume, în jurul acestor fișiere, seamănă cu o otravă cu efect întârziat. Cazul Epstein va fi, fără îndoială, cel mai răsunător scandal al secolului XXI și va sta la baza unei reevaluări profunde a modului în care funcționează lumea.
Epstein nu a fost doar un pedofil. Moartea sa din 2019 – sinucidere sau crimă – rămâne controversată. Partenera sa, Ghislaine Maxwell, se află în detenție și este probabil singura persoană capabilă să depună mărturii decisive. Ea urmează să fie audiată în Senatul SUA.
Epstein avea abilități excepționale de analiză financiară și a creat modele financiare sofisticate. A construit o rețea de exploatare sexuală pentru a compromite și controla persoane extrem de influente. Pe insula sa erau aduse fete minore și băieți pentru divertismentul sexual al celor bogați și puternici. În aceste fișiere apar personalități care până recent erau considerate respectabile, invitate să țină conferințe și prezentate drept elite morale ale lumii.
Trebuie subliniat că documentele publicate nu reprezintă încă concluzii judiciare definitive. Multe informații sunt cenzurate, iar înțelegerea lor necesită analiză atentă. În acest context, apar indicii privind implicarea mai multor servicii de informații internaționale, inclusiv legături cu Rusia, FSB și KGB. Marea întrebare este de ce aceste structuri nu au detonat la timp această „bombă”.
Răspunsul este simplu: banii și puterea. Cei bogați își cumpără adesea impunitatea.