DOCTRINA ANTI-CORUPȚIE SAU POLITICA STRUȚULUI FERICIT CU CAPUL ÎN NISIPURI MIȘCĂTOARE

18.08.2021

Ascensiunea doctrinei anti-corupție.

În Republica Moldova la 11 iulie 2021 a avut loc o adevărată revoluție electorală, în rezultatul căreia partidul prezidențial al Maiei Sandu a obținut 63 de mandate în parlamentul de la Chișinău. Atât campania Maiei Sandu în alegerile prezidențiale, cât și discursurile politice ale liderilor Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) în campania electorală de alegeri parlamentare anticipate s-au bazat în exclusivitate pe un singur subiect: combaterea corupției. Programul politic al PAS este unul absolut fad, fără mari subiecte de importanță crucială pentru Republica Moldova ca stat. Nu conține scopuri strategice de politică externă, nu exprimă clar atitudinea față de România, față de Rusia. Programul politic al PAS reia aceeași poziție de dublă caschetă: și cu Estul, și cu Vestul, pe care au promovat-o toate partidele mari ce s-au perindat la guvernare, indiferent de doctrină – de stânga sau de dreapta.

În lupta sa politică Maia Sandu a mizat pe cartea câștigătoare – discursul anti-corupție, fiind consiliată, mai cu seamă, de experții fundațiilor germane, cu care Maia Sandu și PAS colaborează etanș din 2015, atunci când a decis să creeze partidul său politic. Subiectul anti-corupție a picat bine, mai ales după furtul miliardului din băncile comerciale ale Republicii Moldova, și, cadrează bine cu mișcările anti-corupțe din Europa Centrală și Orientală. Acest obiectiv imperios necesar de luptă anti-corupție a fost pe larg inoculat cetățenilor Republicii Moldova prin intermediul instituțiilor media, finanțate și ele copios de fundații europene, care au scos în prim plan experți-ONG-iști, finanțați la rândul lor generos de fundații europene. Astfel, personaje fără nicio experiență profesională concretă au ajuns să ne vorbească (neapărat în două limbi – română și rusă) de la ecranele televizoarelor despre inutilitatea vectorului geopolitic care dezbină, despre vanitatea subiectului identitar în Republica Moldova, deoarece el dezbină, despre fericirea supremă a unei societăți unite în jurul unui singur subiect: lupta anti-corupție.

Nașterea națiunii civice moldovenești.

Abandonarea problematicii geopolitice și celei identitare, prin privilegierea  luptei anti-corupție, tendința de a aborda doar subiectele comune din societatea extrem de diversă a Republicii Moldova a dus inevitabil la fortificarea construcției pe nume națiunea civică moldovenească.

Această construcție este, după părerea mea, o adevărată găselniță, un Graal al fericirii supreme în Republica Moldova, promovat de anumite forțe care se opun unirii Republicii Moldova cu România și contestă esența românească a statului Republica Moldova, categorisindu-l drept stat polietnic și multinațional. Vom aminti că în Republica Moldova sunt 82% de români (ei se identifică fie români, fie moldoveni, dar această diadă nu este una antagonistă, ea având explicații istorice și mai ales educaționale clar determinate), și doar 18 % de reprezentanți ai altor minorități etnice și naționale. Deci, Republica Moldova este cel de-al doilea stat românesc, construit pe un ex-teritoriu ocupat de URSS în 1940 și 1944.

Afirmarea politică a națiunii civice moldovenești în Republica Moldova este o tentativă absolut reprobabilă de a uita trecutul istoric orfan al acestui teritoriu, genocidul împotriva cetățenilor săi prin foametea organizată și deportările comuniste, un fel de revoluție proletară care vrea să facă tabula rasa din memoria noastră genetică națională, și să ne scrie pe creierele noastre că suntem moldoveni fericiți.

Conceptul de națiune civică moldovenească vine din zona înțelegerilor germano-ruse cu privire la teritoriul dintre Prut și Nistru și locuitorii acestui teritoriu. Dorința de a construi cu tot dinadinsul o națiune civică moldovenească într-un stat aflat în comă identitară profundă din cauza trecutului sovietic-comunist concordă perfect cu politica imperială rusească promovată în Basarabia secolului XIX și  politica de deznaționalizare prin deportări, genocid și propagandă din perioada sovietică. Cu atât mai diabolică pare a fi această construcție – națiunea civică moldovenească (NCM) atunci când este promovată de politicienii progresiști ai noii generații, înscăunați comod pentru patru ani la guvernare. Orice subiect este bun – curățirea instituțiilor statului (prin înscăunarea rudelor noilor guvernanți, că de – nu sunteți atât de pregătiți să credeți în adevărata resetare instituțională, care poate surveni doar prin unirea Republicii Moldova cu România), ziua internațională a pisicilor, pensii majorate până la 2000 de lei, mersul pe bicicletă al demnitarilor etc – numai despre limbă română nu, despre identitatea românească nu, despre geopolitică nu, despre planul Kozak nu.

Uite așa, pas cu pas, faimoasa doctrină anti-corupție, care a fagocitat complet curentul unionist din Republica Moldova, și a dat naștere națiunii civice moldovenești (sloganul ei fiind: nu importă ce limbă vorbim, important e să avem ce pune pe limbă) începe să semene cu imaginea struțului fericit, care, atunci când își bagă în nisip capul – crede că se protejează de orice pericol, deoarece nu vede prădătorul. Cetățenii Republicii Moldova sunt somați prin această doctrină să fie fericiți doar datorită faptului că va fi schimbat procurorul general, că se schimbă responsabilii instituționali vechi cu cei ”noi”, trecuți prin schemele politice ale PLDM-ului, sau ale PD-ului, sau ale PCRM-ului și așa ad infinitum.

Cum rămâne cu marii corupți?  

Pe fundalul propice al existenței clanurilor criminale-mafiote în varii domenii socio-economice, îngemănate cu politica mare, cetățeanul simplu a fost sensibilizat (și pe bună dreptate) că a venit timpul să se pună capăt dezmățului hoților și corupților. Personaje odioase precum Vlad Plahotniuc, Igor Dodon, Veaceslav Platon, Ilan Șor, Vlad Filat  sunt blamate de popor, iar cetățenii așteaptă de la noua guvernare acțiuni concrete pentru a-i judeca, a-i pedepsi și a le confisca averile. Între timp, Plahotniuc nu e de găsit, Șor stă bine, merci, în Israel și mai e și deputat în parlamentul din Chișinău (sic!), Platon le-a zis tuturor pa-pa și a zburat în Londra, Dodon are imunitate parlamentară și își negociază, probabil, evadarea în Rusia unde va găsi protecție. Unicul care se simte confortabil este Filat – i-au fost uitate păcatele, acum se bucură pentru foștii săi ortaci din rândul doi și trei, care se pricopsesc cu funcții importante în stat. Confiscarea extinsă a averilor, atât de mult dorită de popor, este posibilă în baza actualului cod penal. Doar că, până acolo …mai e mult! Observăm cum sistemul judiciar încearcă să se adapteze obiectivului anti-corupție anunțat de noua putere. Lupta pentru supraviețuirea sistemului a început.  Resursele umane în Republica Moldova sunt extrem de limitate, iată de ce anunțata ofensivă anti-corupție, care va trebui să aibă loc, în mare parte, cu aceiași oameni ai sistemului, riscă să dureze mult prea mult.

Concluzii

Doctrina anti-corupție, atât de populară în Europa Centrală și Orientală, a asigurat victoria absolută a Partidului Acțiune și Solidaritate în alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021. Totodată, consider că lupta anti-corupție nu poate constitui o veritabilă doctrină politică (combaterea corupției la toate nivelele  trebuie să fie un obiectiv al oricărei guvernări din orice țară).

În Republica Moldova, stat falimentar la cei 30 de ani de pretinsă independență, nu poți asigura bunăstarea și fericirea cetățenilor prin a ocoli subiectul politic esențial al tuturor timpurilor – cum se raportează politicienii la  identitatea cetățenilor Republicii Moldova, la perspectiva Unirii Republicii Moldova cu România – cea mai sigură reformă de resetare instituțională, teritorială a Republicii Moldova? Prin evitarea acestui subiect partidul prezidențial al Maiei Sandu poate fi categorisit drept partid moldovenist cu față  pro-occidentală (născător de națiune civică moldovenească), spre deosebire de PSRM, care este un partid moldovenist fățiș pro-rusesc.

Unde sunt unioniștii (alegătorii) în această formulă? Alegătorii unioniștii au fost fascinați de doctrina anti-corupție și de fumigena rusească ”acum nu e momentul pentru Unire”.

Nimeni și niciodată nu va desena conjunctură politică pentru Unirea cu Țara. Dacă cineva crede că momentul propice va fi anunțat cu surle și trâmbițe  – greșește amarnic. Unionist ori ești – ori nu. Unirea trebuia făcută în 1991.  Din păcate, după 30 de ani, Unirea celor două state românești într-un singur teritoriu pare să se fi transformat într-o misiune politică imposibilă.  

GUVERNUL VREMURILOR BUNE SUB CONSTELAȚIA KOZAK-PUTIN

12.08.2021

Așa cum era de așteptat, noua majoritate PAS a învestit guvernul Nataliei Gavriliță fără prea multe probleme – mașina de vot a funcționat ca pe vremurile de tristă pomină. Ba mai mult –  deputații PAS sunt relaxați, 63 de mandate le permit să mai tragă și chiulul de la unele ședințe, cum s-ar spune – au de unde!

Totuși, vremurile bune, care vor tăgădui să vină, așa precum recunosc înșiși protagoniștii puterii absolute la ora actuală din Republica Moldova, nu prea dau semne de coerență, consecvență, transparență (atât de trâmbițată în campanie) și caracter vizionar.

Prima bilă neagră.  În condițiile posibilităților limitate ale bugetului s-a purces la mărirea numărului de ministere de la 9 la 13 (ambițiile și setea pentru funcții în stat sunt mari, iar partidul prezidențial nu este o excepție). Întreținerea a patru ministere în plus va costa scump, discursul electoral PAS, bazat pe invocarea eficienței cheltuielilor publice, trebuia să genereze o altă abordare:  era suficientă reorganizarea ministerelor existente pe domenii cu secretari de stat responsabilizați corespunzător.

A doua bilă  neagră. Programul de guvernare, în pofida complexității aparente, ”strălucește” prin lipsa adevăratelor reforme, care ar concorda cu eficiența și calitatea: una din aceste reforme imperioase este refacerea structurii teritorial-administrative. Cele 32 de raioane cu 900 de primării reprezintă o adevărată povară pusă pe umerii cetățenilor. Nici Filat în 2010 nu a dorit reforma teritorial-administrativă – logica era simplă: PLDM își dorea o influență cât mai mare în teritoriu și avea nevoie de oameni înscăunați în funcții de conducere, chiar dacă aceste funcții sunt perfect superflue. Eliminați azi printr-un exercițiu de imaginație toți președinții de raioane, împreună cu toate consiliile raionale, și veți vedea că Republica Moldova, dar mai ales cetățeanul, nu pierde nimic. Ba dimpotrivă, vom obține o economie enormă de fonduri publice. Fericirea cetățeanului nu constă în fărâmițarea teritorială absurdă pe raioane, amăgindu-l pe cetățean că instituțiile birocratice sunt mai aproape de el, ci în puterea sporită a primarilor, în descentralizarea la maxim a serviciilor statului, de care cetățeanul trebuie să beneficieze în incinta primăriei. Dar, guvernul Gavriliță nici el nu este preocupat de reforma teritorial-administrativă.

A treia bilă neagră. Natalia Gavriliță așa precum a promis PAS în campanie, a făcut un subiect-far din intenția de a majora pensia a 470 000 de pensionari din Republica Moldova până la 2 000 de lei. Bani pentru aceste majorări nu sunt, decât doar din sprijinul macrofinanciar care va veni din UE (cele 600 milioane de Euro promise de Comisia Europeană) și de la FMI. Pentru a susține acest proiect, e nevoie anual de circa 5 miliarde de lei. Prim-ministrul Gavriliță a recunoscut că e  o sumă importantă de bani și că pentru acest an bani sunt (pensiile vor fi majorate din 1 octombrie 2021), iar pentru anii viitori se vor căuta alte soluții. În același timp, dacă ar fi să analizăm calitatea vieții cetățenilor, opiniile lor referitoare la supraviețuire, vom constata că 2 000 de lei pentru un pensionar nici pe departe nu acoperă necesitățile vitale – hrană, îmbrăcăminte, tratamente. Unde mai pui că în această chestiune intervine frustrarea altor pensionari, cauzată de acest egalitarism comunistoid. Să explicăm. Pensiile mai mici de 2 000 de lei sunt acelea care rezultă mai cu seamă din lipsa perioadei de contribuție la fondul social, care lipsă este cauzată nu doar de plata salariilor în plic, dar și de prestația  insuficientă a unor cetățeni.   Și atunci, ce va spune un pensionar care a lucrat circa 50 de ani în calitate de profesor în școală și are pensia de 2 100 de lei? Prin urmare, buna intenție de a majora pensiile pentru o categorie de oameni, se va transforma în amnistie pentru cei care nu prea au lucrat la viața lor. Acest principiu comunist va accentua caracterul asistențial al statului Republica Moldova.

A patra bilă neagră. Am vorbit despre materie. Acum veni rândul spiritului, esenței noastre ca neam, de fapt este cel mai important subiect pentru supraviețuirea noastră în cel de-al doilea stat românesc. La una din emisiunile televizate, fiind întrebată ce va face majoritatea parlamentară PAS cu referire la modificarea articolului 13 din Constituție,  în sensul înlocuirii sintagmei ”limba moldovenească în baza alfabetului latin” cu sintagma ”limba română”. Natalia Gavriliță a răspuns cu o seninătate care frizează grotescul și ridicolul: ”nu cred că aceasta arde pe agenda cetățeanului”. La 30 de ani de independență, după chinuri în lupta anti-comunistă, anti-agrariană, în anul 2021 să afirmi vechiul slogan interfrontist din anii *90 ”e important ce pui pe limbă, și  nu cum se numește limba” mi se pare o meschinărie politică crasă, o ignoranță și o lipsă totală de discernământ.

Schimbările la vârf au început exact așa cum prevede logica în competița politică. E normal să fie așa – pleacă un partid cu tot cu oamenii săi din funcții – cheie, vine altul și își înscăunează oamenii săi. Ba mai mult, așa cum era de presupus, legăturile de rubedenie între exponenții noii puteri, chiar dacă nepotismul este blamat în discursurile sale oficiale, sunt la ordinea zilei. Astfel, purtătoarea de cuvânt a prim-ministrului Natalia Gavriliță este o verișoară de-a președintelui Maia Sandu. Însăși Natalia Gavriliță este cumătră cu președintele Maia Sandu. Cu siguranță, vor apărea în presă, ceva mai târziu, scheme cu legăturile de rubedenie detaliate în noul arc al puterii de la Chișinău. De-ar fi acest rău cel mai mare…

Puterea își dorește procurorul său. Disputele politice în jurul numelui procurorului sunt piatra de temelie a schimbării puterii în Republica Moldova. Era de așteptat că procurorul general va fi contestat. Asta s-a întâmplat de fiecare dată când în Republica Moldova s-a schimbat puterea. Procedura e simplă – sub pretextul modificării Legii procuraturii, se modifică și condițiile de numire a procurorului. Majoritate parlamentară este – nimic mai simplu de realizat decât debarcarea procurorului general. Există, totuși, niște întrebări. Chiar dacă sunt retorice. UE a investit sume enorme de bani în reforma justiției, inclusiv a procuraturii din Republica Moldova. ONG-uri cu finanțări generoase au elaborat rapoarte, expertize, au publicat cărți, au făcut schimb de experiență pe bani europeni. Cum rămâne cu aceste activități laborioase și consistente?

Toate aceste evenimente politice se precipită pe fundalul unui amalgam de acțiuni ale președintelui Maia Sandu – o campanie de PR pe rețelele de socializare pe de o parte (fotografia pe cel mai înalt vârf de munte din România – Moldoveanu și statul la coadă la trecerea frontierei cu România ca ”simplu cetățean”), și zgomotoasa, dar vana vizită a lui Dmitrii Kozak, trimisul lui Putin la Chișinău.

Multpromisa de PAS transparență în administrarea treburilor publice a fost totalmente compromisă, când printr-un comunicat sec al MAIE, practic în ajun, se anunța vizita lui Kozak la Chișinău și întrevederea sa cu Maia Sandu, însoțită de ministrul de externe Nicu Popescu și vicepremierul pentru reintegrare Vladimir Kulminskii. Nicio instituție media nu a anunțat cine l-a invitat pe Kozak la Chișinău. Misterul a fost spulberat de însuși Kozak – la ieșirea din sediul președinției el a răspuns presei că a fost invitat de președintele Republicii Moldova.

Abia seara târziu, la 11 iulie 2021, Maia Sandu a formulat un text pe contul său de FB în care a încercat să dea substanță rezultatelor întrevederii cu Kozak. A menționat că agenda bilaterală cu Federația Rusă ”este foarte plină”. Pe când Kozak, ieșind la presă, gentil și elegant, a replicat că  Rusia ”a fost rugată să ajute în soluționarea conflictului transnistrean, dar acest conflict ține de problema internă a Republicii Moldova”. Doar prin acest răspuns Kozak a anihilat textul postării Maiei Sandu de pe FB. Și, de parcă nu a fost suficientă această umilință, Kozak a mers ș la întrevedere cu Igor Dodon și Vladimir Voronin. De ce nu ar împușca doi iepuri odată? Că tot veni la Chișinău după o zi de lucru la Kremlin, de ce să fi mânat avionul doar pentru întrevederea de la președinție?

La 30 de ani de relații complicate cu Federașia Rusă (războiul de agresiune la Nistru în 1992, embargoul energetic anii *90, embargoul la produsele agricole moldovenești anii 2000, prețul exorbitant la gazele naturale, punerea pe umerii Republicii Moldova a datoriei pentru gazele naturale consumate în stânga separatistă a Nistrului, incidentele de încălcare a drepturilor omului în stânga Nistrului, inclusiv cu implicarea forțelor pacificatoare rusești etc)  să speri că vei cădea în grațiile lui Putin doar pentru faptul că nu arunci săgeți diplomatice în adresa Rusiei, trebuie să fii cel puțin naiv! Politica vițelului care suge de la două vaci rămâne pe ordinea zilei în Republica Moldova în contextul instaurării noii puteri a partidului prezidențial PAS. Astfel, guvernarea vremurilor bune la Chișinău începe inevitabil, cum s-a mai întâmplat și în trecut, sub constelația Kozak-Putin, constelație care, pe semne, fascinează inclusiv puterea progresistă de la Chișinău.  

Alegerile parlamentare din 11 iulie 2021, la peste 30 de ani de la revoluția poeților care a adus limba română în instituțiile statului proaspăt creat în 1991, au fost marcate de tăcerea asurzitoare a intelectualilor. Când spun intelectuali – desigur, mă refer la scriitori, filosofi, profesori universitari – cei care prin tradiție sunt promotori ai identității românești pe meleagurile fostei Basarabii, astăzi o parte din acea Basarabie istorică fiind constituită în Republica Moldova, stat independent și subiect de drept internațional.

Gloriosul an 1989, marcat prin revoltele populare în favoarea schimbării, dar mai ales, în favoarea revenirii noastre la limba română, la identitatea românească, a fost posibil nu doar vântului politic al schimbării, care bătea în întreaga URSS, ci și grație curajului scriitorilor din Republica Moldova, pe atunci RSSM, scriitori implicați plenar în mișcarea de emancipare națională. Scriitorii au devenit adevărate legende, adevărați lideri ai maselor populare: Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Valeriu Matei, Ion Hadârcă, Dumitru Matcovschi. Iată de ce sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut, ani care ne-au adus libertatea spirituală prin a gândi și vorbi românește, a ne raporta la Țara noastră Mare de peste Prut – România, pot fi considerați drept o revoluție a poeților. Poeții au trezit masele largi ale populației, ei au adunat lumea în Piața Marii Adunări Naționale, ei au glorificat limba română și românismul, poeții au ghidat deciziile majore în primul parlament generator al Declarației de Independență din 1991.

Faptul că puterea politică, din păcate, nu a ajuns să fie delegată poeților/intelectualilor pentru a duce la bun sfârșit opera reunificării cu Țara –   este un subiect aparte. Știm foarte bine că KGB-ul sovietic nu dormea, au urmat o serie de asasinate a oamenilor de cultură influenți și populari, fapt ce a permis ieșirea în prim-planul vieții politice a nomenclaturiștilor sovietici și a tinerilor oportuniști politici, racolați de serviciile secrete ale fostei URSS. Astfel cauza națională a încăput pe mâna unor trădători, care au făcut pact cu diavolul roșu și au capturat Republica Moldova ab initio  pentru a o transforma într-un cordon gri, pauperizat, profund corupt, impredictibil, cu armată de ocupație pe o parte de teritoriu declarată ca și componentă a Republicii Moldova, doar că, de facto,  această zonă de dincolo de Nistru a fost mereu o zonă separatistă, plăsmuită în cabinetele lui Lenin la începutul anilor 20 ai secolului trecut.

Desigur, intelectualii sunt romantici – ei nu au scopuri materiale, meschine, sunt onești, integri, și, putem observa că deseori, sunt fentați în politică de ”adevărații politicieni” – intriganți și șmecheri.

Astfel, entuziasmul emancipării naționale de la finele anilor 80 ai secolului trecut a început să se stingă după plecarea în demisie a primului parlament. Intelectualii implicați în politică au fost învinși de nomenclaturiști, prin trădare, și încetul cu încetul au fost ”exilați” din viața politică activă a Republicii Moldova. Scriitorii, filosofii s-au întors la masa de scris, având drept armă la îndemână doar penița. Și de atunci, dacă e să facem o retrospectivă, vom observa că orice implicare a intelectualilor în politica activă a fost pedepsită prin dezaprobare publică, unii din ei fiind supuși linșajului mediatic. Această tristă realitate, foarte bine regizată cu sprijinul ochiului de veghe al Moscovei, a făcut ca în prim-planul vieții politice să ajungă mai cu seamă golanii, semi-docții, hoții și penalii.

Ce au decis să facă intelectualii între timp? S-au retractat în turnul de fildeș al gândirii eclectice și a exegezelor filosofice. Marea majoritate dintre ei au găsit de cuviință să facă un pas în umbră, să nu iasă în prim-planul opiniei publice cu pledoarii care ar pune pe tapet problemele serioase ale devenirii noastre naționale. Pentru plăcerea spiritului, cei mai mulți au scris cărți, au publicat articole, au editat reviste, și…din când în când au cochetat cu puterea, oricare a fost culoarea acesteia. Iar puterea știa că scriitorii și academicienii sunt săraci, că pentru o carte editată sau o serată  de creație poți obține declarații de susținere a unui sau altui partid/lider politic. De altfel, a devenit o modă la politicieni să se asigure de susținerea publică a unei notorietăți intelectuale – susținere, care, făcând referință la revoluția poeților din 1989, pare că aduce puncte electorale.

Istoria implicării active a intelectualilor în politică sau în disputele politice de rezonanță demonstrează cu lux de amănunte că marile victorii politice le-au obținut tot intelectualii! Lupta pentru valorile și libertățile democratice de pe vechiul continent a fost marcată mai cu seamă de numele sonore ale celor mai de vază intelectuali – Victor Hugo a fost nu doar un mare scriitor al Franței, ci și un politician talentat, care a pledat împotriva pedepsei cu moartea prin ghilotinare și a multor valori republicane, François-René de Chateaubriand scriitor,  mare intelectual al Franței din secolul XIX, s-a implicat în politică, a pledat printre altele pentru libertatea presei, fiind acuzat într-un proces judiciar răsunător, Emil Zola, scriitorul francez, s-a implicat prin luarea de poziție publică în procesul Dreyfus în 1898 cu faimoasa pledoarie ”Eu acuz” în apărarea ofițerului Alfred Dreyfus, acuzat pe nedrept de trădare de militarii corupți,  Nicolae Iorga, cel mai prolific istoric al României, autor a 12 000 de volume și circa 140 000 de scrieri, a marcat profund politicul interbelic românesc. Toate aceste exemple, și multe altele, ne demonstrează că intelectualii s-au zbuciumat de-a lungul secolelor pentru a transforma lumea spre bine, pentru a le oferi oamenilor, concetățenilor lor o viață mai justă, mai bună.

Despre importanța intelectualilor și a operelor acestora în societatea modernă a fostelor teritorii basarabene putem discuta la infinit, căci s-au publicat cărți, volume, au fost filmate producții documentare, artistice, s-a compus muzică excepțională. Acest patrimoniu cultural constituie piatra de temelie a unei națiuni. Da, a unei națiuni. A națiunii române. Fiindcă intelectualii din Republica Moldova sunt români și operele lor aparțin patrimoniului cultural românesc. Dar, dincolo de acest patrimoniu cultural imperisabil, misiunea esențială a intelectualilor din spațiul basarabean este păstrarea și afirmarea identității românești, promovarea românismului și ideii de reîntregire a națiunii române într-un singur stat așa cum ni-l lăsară înaintașii noștri la 1918. Actualmente dezideratul reîntregirii neamului românesc poate fi realizat prin unirea juridico-politică a Republicii Moldova cu România, pe cale pașnică, în conformitate cu articolul 1 al Actului final de la Helsinki din 1975.

Revenind la subiectul alegerilor parlamentare anticipate din 11 iulie 2021 vom aminti că în cursa pentru parlament a participat o echipă de intelectuali, care și-au asumat deschis, onest, fără a minți sau a trișa, dezideratul Unirii Republicii Moldova cu România. De ce? Pentru că nu puteau profesorul, istoricul Octavian Țicu (cu zeci de misiuni efectuate în Siberia pentru recuperarea memoriei noastre naționale, zeci de volume de istorie a românilor de la Est de Prut), filologul Ana Guțu (profesor, lingvist, autor a zeci de volume științifice în limbă franceză și română, care a contribuit, inspirându-se din experiența Franței, la constituționalizarea Declarației de Independență în 2013, deci a Unirii și a limbii române), profesorul de drept constituțional Alexandru Arseni (cel care a votat Declarația de Independență a Republicii Moldova în 1991) – ei nu puteau merge în fața alegătorului cu minciuni despre o posibilă resuscitare a statului falit Republica Moldova, despre un viitor luminos prin crearea națiunii civice moldovenești. Partidul Unității Naționale a mers în această campanie cu drapelul adevărului – tricolorul românesc, pe care este scris ”Unire.” Mulți s-au grăbit să ne eticheteze drept perdanți ai acestor alegeri.

Și voi, intelectualii/filosofii/scriitorii/profesorii,  ascunși prin birourile universitare, academice, scriitoricești, cu proiecte copios finanțate de România, cum v-ați manifestat opțiunile de vot? Cum ați educat opinia publică în spiritul adevărului științific? Cum ați combătut teza neghioabă ”că acum nu e timpul pentru Unire”? Cum i-ați susținut pe frații voștri de gândire intelectuală, care, au îndrăznit să ridice sus tricolorul întru iluminarea cetățenilor buimăciți de propaganda rusească și de manipulările televiziunilor angajate partinic? Cum ați contribuit la demantelarea gândirii de turmă, de care nu putem scăpa de două secole?

Voi, profesorilor de limbă română și istorie a românilor din instituțiile preșcolare, sunteți circa 5300 în întreaga republică! Sunteți cei care edificați identitatea românească a elevilor voștri! Datoria voastră  sfântă este să le explicați elevilor voștri că nu există altă cale pentru prosperitatea teritoriului între Prut și Nistru decât prin Unirea Republicii Moldova cu România! Orice zi de întârziere

Au existat și puține excepții  – pe această cale le mulțumesc tuturor intelectualilor – profesorilor, care s-au implicat alături de echipa Partidului Unității Naționale în campania electorală din 11 iulie 2021 și au contribuit la iluminarea populației noastre întru adevăr și izbândă.

Din păcate, marea majoritate a intelectualilor au tăcut asurzitor în aceste alegeri din 11 iulie 2021. Tăcerea intelectualilor, din frică, din comoditate, din oportunism – ne costă foarte scump și ne răpește din demnitate, din crez, din adevăr, din viață. Tăcerea asurzitoare a intelectualilor va contribui la afirmarea minciunii, la permanentizarea rătăcirilor identitare, la menținerea Republicii Moldova într-o zonă gri, impredictibilă, docilă în fața amenințărilor  hibride ale Rusiei.

Vorba turcului: capul plecat sabia nu-l taie. Eu zic, capul plecat al unui deștept  își pierde rostul, iar cel care-l poartă pe umeri își merită soarta de nebun al regelui.   

19 iulie 2021 Chișinău

DESPRE VICTORIA PARTIDULUI PREZIDENȚIAL LA ALEGERILE PARLAMENTARE DIN 11 IULIE 2021

Victoria absolută a partidului prezidențial al Maiei Sandu la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021 a arătat că Republica Moldova este tributară trecutului său sovietic și total dependentă de scenarariile politice din regiunea Europei de Est.

PAS a cules plenar prin fenomenul votului util toate roadele mentalităților post-totalitare ale cetățenilor Republicii Moldova: până azi marea majoritate a acestora visează la o guvernare monopartinică, monocoloră, fără să-și dea seama că această dorință le vine din trecutul sovietic deloc îndepărtat și din lipsa culturii politice elementare: pluripartitismul și pluralismul de opinii politice este baza democrațiilor moderne.

Era previzibilă victoria PAS, asemănătoare cu cea a partidului prezidențial al lui Zelensky din Ucraina. Popularitatea Maiei Sandu i-a asigurat PAS-ului un număr suficient de mandate în parlamentul de la Chișinău pentru a guverna fără complicațiile zornăitoare ale unei coaliții (a se vedea cele trei Alianțe pentru Integrare Europeană din 2009-2014). Este pentru prima dată când în Republica Moldova, de la declararea independenței, un partid pro-european repetă performanța partidului comuniștilor al lui Vladimir Voronin din 2001.

Desigur, există motive de jubilare – un guvern anti-corupție cu un singur pupitru la comandă va fi mai eficient decât coalițiile cu mai multe componente, unele din ele oligarhice din trecutul recent al Republici Moldova.

În același timp, așteptările cetățenilor sunt extrem de mari, cu atât mai mult că au fost făcute promisiuni, pe alocuri puțin probabil de a fi  realizate, precum majorarea semnificativă a salariilor și pensiilor. Criza socio-economică, lipsa investițiilor, hemoragia resursei umane, instituțiile publice supradimensionate, corupția generalizată în sistemul judiciar – toate aceste probleme, dacă nu-și vor găsi o soluționare imediată printr-o politică de șoc a reformelor dureroase, riscă să dea peste cap optimismul exagerat al alegătorilor PAS. Celor din partidul prezidențial le-a fost ușor să obțină victorie, dar le va fi greu să o mențină dacă vor manifesta o minimă ezitare în a acționa rapid și tranșant.

Din discursurile și interviurile liderilor victorioși de la PAS  am desprins un termen interesant, pe care l-a folosit des și Maia Sandu: curățirea sustemului. Curățirea sistemului de scheme corupționale, demisii în lanț în instituțiile statului etc. Desigur, logica politică este la fel peste tot în lume: pleacă un partid, vine altul și își înscăunează oamenii săi în jilțurile instituționale. Doar că în Republica Moldova ”curățirea sistemului” nu poate fi realizată printr-o simplă înlocuire a persoanelor la conducerea instituțiilor. Nu este un secret pentru nimeni, că în Republica Moldova numărul persoanelor active politic este limitat, astfel încât din 1991 încoace asistăm la o adevărată ”reciclare” a membrilor de partid, care, din oportunism, migrează de la o echipă politică la alta pentru a se regăsi repetat în funcții. Astfel, în echipa deputaților  PAS au ajuns foști membri ai PLDM, PL, chiar PD, iar peste noapte majoritatea primarilor, în speranța că vor avea fonduri din bugetul public pentru proiecte comunitare, au aderat la PAS. Este ușor de presupus că vom urmări o reciclare de cadre și în funcții de responsabilitate guvernamentală, agenții etc.

Adevăratul succes al unei eventuale ”curățiri” a sistemului rezidă în simplificarea instituțională, simplificarea birocratică, majorarea în rezultatul aceste simplificări a salariilor funcționarilor pentru a-i motiva să muncească onest, fără a ceda în fața mitei.

Suntem în așteptarea constituirii parlamentului, învestirii noului guvern, care, sperăm să nu decepționeze alegătorii.

Zilele acestea Maia Sandu a prezentat în fața corpului diplomatic al Republicii Moldova prioritățile președinției în domeniul său de competență constituțională – politica externă. Pentru mine a fost o decepție acest text sumar, care mi-a amintit de tristele vremuri ale limbajului de lemn folosit de comuniștii lui Lenin. (https://presedintie.md/rom/presa/presedintele-maia-sandu-a-prezentat-prioritatile-politicii-sale-externe-o-politica-externa-activa-pentru-o-moldova-puternica-si-bine-guvernata). Mi se creează impresia că Maia Sandu a preluat cu brio politica predecesorilor săi Snegur, Lucinschi, Voronin – de a cocheta în egală măsură cu Vestul cât și cu Estul. DCFTA este pus în valoare alături cu ”alte piețe”, făcându-se indirect aluzie la piețele de desfacere ale CSI. România este așezată alături de Ucraina – țări vecine (sic!), nimic mai mult decât atât. Dorind să menajeze electoratul filosovietic, Maia Sandu a evitat să privilegieze România ca partener strategic al Republicii Moldova. România – cea care ne repară instituțiile  educaționale și culturale, care ne-a ajutat necondiționat pe timp de pandemie, care ne salvează vieți umane prin intervenția echipelor SMURD, care mereu a făcut și ne face lobby în UE (recent un grup de europarlamentari români solicită UE să ofere o perspectivă clară de aderare a Republici Moldova la UE) – România noastră a încăput într-un singur cuvânt sec: țară vecină.

O astfel de abordare nici pe departe nu răspunde așteptărilor mele, deoarece nu pune în valoare adevăratele necesități stringente în domeniul politicii externe:

1. Revigorarea parteneriatului strategic cu România prin actualizarea Acordului din 2010 însoțit de acordul de Grant de 100 mln de Euro și perfecționarea prin amendare a Tratatului de cooperare militară între Republica Moldova și România.

2. Accelerarea implementării angajamentelor asumate de Republica Moldova în Acordul de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

3. Cooperarea etanșă cu NATO pentru a depăși problemele de securitate națională și amenințările  războiului hibrid purtat de Rusia în regiune.

4. Concentrarea tuturor eforturilor diplomatice ale Republicii Moldova pentru o politică externă activă pe axa București – Bruxelles – Washington.

5. Ieșirea din CSI.

6. Schimbarea formatului 5+2 in unul extins prin  înlocuirea forțelor “pacificatoare” rusești cu misiunea internațională civilă ONU și implicarea României la masa de negocieri internaționale.

Maia Sandu și PAS au misiunea de a reforma justiția și de a combate corupția la nivel înalt. Dacă marii corupți Dodon, Voronin, Șor, Platon, Filat, Plahotniuc acoliții lor nu vor încăpea pe mâna justiției în cel mai scurt timp – risipirea entuziasmului victorios din 11 iulie se va produce cu viteza luminii.

PUN a lansat candidații și programul electoral pentru alegerile din 11 iuliePartidul Unității Naționale (PUN) și-a lansat astăzi programul electoral și lista de candidați pentru alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021. Evenimentul de lansare a avut loc la Scuarul Europa, din Chișinău, în prezența candidaților, membrilor și susținătorilor. Programul electoral al PUN este construit în jurul obiectivului Unirii R. Moldova cu România și urmărește modernizarea țării atât la nivelul reformării instituțiilor și sistemului de justiție, cât și în ceea ce privește unificarea și conectarea infrastructurii, sistemului medical, sistemului de învățământ, sistemului de comunicații cu România și UE.PUN consideră Unirea un drept istoric și etnic, așa cum președintele partidului, deputatul Octavian Țîcu a declarat în cadrul evenimentului de lansare. ”Oamenii ne întreabă dacă este legitimă Unirea și dacă ne vor lăsa să facem Unirea. Și le spun: este un drept al nostru istoric și etnic de a reveni alături de restul românilor în UE și NATO. Nimeni nu a anulat votul Sfatului Țării. (…) Aceasta este chemarea pe care o urmăm. Uitați-vă pe lista PUN și veți vedea forța, integritatea și dorința de a realiza un ideal pe care le așteptăm de peste 30 de ani. (…) Mă mai întreabă lumea dacă România ne vrea. De fiecare dată se inoculează ideea că n-am fi doriți. Uitați-vă în jurul vostru, la aspectul Chișinăului, nu există clădire care să nu fie restaurată din bani românești, uitați-vă la zecile de mii de burse, investițiile, cetățeniile, grădinițele și multe altele care arată o implicare plenară a statului român. (…) Parlamentul român a votat la 27 martie 2018 o Declarație de Unire. Urmează să ne spunem cuvântul și noi în Parlamentul R. Moldova. Viitorul Parlament are o singură misiune istorică: votarea Unirii cu România! (…) În sfârșit, oamenii mă întreabă cum se va face Unirea, dacă avem cu cine și știm cum. Avem cu cine și știm cum. Noi am spus clar că ne vom asuma actul de guvernare. (..) Iar programul nostru electoral are 10 puncte privind unificarea, printre care constituirea unui Minister al Reunirii cu România care să gestioneze acest proces”. Octavian Țîcu a adresat și un apel către diaspora: ”Umilința de la frontieră este cea mai mare nedreptate care se face tuturor cetățenilor din diaspora și de aici din R. Moldova. Vă rog să punem un singur vot unionist. Proiectul nostru este pentru toți cetățenii R. Moldova care doresc un trai prosper, o pensie decentă, un salariu decent, o indemnizație și o cetățenie europeană”.De asemenea, Alexandru Arseni, candidat PUN și fost deputat în primul Parlament al R. Moldova, a declarat în discursul său că ”echipa PUN reprezintă autenticitatea sufletului nostru românesc și este unica echipă capabilă să realizeze dreptul nostru natural de a deveni un popor integru – poporul român”.PUN este un partid unionist, pro-european și pro-NATO care candidează cu obiectivul politic clar de a accede în Parlamentul R. Moldova și de a fi parte din arcul guvernamental pro-occidental care va aduce bunăstare și reforme profunde ale statului. În lipsa unei majorități solide și serioase pro-europene, R. Moldova va cădea din nou pradă intereselor de grup ale politicienilor corupți, certați cu legea, și intereselor Moscovei reprezentate de comuniști și socialiști.În deschiderea evenimentului, Ana Guțu, prim-vicepreședinte PUN și profesor, a vorbit despre aceste obiective: ”Ne dorim foarte mult ca aceste alegeri să genereze o majoritate parlamentară occidentală și o guvernare pro – occidentală. PUN este un partid care cinstește și onorează valorile europene și dorește să ne regăsim împreună cu România în UE și NATO. (…) Pledăm pentru Unirea R. Moldova cu România. Este un proces de armonizare, de unificare, de conectare în care ne angajăm plenar. (…) Oponenții noștri politici sunt socialiștii și comuniștii, dar și penalii care se află în fruntea unor partide care doresc să intre acum în Parlament. Ei au împânzit instituțiile statului de corupție. Aceste partide trebuie oprite. PUN se vede într-o majoritate occidentală, într-un arc guvernamental românesc și pro-occidental”.Deputatul PUN și fostul ambasador Iurie Reniță a vorbit în discursul său despre politica externă a R. Moldova și despre rolul major pe care UE și NATO trebuie să îl joace ”Republica Moldova are nevoie de susținerea adevăraților săi parteneri strategici: România, UE și SUA, care vor asigura un viitor – pro european și pro-românesc. PUN susține necondiționat integrarea în UE, doar că acest obiectiv major de interes național poate fi realizat în cel mai scurt timp doar prin reunirea cu România. (…) Viitorul prosper al tuturor cetățenilor poate avea loc doar într-o Românie Reîntregită, în Uniunea Europeană, sub scutul alianței nord atlantice”.PUN se va regăsi la poziția 10 pe buletinele de vot, iar lista de candidați este deschisă de președintele partidului, deputatul Octavian Țîcu, urmat de domnul deputat Iurie Reniță și doamna profesor Ana Guțu. În primii 20 de candidați, se află 7 personalități din mediul academic (Octavian Țîcu, Ana Guțu, Dorin Dusciac, Iulian Gramațki, Alexandru Arseni, Vlad Mischeva, Sainsus Valeriu) și 4 campioni din lumea sportului (Octavian Țîcu, Axenia Lupașcu, Ion Testemițanu, Iurie Florescu), medici, pedagogi, fermieri, economiști. Dintre proiectele propuse în programul electoral al PUN amintim:• Soluționarea marilor dosare de corupție prin conectarea la sistemul de justiție al României și al UE; Justiția trebuie să fie independentă, iar toți cei care au jefuit R. Moldova trebuie să răspundă în fața legii și să restituie banii statului;• Unificarea sistemului de salarizare și asistență socială: salariul minim pe economie – 10 mii MLD; indemnizație lunară unică pentru copii – 1,5 mii MLD; pensie minimă – 4 mii MLD;• Obținerea independenței energetice prin conectarea la sistemul energetic din România;• Modernizarea și ajustarea sistemului medical;• Unificarea Infrastructurii cu România: autostrăzile Unirii Chișinău – Iași; Chișinău – București; Bălți – Suceava; Cahul – Constanța; dar și Autostrada Giurgulești – Naslavcea; construcția ecartamentului feroviar european;• Unificarea sistemului de educație, cercetare, cultură, tineret și sport;• Construcția parcurilor de prelucrare a produselor agricole în zona frontalieră pe Prut;• Conectarea la sistemul de comunicații și infrastructură digitală din România;• Orientare externă spre Vest: împreună cu România, UE și NATO;• Revenirea la județe și descentralizarea administrativă pentru cetățeni.

La 26 mai, Partidul Unității Naționale (PUN) a depus la Comisia Electorală Centrală (CEC) lista candidaților în vederea înregistrării în calitate de concurent electoral la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021. În conformitate cu prevederile legale, organul electoral a stabilit ca PUN să fie înscris prealabil în buletinul de vot pe locul 10.

Urmare a deciziilor adoptate în cadrul Consiliului Republican Politic PUN, care și-a ținut lucrările în data de 22 mai, în lista candidaților se regăsesc atât membri ai PUN, cât și membrii Platformei Unioniste, care s-au dedicat promovării valorilor naționale, conforme spiritului european, dar și adevărați promotori ai reunificării celor două state româneşti.

Lista candidaților din primele poziții : 1. Octavian Țîcu, Președintele PUN, istoric, prof. univ.dr.; 2.Iurie Reniță, diplomat; 3.Ana Guțu, prof. univ.dr., prim-vicepresedinte PUN; 4. Alexandru Arseni, jurist, prof. univ.dr.hab.; 5.Ion Cobîșenco, jurist, avocat; 6. 6.Viorel Burlacu, compozitor şi interpret; 7.Iulia Gorea Costin, filolog, diplomat; 8. Olga Gherghelegiu, pedagog (OT PUN Soroca); 9.Dorin Dusciac, inginer cercetător, dr. (Diaspora, Franța); 10. Aliona Railean, pedagog (OT PUN Bălți); 11. Alexei Paluță, medic, București; 12. Axenia Lupașcu, pedagog; 13. Vladimir Mischevca, istoric, cercetător, dr.; 14. 14. Liubovi Staver, jurnalist; 15. Valeriu Sainsus, prof. univ.dr. (OT PUN Ialoveni) ; 16. Galina Condrea, farmacist, (Diaspora Germania); 17. Iulian Gramațki, economist, dr.; 18. Ion Testemițeanu, antrenor; 19. Geta Stroiescu, pedagog, (OT PUN Nisporeni); 20. Iurie Florescu, jurist (OT PUN Criuleni); 21. Nadejda Isac, contabil (OT PUN Ungheni); 22. Dumitru Maxim, scriitor, jurnalist, prof.univ.

Partidul Unității Naționale este o formațiune politică panromânească, de centru-dreapta cu o doctrină creștin-democrată, reformată la 25 iunie 2017 prin redenumirea partidului unionist Dreapta, lansat la 5 septembrie 2015 și înregistrat la Ministerul justiției la 14 martie 2016. PUN militează pentru reunificarea României cu Republica Moldova, aderarea la NATO și integrarea în Uniunea Europeană.

Partidul Unității Naționale promovează democrația și statul de drept, unionismul iluminat, morala creștină în politică, dreptatea socială, subsidiaritate, identitatea națională românească în complementaritatea cu cea europeană, familia tradițională și credința creștină.

Aceste postulate sunt prevăzute în programul de guvernare PUN – O Țară reîntregită şi respectată – care va constitui fundamentul programatic al campaniei electorale 2021.

”Nu poți construi ”o țară” așa cum se complac a numi Republica Moldova majoritatea politicienilor de aici, pe un teritoriu lipsit de o identitate clară națională, conștientizată de întreaga populație. Niciun basm de tipul ”edificării națiunii civice moldovenești”, fără  memorie, fără  istorie, fără limbă, fără valori referențiale naționale  nu va aduce nici fericirea, nici pacea socială în Republica Moldova. Consider sincer, cu toată fermitatea gândirii mele de profesor și om politic ,că doar unificarea celor două state românești – România și Republica Moldova –  va aduce starea de normalitate, civilizația, prosperitatea în teritoriul dintre Prut și Nistru. ”

Întrebări pentru Ana Guțu de la Ziarul NAȚIONAL:

Dnă Ana Guțu, campania pentru alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie curent este în plină desfășurare. Avem deja nouă concurenți electorali care au depus documentele la Comisia Electorală Centrală pentru a participa în cursa electorală. Au apărut și „dezvăluiri”, și scandaluri, și spoileri, ca de obicei. Dvs. cum ați caracteriza actuala stare de lucruri din politica moldovenească?

Politica din Republica Moldova a evoluat puțin de la 1991 încoace, exact atât cât a permis evoluția noilor tehnologii informaționale – obiectivele și mijloacele au rămas aceleași: utilizarea manipulării în scopul obținerii unui scor electoral major, coruperea alegătorilor, minciuna ca armă infailibilă în atingerea vârfului puterii pentru putere. Într-un stat cu trecut imperial și sovietic, sărac din punct de vedere material și spiritual, este ușor să aplici aceste artificii electorale.  Republica Moldova nu are un trecut istoric glorios, ca să se ralieze la vechile democrații europene. Republica Moldova nu are o istorie a valorilor democratice, a statului de drept – toate aceste principii esențiale ale libertăților și drepturilor umane au fost preluate ”de-a gata”  din experiența civilizatoare a vechiului continent. Sarcina Republicii Moldova era să le aplice corect. Uite că istoria bate politica: nu poate o societate dezorientată pe parcursul a două secole, influențată profund de propaganada rusească să genereze politicieni responsabili și  integri. Diferitele abuzuri, hoții, violări ale constituției continuă și după 30 de ani de independență. La fiecare ciclu politic, când are loc schimbarea puterii, tot ne pare că e ultima luptă, cea mai importantă, decisivă, după care vom intra în normalitate. Dar, din păcate, aceste speranțe sunt niște iluzii deșarte. Nu poți construi ”o țară” așa cum se complac a numi Republica Moldova majoritatea politicienilor de aici, pe un teritoriu lipsit de o identitate clară națională, conștientizată de întreaga populație. Niciun basm de tipul ”edificării națiunii civice moldovenești”, fără  memorie, fără  istorie, fără limbă, fără valori referențiale naționale  nu va aduce nici fericirea, nici pacea socială în Republica Moldova. Consider sincer, cu toată fermitatea gândirii mele de profesor și om politic ,că doar unificarea celor două state românești – România și Republica Moldova –  va aduce starea de normalitate, civilizația, prosperitatea în teritoriul dintre Prut și Nistru. 

Dvs. aveți experiență în Parlamentul de la Chișinău și în Guvernul României, iar din ultimele declarații publice ale Dvs. reiese că veți candida la alegerile din 11 iulie curent pe lista electorală a Partidului Unității Naționale. Ce vă motivează să vă implicați din nou în politica de la Bâc?

Motivația de a participa în luptele electorale este de sorginte intelectuală și nu politică, în înțelesul ”politicii de pe Bâc”. Istoria valorilor și libertăților democratice de pe vechiul continent a fost marcată mai cu seamă de numele sonore ale celor mai de vază intelectuali – Victor Hugo a fost nu doar un mare scriitor al Franței, ci și un politician talentat, care a pledat împotriva pedepsei cu moartea prin ghilotinare și a multor valori republicane, François-René de Chateaubriand scriitor,  mare intelectual al Franței din secolul XIX, s-a implicat în politică, a pledat printre altele pentru libertatea presei, fiind acuzat într-un proces judicair răsunător, Nicolae Iorga, cel mai prolific istoric al României, autor a 12 000 de volume și circa 140 000 de scrieri, a marcat profund politicul interbelic românesc. Toate aceste exemple, și multe altele, ne arată că intelectualii s-au zbuciumat de-a lungul secolelor pentru a transforma lumea spre bine, pentru a le oferi oamenilor, concetățenilor lor o viață mai justă, mai bună. Desigur, intelectualii sunt romantici – ei nu au scopuri materiale, meschine, sunt onești, integri, și, putem observa că deseori, sunt fentați în politică de ”adevărații politicieni” – intriganți și șmecheri. Consider că dacă mai mulți intelectuali și-ar asuma militantismul politic – am putea depăși mai ușor crizele și obstacolele în procesul edificării unei societăți moderne, civilizate.

Când va depune PUN actele pentru a fi înscris în cursa electorală și care va fi oferta acestui partid pentru alegătorul din R. Moldova care va ieși la urne pe 11 iulie?

PUN se va prezenta la CEC foarte curând, iar oferta electorală ține de un Plan de urgență pentru redresarea Republicii Moldova după pandemia Covid-19  și un Proiect de reunificare a Republicii Moldova cu România, văzut ca un proces de acțiuni și politici publice asumate la nivel de guvernare, printre ele:  campanie de vaccinare împreună cu România, modernizarea și ajustarea sistemului medical la cel românesc, construirea a trei spitale regionale sud, centru și nord, conectate la sistemul medical din România, cu echipe mixte de medici; obținerea independenței energetice a Republicii Moldova prin conectarea la resursele de gaze naturale și energie electrică la rețelele din România (punerea imediată în funcțiune a gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău și lansarea conexiunilor de energie electrică Bălți-Suceava și Isaccea – Vulcănești); conectarea la proiectele de digitalizare instituțională și sectorială din România; construcția hub-urilor de prelucrare a produselor agricole în zona frontalieră pe Prut: sud, centru și nord, pentru a asigura piață de desfacere a prodiselor agricole din Republica Moldova în spațiul românesc și european; reforma teritorial-administrativă prin revenirea la județe și descentralizarea serviciilor în ebneficiul cetățenilor la nivel de primării; reformarea sistemului justiției în vederea accelerării proceselor de judecare a dosarelor de mare corupție prin conectarea CNA-ului din Republica Moldova la DNA-ul din România, armonizarea instituțională și atragerea cadrelor anti-corupție din România în sistemul instituțional omolog din Republica Moldova; crearea în arcul guvernmental a Ministerului pentru Relația cu România, care se va ocupa de proiectele de finanțare oferite de România Republicii Moldova, de procesul de armonizare instituțională, comunicațională, legislativă, teritorial-administrativă,  economică, socială etc a Republicii Moldova cu România.

Decizia de a merge separat la alegeri este bătută în cuie?

A rămas puțin timp pentru a mai putea reuși ceva, cu atât mai mult că tentativele de a unifica cei doi poli unioniști au suferit eșec.

De ce au eșuat negocierile cu AUR în vederea participării în comun la alegerile parlamentar pentru a oferi cetățenilor R. Moldova o singură opțiune unionistă în buletinele de vot? Acest lucru e în interesul curentului unionist din R. Moldova?

Consider că era mult mai productiv dacă toate partidele unioniste s-ar fi regăsit într-o singură structură politică – de dorit un singur partid unionist. Știm cu toții că această opțiune a fost lansată și susținută de Traian Băsescu, unicul politician din România, care a venit sincer să promoveze dezideratul Unirii aici în Republica Moldova. Din păcate acest ”zbor” a fost frânt de o manieră absolut brutală de ex-peședintele Igor Dodon în complicitate cu Plahotniuc, primul retrăgându-i lui Traian Băsescu cetățenia Republicii Moldova. Cred că dacă nu se întâmpla acest lucru – peisajul politic actual din Republica Moldova ar fi arătat altfel. Liderii politici care marchează istoria națiunilor nu se nasc atât de des. În preajma centenarului Unirii din 2018 am avut șansa să generăm aici, în Republica Moldova, o victorie politică incontestabilă a forțelor românești. Dar nu a fost să fie. Traian Băsescu a fost umilit de ”pudelul lui Putin”, iar cetățenia Republicii Moldova nu i-a mai fost restabilită nici până astăzi – Băsescu fiind președintele României care a fondat Autoritatea Națională pentru Cetățenie. După retragerea lui Traian Băsescu din peisajul politic din Republica Moldova nu au mai existat lideri capabili să-i adune pe unioniști la masa de negocieri. Reprezentanții AUR au venit la sediul PUN  ”să negocieze” – dar cu o singură opțiune: candidații PUN să meargă pe lista AUR. PUN a respins această opțiune, propunând un bloc electoral din mai multr partide unioniste cu o denumire neutră. Propunerea nu a fost acceptată. De altfel, un lider AUR a fost foarte explicit la prima sa vizită la sediul PUN – AUR este împotriva UE, împotriva NATO, nu-și dorește să participe la givernare și are un singur scop – să ajungă în parlamentul Republicii Moldova, să stea în opoziție ”împotriva tuturor”, să aibă un grup parlamentar AUR ca în Parlamentul României, atât. PUN nu a acceptat o astfel de abordare, deoarece PUN este un partid unionist, pro-european, pro-NATO, ancorat în valorile libertăților și drepturilor fundamentale ale omului.

Dnă Guțu, Dvs. ce aveți de spus despre ultimele „păruieli” publice între AUR și PUN? Are dreptate editorialistul Nicolae Negru când spune: „Luptele politice de peste Prut, dușmăniile, resentimentele între partidele de la București le vedem reproduse la Chișinău. De ce s-ar mai implica Moscova să ne dezbine, dacă lucrul acesta îl facem cu succes noi înșine”?

PUN nu s-a angajat în niciun fel de păruieli, dimpotrivă, unele instituții media politizate atacă PUN, echipa PUN, și asta nu le face față. Până la urmă, democrația înseamnă pluralism – fiecare cetățean este în drept să evalueze prestația echipelor politicie și să aleagă acea echipă care îi exprimă încredere. Alegerile sunt despre competiție, mult discernământ și informare corectă.

Care sunt scenariile pe care le luați în calcul la partid – câți deputați sperați să aveți în Parlament, cu cine veți face alianțe postelectorale, există riscul ca PUN să nu prindă pragul electoral etc.?

PUN va participa pentru prima dată la alegeri parlamentare cu o echipă de oameni integri, buni profesioniști,  ne vom strădui să obținem un scor onorabil, ne proopunem să fim parteneri într-o guvernare exclusiv pro-occidentală, pentru a asigura tuturor Republicii Moldova o perspectivă  de viață prosperă, cu un sistem de sănătate modern, cu educație calitativă pentru toți, cu securitate socială și economică decentă. Și trebuie să știm că o astfel de guvernare este posibilă doar cu sprijinul României, Țara pe care o dorim reîntregită și respectată. 

Ce ar însemna pentru R. Moldova, în opinia Dvs., lipsa unei voci unioniste pronunțate în Parlamentul de la Chișinău?

Această voce unionistă nu va lipsi niciodată, oricât de mult și-o doresc unii pretinși influenceri, politicieni, ziariști, deoarece masa critică a votanților unioniști în Republica Moldova este pe cale de a depăși 50%. Acum ne rămâne un singur obiectiv – să convingem pe toți votanții unioniști să voteze pentru Partidul Unității Naționale, cu o echipă de buni români, profesioniști de pe ambele maluri ale Prutului. Împreună  facem Unirea. Așa să ne ajute Dumnezeu!

https://www.ziarulnational.md/interviu-ana-gutu-era-mult-mai-productiv-daca-toate-partidele-unioniste-s-ar-fi-regasit-intr-o-singura-structura-politica-de-dorit-un-singur-partid-unionist/

https://www.ziarulnational.md/interviu-ana-gutu-era-mult-mai-productiv-daca-toate-partidele-unioniste-s-ar-fi-regasit-intr-o-singura-structura-politica-de-dorit-un-singur-partid-unionist/

La 26 februarie 2021 mi-am încheiat mandatul în calitate de secretar de stat la Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova în Guvernul României, fiind demisă de prim-ministrul Florin Cîțu, care l-a numit în funcția de secretar de stat al DRRM pe Adrian Dupu (PNL). Voi aminti că Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova a fost înființat la inițiativa europarlamentarilor Partidului Mișcarea Populară Traian Băsescu și Eugen Tomac, PMP făcând parte din colaiția de guvernare minoritară în frunte cu Ludovic Orban. Alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020 au adus în parlamentul României următoarele partide politice: PSD,PNL, USR și AUR. Partidul Mișcarea Populară nu a trecut pragul de 5% de acces în parlament. Noul guvern condus de Florin Cîțu reprezintă alianța din trei partide – PNL, USR și UDMR. Conform algoritmului politic funcția de secretar de stat al DRRM i-a revenit Partidului Național Liberal.

Pe parcursul anului pandemic 2020 în condiții neprietenoase (mă refer, desigur, la restricțiile cauzate de pandfemia Covid-19) am reușit să punem la punct o instituție absolut nouă în cadrul guvernului României. Am investit toată experiența și priceperea mea de profesor universitar, politician și manager cu experiență în această provocare profesională inedită. Am lansat în premieră proiecte novatoare, de perspectivă – toate în beneficiul perpetuării relației strategice între România și Republica Moldova. Aduc sincere mulțumiri tuturor consilierilor mei Cătălina Cășvean, Valerian Vreme, Marius Poșa, Eugen Popescu, Iulian Lupu, Dorin Dușciac, Mihai Crețu, Mădălina Cargol, , întregului colectiv D.R.R.M. pentru prestație, angajament ferm și competențe.

La 16 februarie 20121 urmare a solicitării formulate de D.R.R.M., am prezentat activitatea D.R.R.M. în ședința reunită a Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării din Camera Deputaților și Comisia pentru comunitățile de români din afara țării din Senatul României.

Am trecut în revistă elementele de strategie ale D.R.R.M., prinicpalele realizări ale D.R.R.M. din anul 2020, dar și prioritățile departamentului în anul 2021, printre care se numără consolidarea instituțiilor media de expresie românească din Republica Moldova prin susținerea presei, radio și TV, instituțiilor media și online românești, promovarea identității și valorilor românești în Republica Moldova cu accent pe limba și istoria românilor și pe promovarea valorilor culturale și spirituale românești, consolidarea cooperării dintre România și Republica Moldova la nivelul administrației publice centrale și locale.

De asemenea am solicitat sprijinul senatorilor și deputaților din cele două Comisii reunite pentru soluționarea sistemică a problemelor legate de teme precum crearea spațiului comunicațional comun România – Republica Moldova, fluidizarea procesului de acordare a cetățeniei române solicitanților din Republica Moldova prin ameliorarea legislației în domeniu, urgentarea procedurii de reunoaștere a diplomelor de medic, eliberate de Universitatea de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testimițeanu” din Chișinău, încheierea unui nou acord între România și Republica Moldova de liberalizare a accesului pe piața muncii din România a cetățenilor Republicii Moldova, posesori ai pașapoartelor biometrice emise de autoritățile Republicii Moldova, și alte subiecte importante pentru relația de cooperare strategică România – Republica Moldova.

La reuniune au participat membrii ambelor comisii, deputați și senatori, care au adresat întrebări, au formulat solicitări de informare și au exprimat angajamentul ferm de a se implica activ pe dimensiunea parlamemtară în promovarea/susținerea plenară a cooperării bilaterale România – Republica Moldova.

La 11 februarie ]n calitatea mea de secretar de stat la Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova din Guvernul României am avut o întrevedere cu Excelența Sa Ambasadoarea Republicii Franceze în România doamna Laurence Auer.Am exprimat sincere mulțumiri în adresa Franței și a instituțiilor sale culturale pentru activitatea prodigioasă în România și Republica Moldova, care prin multiple proiecte au creat punți de colaborare în domeniul învățământului, cercetării, culturii, administrației, infrastructurii, mediului, patrimoniului arhitectural etc.Discuția noastră s-a axat pe importanța programelor culturale, educaționale și universitare, desfășurate în România și Republica Moldova, de Ambasada Franței, Institutul Cultural Francez, Alianța Franceză, Agenția Universitară a Francofoniei (AUF).Am accentuat necesitatea majoră a promovării și susținerii culturii, civilizației și limbii franceze și a francofoniei pe dimensiunea unui parteneriat trilateral Franța – România – Republica Moldova. În altă ordine de idei, am solicitat sprijinul Ambasadei Franței și a instituțiilor culturale/educaționale franceze în vederea relansării proiectului claselor bilingve de limbă franceză-romănă în liceele din Republica Moldova.