Perciun-lichidatorul și Dodon – românofobul.
Posted by 
anagutu on
anagutu on - Ochiul Inteligent – Ediția 98
Dragi privitori,
bine v-am regăsit la ediția a 98-a a Ochiului Inteligent. Astăzi voi vorbi despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova și despre evenimentele de ultimă oră de pe scena politică: ce se mai petrece la Guvern, ce face Maia Sandu și, inevitabil, voi începe cu așa-zisele reforme promovate de ministrul Educației, Dan Perciun.
Ieri, în ședința de Guvern, Dan Perciun a propus – și a dus până la capăt – absorbția Universității din Cahul de către Universitatea Tehnică a Moldovei, în pofida faptului că cele două academii de științe, din Republica Moldova și din România, s-au pronunțat ferm împotriva acestei decizii. Ambele au insistat asupra necesității păstrării Universității din Cahul ca instituție distinctă, un centru de românism, o universitate care de peste 20 de ani activează într-un consorțiu cu Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.
Cu toate acestea, ministrul Perciun a impus această inițiativă. Îmi pare sincer rău că motivațiile politice ale acestei fuziuni au fost înțelese inclusiv în România și că, prin acest gest, Dan Perciun nu a făcut decât să-și scoată în evidență – îmi asum această afirmație – românofobia, chiar dacă este român cu acte în regulă.
Peste Prut, reacțiile au fost dure: comentatori politici, academicieni, avocați, rectori de universități. Și totuși, acest tânăr ministru, care nu are în palmaresul său nicio lecție predată în fața elevilor sau a studenților, care nu este și nu a fost niciodată pedagog, a mers înainte. Exact ca Maia Sandu în perioada în care a fost ministru al Educației: fără experiență didactică, dar rămasă în memoria colectivă prin introducerea camerelor la bacalaureat și prin închiderea a zeci de școli.
O localitate fără școală este o localitate fără oameni. Unde nu sunt oameni, nu există viață economică, nu există inițiativă, iar statul dispare. Republica Moldova ajunge tot mai mult să semene cu un stat-oraș, în care viața pulsează aproape exclusiv la Chișinău.
Revenind la Dan Perciun, această fuziune reprezintă o încăpățânare dusă până la extrem. Eu o numesc un atac de tip „raider” asupra sistemului de învățământ superior. Dacă absorbția Universității Agrare de către Universitatea Tehnică a putut fi, într-o anumită măsură, justificată, absorbția Universității din Cahul este un gest antiromânesc evident.
În același context, foarte curând va avea loc concursul pentru funcția de rector al Universității de Stat din Moldova. Profesorul Igor Șarov, un opozant al actualului ministru și al inițiativelor sale lipsite de bun-simț academic, nu va mai candida. Este limpede că PAS și Ministerul Educației vor încerca să-și impună propriul candidat.
Se vehiculează deja numele Aureliei Hanganu, actuala șefă a Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare, fost rector al Universității Academiei de Științe – o instituție artificială, creată în perioada comunistă și ulterior absorbită de USM. În prezent, această agenție funcționează anevoios, cu salarii mici, personal insuficient și cercetare aproape inexistentă, iar doamna Hanganu este prezentată drept „soluția” pentru rectoratul USM.
Raportul de forțe la USM este aproape egal: aproximativ 800 de profesori și peste 800 de cercetători proveniți din structurile Academiei de Științe. Acești cercetători, deconectați de procesul didactic, dar dependenți de bugetele alocate de Agenția condusă de doamna Hanganu, vor fi, cel mai probabil, mobilizați în favoarea ei. Așa se face „raiderism” în învățământul superior.
Problemele reale ale sistemului sunt însă altele: lipsa armonizării cu legislația UE și a României, un nomenclator al specialităților complet depășit, durate ale studiilor care nu respectă modelul Bologna, un Cod al Educației anacronic, cu două trepte de doctorat, exact ca în Rusia.
Profesorii universitari nu au beneficiat de majorări salariale din 2018. Abia din 1 septembrie 2025 indemnizațiile pentru titlurile științifice au crescut ușor. În acest context, Dan Perciun vine cu o aroganță proverbială și le dă lecții rectorilor și profesorilor, cu excepția rectorului Viorel Bostan, care, prin modificarea Codului Educației, se pregătește pentru un al treilea mandat.
La toate acestea se adaugă intenția ministrului de a introduce manuale de matematică din Estonia, traduse, ignorând complet România și tradiția gândirii matematice românești. Această ostilitate față de România nu mai poate fi ignorată.
Dincolo de Dan Perciun, s-a remarcat în aceste zile și Igor Dodon, care a declanșat o campanie agresivă împotriva unioniștilor, plină de panouri publicitare finanțate, cel mai probabil, din bani publici. Întrebarea nu este din ce bani face Dodon campanie, ci cum este posibil ca un personaj cercetat pentru trădare de patrie să fie deputat în Parlamentul Republicii Moldova.
Dodon trebuie judecat penal pentru discursul său pro-Kremlin, pentru negarea războiului fascist al Rusiei împotriva Ucrainei și pentru subminarea statului. El ar trebui lipsit de cetățenie și expulzat, așa cum procedează statele baltice.
Republica Moldova este infestată de coloana a cincea. Agenți ai Kremlinului sunt prezenți în mass-media, în Parlament, în spațiul public, iar instituțiile statului par paralizate. În timp ce Ucraina luptă pe două fronturi – militar și intern –, la noi această caracatiță este lăsată să prospere.
Așa-numitul centru „Stratcom”, cu un buget anual de 20 de milioane de lei, ajunge să declare că unionismul ar fi o amenințare la adresa securității statului. Este o aberație. Unirea Republicii Moldova cu România, până la frontiera administrativ controlată de pe Nistru, nu este o amenințare, ci o necesitate urgentă.
Integrarea europeană este departe, iar Republica Moldova face prea puțin pentru a-și accelera parcursul. Unirea este singura soluție reală pentru salvarea acestui stat.
Dragi privitori, mă opresc aici.
Unirea Republicii Moldova cu România este soluția.
Așa să ne ajute Dumnezeu.