La aniversarea a 104 ani de la Unirea Basarabiei cu România speranța că Republica Moldova se va uni cu România este și mai puternică.
***
DECLARAȚIE DE UNIRE A REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA
Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, care a izbucnit la 24 februarie 2022, este o dovadă a expansionismului imperial al regimului lui Putin. Tragediile umane care au loc pe teritoriul Ucrainei, criza umanitară provocată de acest război, îl fac pe Vladimir Putin și anturajul său vinovat de crime de război împotriva umanității.
În acest context regional extrem de periculos pentru viața și securitatea cetățenilor Republicii Moldova, când tancurile armatei a 14-ea pot intra în marș triumfal în Chișinău, Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova hotărăsc să ia o decizie istorică întru salvarea tuturor cetățenilor Republicii Molodva de la agresiunea militară rusă – Unirea Republicii Moldova cu România.
Astfel,
Considerând comuniunea de istorie, limbă și cultură a Republicii Moldova și României drept fundament unificator inalienabil al unei națiuni moderne,
Insistând asupra lichidării consecințelor pactului Hitler-Stalin din 1940, care a supus decimării națiunea română, unica națiune europeană separată până în prezent după cel de-al doilea război mondial,
Conștientizând necesitatea imperioasă de a oferi tuturor cetățenilor Republicii Moldova fără nicio discriminare o perspectivă clară de dezvoltare durabilă economică și socială cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,
Constatând o conjunctură regională și internațională marcată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, tensiuni, instabilitate și insecuritate, care pot afecta soarta cetățenilor Republicii Moldova prin a fi izolați de spațiul valoric european și a sucomba în fața aspirațiilor imperiale ale Rusiei,
Înțelegând importanța consolidării eforturilor creatoare ale cetățenilor din Republica Moldova și România întru promovarea națiunii românești în marea familie a Uniunii Europene,
Aspirând la înflorirea națiunii românești reîntregite în cadrul unei singure țări, unde nu vor mai exista frontiere artificiale între frați, unde toți cetățenii vor beneficia de plenitudinea drepturilor garantate de Constituția României și legislația internațională și europeană la care România este parte,
Considerând că Declarația de Independență a Republicii Moldova din 1991 a fost o primă etapă pe calea reîntregirii națiunii române,
Acceptând armonizarea juridică, politică, economică și socială a Republici Moldova cu România,
PARLAMENTUL ȘI GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA DECID
UNIREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA ÎNTR-UN SINGUR STAT,
ASTFEL:
STATUL REPUBLICA MOLDOVA ÎN FRONTIERELE SALE CONTROLATE PÂNĂ LA NISTRU ÎNCETEAZĂ EXISTENȚA SA,
REPUBLICA MOLDOVA ÎN FRONIERELE SALE CONTROLATE PÂNĂ LA NISTRU DEVINE PARTE COMPONENTĂ A ROMÂNIEI ȘI SE SUPUNE ÎN TOTALITATE LEGISLAȚIEI ROMÂNIEI,
CETĂȚENII REPUBLICII MOLDOVA DEVIN CETĂȚENI AI ROMÂNIEI ȘI CETĂȚENI AI UNIUNII EUROPENE.
Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova în componența actuală timp de 6 luni vor pregăti procesul de aplicare a legislației României pe teritoriul fostei Republici Moldova, după care se vor autodizolva.
Administrația publică locală își va exercita mandatul în timpul neceasr până la re-organizarea teritorial-administrativă în conformitate cu legislația României. până la alegerile locale ordinare organizate pe întreg teritoriul României reîntregite.
Inevitabilul s-a întâmplat: Putin a declanșat război împotriva unei națiuni slave, la teritoriul și bogățiile căreia râvnea de mult timp. Anexarea Crimeii de către Putin în 2014 a fost un prim pas pentru a testa reacția Occidentului. Atunci anexarea Crimeii nu a fost urmată de sancțiuni dure împotriva Rusiei, UE a șovăit, iar la o distanță de câțiva ani, Occidentul deja era pe cale de a accepta această anexare, Rusia a fost reîntoarsă în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, țările membre ale UE și NATO au continuat să facă business în Rusia, au continuat să utilizeze gazul rusesc, contribuind astfel la fortificarea armatei lui Putin. Iar Putin a pus gând rău omenirii. Or, războiul împotriva Ucrainei, de fapt, este o consecință logică a poftelor imperialiste ale Rusiei, pe care Putin nu s-a obosit să le ascundă: recunoașterea de către Putin că destrămarea URSS a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX a servit drept fundament al acțiunilor sale ca președinte/țar al Rusiei. Putin a urmat traiectoria tradițională a unui dictator ordinar – după câțiva ani de domnie și-a tras averi nemeritate și și-a imaginat că ar trebui să rămână în istoria Rusiei aidoma lui Petru cel Mare. În 2008 Putin a atacat Georgia și a creat acolo două regiuni separatiste nerecunoscute internațional de nicio țară. A urmat anexarea Crimeii în 214. O sumedenie de experți în politică ne convingeau că Putin nu va îndrăzni să meargă mai departe. Doar președintele Traian Băsescu ne avertiza că Putin vizează gurile Dunării, dorind să recreeze Novorosia, un teritoriu care ar cuprinde sudul Ucrainei, pentru a realiza joncțiunea cu Crimeea.
24 februarie 2022 este data declanșării unui război fierbinte în Europa, trecerea de la etapa războiului hibrid purtat de Rusia în regiune la acțiuni militare de genocid împotriva unei națiuni slave, împotriva unei țări suverane cu aspirații clare euroatlantice – împotriva Ucrainei. Ceea ce face armata lui Putin acum în Ucraina – bombardări intense ale orașelor ucrainene, ale civililor, ale instituțiilor școlare, medicale, ale cartierelor rezidențiale – este calificat drept crime de război, iar Putin și responsabilii pentru aceste atrocități sunt criminali de război. Occidentul a impus Rusiei sancțiuni economice fără precedent, sancțiuni care vor transforma în timp Rusia într-un stat izolat internațional, cu grave probleme de dezvoltare. Din păcate, aceste sancțiuni au venit prea târziu, atunci când în Ucraina deja mor oameni nevinovați. Este foarte clar că aceste sancțiuni trebuiau aplicate Rusiei încă în 2008, când Rusia a atacat Georgia. Occidentul i-a dat lui Putin un credit de încredere exagerat de mare. Putin a demonstrat încă în 2008 că pentru el dreptul internațional, tratatele și acordurile la care Rusia este parte, nu constituie pentru el un impediment pentru a duce până la capăt ambițiile sale imperiale. Să amintim și de cele două războaie ale Rusiei împotriva Ceceniei, în rezultatul cărora Rusia a impus și acolo un regim criminal în frunte cu Kadyrov.
După războiul declanșat de Putin în Ucraina Rusia se transformă într-un stat terorist, care nu are loc la masa lumii civilizate. Fluturarea armei nucleare ca sperietoare împotriva întregii lumi de către Putin și acoliții săi este picătura care ar trebui să umple paharul răbdării comunității internaționale. Avem de afacere cu un regim nazist, oploșit la Kremlin, iar tiranul Putin nu se va opri de unul singur. El este încolțit, dar se pare că nu va ceda. Spațiul de manevră s-a îngustat. Putin a pus gând rău omenirii.
Pe fundalul războiului Rusiei împotriva Ucrainei se întețesc la nivel mondial problemele legate de securitatea alimentară, de cea energetică, de criza financiară etc. Totodată, aici, în spațiul nostru, noi, cetățenii de rând, ne preocupăm de soarta celor apropiați, de soarta noastră. Republica Moldova și România fac față cum pot fluxului de refugiați, care fug din calea bombelor lui Putin. Republica Moldova este vizitată de înalți oficiali occidentali, care elogiază eforturile guvernării PAS și ale cetățenilor în gestionarea crizei refugiaților.
În același timp, chiar dacă Republica Moldova a semnat cererea de aderare la Uniunea Europeană (în urma aceluiași gest al Ucrainei), mesajul de răspuns al UE este unul foarte clar: nu va exista o procedură accelerată nici pentru Ucraina, și nici pentru Republica Moldova și Georgia. Era de așteptat, doar cei care nu cunosc uzanțele instituționale europene puteau să-și imagineze că Republica Moldova va adera la UE peste noapte. În primul rând, Republica Moldova are un conflict înghețat pe teritoriul său – zona separatistă din stânga Nistrului unde se află și azi 22 mii de tone de armament rusesc. Fără o soluționare clară a problemei teritoriului separatist Republica Moldova nu va putea adera la UE.
Sunt consternată de repunerea pe tapet a problemei conflictului transnistrean de către autoritățile Republicii Moldova în plin război al Rusiei împotriva Ucrainei. Insistarea pe formatul 5+2, care a devenit completamente caduc în aceste condiții, dorința ardentă de a găsi o soluție politică și un statut special pentru zona separatistă din stânga Nistrului trebuie să ne pună în gardă. Oricare statut special pentru zona separatistă din stânga Nistrului va arunca Republica Moldova în perioada interfrontului șovin din anii 90, iar direcția geostrategică a Republicii Moldova va fi pe veci îngropată în incertitudine. Am menționat și cu alte ocazii – cea mai bună soluție pentru zona separatistă din stânga Nistrului este ca Republica Moldova să renunțe la acest teritoriu, să negocieze frontiera constituțională pe Nistru (inclusiv Tighina), iar zona din stânga Nistrului, zisă ”Transnistria”, să devină un teritoriu sub jurisdicția forțelor pacificatoare ONU, al cărui statut să fie determinat în timp după demilitarizare și democratizare.
Din păcate, războiul din Ucraina a demonstrat că fără a fi stat membru NATO, nu există nicio șansă ca armata NATO să sară în ajutorul statelor vecine. Republica Moldova va continua să fie un ”cordon sanitar” la frontierele UE. Și nu o va salva nicio neutralitate, fluturată oficios de politicienii PAS care sunt azi la putere.
Să fie foarte clar pentru toată lumea – dacă Putin nu va fi oprit, mâine-poimâine ne trezim cu tancurile rusești pe străzile Chișinăului. Istoria se repetă.
Istoria se repetă? Depinde cum vor cetățenii Republicii Moldova să o repete: ori declarăm Unirea cu Țara, așa cum a făcut Sfatul Țării la 27 martie 2018, atunci când a votat Unirea Basarabiei cu România, și vom fi parte a spațiului civilizat euroatlantic, ori acceptăm tacit o nouă ocupație rusească, așa cum s-a întâmplat la 28 iunie 1940, care va fi urmată de persecuții, foamete, deportări și genocid.
Unirea Republicii Moldova cu România, în frontierele sale controlate până la Nistru (d’abord on s’engage et puis on voit) nu se amână. Occidentul – UE și SUA, trebuie convinși că Unirea este mai actuală și mai necesară ca niciodată. Unirea nu este un moft politic, o ambiție, un populism, ci o soluție existențială, este salvarea noastră ca oameni, ca parte a națiunii românești. Așa să ne ajute Dumnezeu!
FRĂȚIA NECONDIȚIONATĂ A ROMÂNIEI VERSUS ETERNA „ECHILIBRISTICĂ” A REPUBLICII MOLDOVA
10.11.2021
România, stat membru al UE și NATO, Țara noastră istorică, de la declararea independenței Republicii Moldova în 1991, a fost mereu alături de noi – cetățenii Republicii Moldova, de la primele poduri de flori până la proiectele infrastructurale, economice, instituționale de anvergură. Indiferent de culoarea politică a guvernărilor din România – Republica Moldova a fost și este prioritatea numărul unu într-o relație bilaterală privilegiată, strategică, frățească. Așa vede România rolul său: a ajuta și a sprijini mereu, necondiționat Republica Moldova în anevoiosul său parcurs de la post-comunism spre stat de drept, democrație și libertate.
Republica Moldova la nivel de guvernanți, care s-au perindat timp de 30 de ani, a avut mai degrabă un comportament de copil ingrat, acceptând orice tip de ajutor din partea României, răspunzând deseori cu un ”mulțumesc” în vorbe, dar cu dispreț în fapte.
Proverbiala zicere a fostului premier agrarian Sangheli ”România nu ne-a dat niciun ”karandaș” (creion – în limba rusă) și azi se află pe buzele nostalgicilor sovietici, ale politicienilor de stânga/moldoveniștilor, care urăsc România, tot ce este românesc, și nu se sinchisesc să afișeze public aceste atitudini. Unii din ei sunt deputați în parlament, nu vorbesc limba română – limba oficială a statului și purced la gesturi fățișe de românofobie.
Au existat și perioade în care guvernările zise pro-europene au încercat să schimbe paradigma: relațiile cu România căpătau o deschidere frățească, aveau loc vizite reciproce, ședințe comune ale guvernelor, și România oficială venea cu asistență generoasă, făcea lobby pentru Republica Moldova în instituțiile europene. Însă, consider că niciodată relația bilaterală Republica Moldova – România nu a livrat o prestație sinceră, un angajament frățesc necondiționat din partea oficialilor Republicii Moldova. Or, din cauza lipsei voinței politice a oficialilor pro-europeni nici azi nu avem un spațiu comunicațional comun cu România, nu avem ecartament feroviar european, nu avem o autostradă Chișinău-București, nu avem gaze prin conducta Iași-Chișinău, nu avem energie electrică de la centrala din Cernavodă. Cu excepția fenomenului cultural, educațional și științific, cooperarea Republica Moldova – România mai are foarte multe restanțe.
Voi trece peste episodul Voronin și Dodon – nu ai de unde extrage măcar un firicel de românism din acești doi lideri pro-ruși/moldoveniști, iar unde dragoste nu e – nimic nu e.
În 2009 coaliția pro-europeană în frunte cu premierul Filat a reușit prea puține fapte pe dimensiunea cooperării bilaterale a Republicii Moldova cu România. TVR România așa și nu a mai revenit pe ecranele televizoarelor, a venit TVR Moldova, care consumă foarte mulți bani din bugetul TVR, iar spațiul mediatic al Republicii Moldova a fost invadat de televiziuni de partid, de televiziuni rusești, prin care este difuzată propaganda regimului autoritar al lui Putin. Guvernul pro-european al lui Filat și Leancă nu au fost deranjați de problematica creării spațiului comunicațional românesc comun. Un lucru e cert: a stat în puterea lor să rezolve această problemă.
Aceste guverne din 2009-2014 nu au fost în stare să valorifice nici cele 100 de milioane de Euro, oferiți de România cu titlu de grant pentru proiecte infrastructurale. Incapacitatea administrativă, competiția între partidele de la guvernare pentru controlul banilor au făcut să tergiverseze investiții non-rambursabile importante. Au urmat ani de instabilitate și incertitudine.
Abia în 2021, în iulie, în Republica Moldova a venit la guvernare un partid zis pro-european, cu ambiții de reforme structurale și luptă împotriva corupției, în care cetățenii și-au pus încrederea. E adevărat, noua putere de la Chișinău este susținută ferm de partenerii de dezvoltare, de instituțiile europene și, desigur, de România. România a venit cu noi ajutoare pentru a face față luptei împotriva pandemiei Covid-19, a fost semnată și o Foaie de parcurs bilaterală, care, din punctul meu de vedere, putea să fie mult mai ”frățească” din perspectiva identitară, dar, putem presupune că și de această dată Chișinăul oficial a făcut ”echilibristică” politică, un fel de mers pe sârmă întinsă între Vest și Est.
O altă dovadă a acestei politici de pseudo-echilibru pe sârma întinsă servește ”rezolvarea a la moldave” a crizei gazelor. Contractul absolut defectuos, încheiat de Republica Moldova cu Gazpromul pe 5 ani, acceptarea de a plăti datoriile către Gazprom (circa 700 milioane dolari, o datorie fără audit, absolut neclară) doar ca să ajungă gazele naturale și în regiunea separatistă de dincolo de Nistru – reprezintă un afront pentru speranța noastră de a ne rupe definitiv de șantajul economic rusesc.
Ministrul infrastructurii Andrei Spânu a anunțat triumfal că și conexiunea electrică Vulcănești – Chișinău va rezolva conectarea Republicii Moldova la resursele electrice românești. Doar că proiectul în valoare de 270 de milioane de Euro va fi realizat de o firmă….indiană! La licitație a participat și o întreprindere românească, dar a fost selectată firma din India! Orice cetățean cu minim de discernământ ar pune la îndoială această alegere! De ce a fost descalificată întreprinderea din România?! Dacă suntem frați, ne vizităm și ne declarăm intenții de colaborare strânsă – ar fi bine și să acționăm ca niște frați.
La 1 decembrie 2021 România a sărbătorit Ziua sa Națională – Marea Unire din 19918, opera desăvârșită a națiunii române. Am fost cel puțin mirată, că președinta Republicii Moldova Maia Sandu a vizitat Bucureștiul nu la 1 decembrie, ci cu două săptămâni înainte de sărbătoarea națională, atunci când puterea de la București era în plină criză politică. Ar fi fost corect ca Maia Sandu să fie la București pe 1 decembrie, așa cum a venit și președintele Klaus Iohannis la 27 august, onorând cu prezența sa ceremonia celor 30 de ani de independență a Republicii Moldova.
Prestația ministrului de externe și al integrării europene Nicu Popescu la Moscova a decepționat românii din Republica Moldova – să nu uităm că circa un milion de cetățeni de aici dețin cetățenia României și au pașapoarte românești. Dorind să se țină bine pe sârma întinsă între Vest și Est Popescu a afirmat zelos la un post de radio rusesc că Unirea Republicii Moldova cu România nu este dorită de o majoritate a cetățenilor Republicii Moldova. Jurnaliștii ruși mereu au avut abilitatea să scoată din politicienii moldoveni esența gândirii lor ideologice.
Toate aceste exemple, pe lângă multe altele, ne demonstrează faptul că Republica Moldova la nivel politic este prizoniera luptelor viscerale pentru putere – o putere sterilă, fără obiective strategice, fără viziuni realiste și realizabile pentru cetățenii rămași între Prut și Nistru, rămași captivi într-o zonă de insecuritate economică, socială, sanitară, militară. Nu poți construi un stat prosper în condițiile incapacității totale de administrare a instituțiilor statului, de hemoragie a resursei umane, și, mai ales, în condițiile unei crize identitare profunde, pe care politicienii vor să o evite, făcând echilibristică pe sârma geopolitică întinsă între Vest și Est.
La 20 octombrie în Aula Magnifica a Universității Libere Internaționale din Republica Moldova a avut loc ceremonia de decorare a profesorului universitar Ana Guțu cu Ordinul Național al Legiunii de Onoare al Republicii Franceze în Grad de Cavaler. Cea mai înaltă distincție a Republicii Franceze i-a fost acordată Anei Guțu prin Decretul președintelui Franțeri Francois Hollande din 14 iulie 2014, același an în care Ana Guțu a fost decorată de președintele României Traian Băsescu cu Ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce pentru contribuția la constituționalizarea Declarației de Independență și a limbii române.
Ambasadorul Franței în Republica Moldova, Excelența Sa domnul Pascal Vagogne a fost cel care i-a înmânat doamnei Ana Guțu decorațiunea pentru aportul în tot ceea ce înseamnă promovarea limbii franceze și a valorilor francofoniei.
Discurs:
DISCOURS D’ACCEPTATION DE MME ANA GUTU LORS DE LA CÉRÉMONIE DE REMISE DE L’ORDRE DE LA LÉGION D’HONNEUR DE LA RÉPUBLIQUE FRANÇAISE EN GRADE DE CHEVALIER, LE 16 OCTOBRE 2017, CHIȘINĂU, RÉPUBLIQUE DE MOLDAVIE.
Votre Excellence, Ambassadeur de la France en République de Moldavie, Monsieur Pascal Vagogne,
Monsieur le Recteur
Distingués invités, collègues, amis, chers membres de ma famille,
C’est un honneur pour moi de recevoir la plus haute décoration de la République Française l’Ordre de la Légion d’Honneur en grade de chevalier dans une ambiance académique, lors du 25 anniversaire de la création de l’Université Libre Internationale de Moldavie, fait qui dénote aussi l’attachement sincère de l’ULIM aux valeurs de la francophonie, à la culture et à la langue française que beaucoup d’entre nous vénèrent.
La langue française est la langue de la liberté, la langue des valeurs pour lesquelles le peuple français a combattu le long de son histoire. La langue française est le véhicule d’une culture à portée universelle – la culture française. La langue française, parlée par plus de 200 mln d’habitants sur la planète, est un instrument puissant pour l’avancée des innovations scientifiques, au bénéfice des progrès de différents pays.
Pour moi la langue française est un projet professionnel, un projet de vie. Dans un petit pays qui se démène à s’identifier du point de vue géopolitique, stigmatisé par son passé soviétique, par l’oscillation permanente entre l’Ouest et l’Est, la langue française est devenue une marque de civilisation indispensable pour résister à la politique de dénationalisation, d’uniformisation idéologique. A travers la langue française nous avons pu maintenir l’appartenance à la latinité, car c’est justement le combat pour la langue roumaine qui a relancé la République de Moldavie sur la voie de la démocratie et de la liberté en 1989.
La conjoncture sociale a fait en sorte que je m’implique dans le processus politique, et j’avoue que la France et la culture démocratique française a constitué pour moi une référence d’autorité inaliénable. En tant que linguiste, professeur des universités, j’ai plaidé pour la primauté de la loi, pour le respect des valeurs démocratiques, des droits et des libertés fondamentales des citoyens de la Moldavie. Mais je n’ai laissé de côté ni pour un seul instant l’approche intellectuelle dans toutes mes initiatives politiques, une approche largement inspirée de l’histoire de la France. Je suis fière de le dire aujourd’hui que j’ai été à la source de la constitutionnalisation de la Déclaration d’Indépendance de la République de Moldavie sur l’exemple de la France, dont le Conseil Constitutionnel avait démarré la constitutionnalisation de la Déclaration Universelle des Droits de l’Homme et du Citoyen de 1789 à partir de 1977.
Mes pensées volent sans doute vers mon enfance quand mon père, professeur d’histoire et des lettres, francophone et francophile, m’avait enseigné et m’avait transmis cet amour passionnel pour la langue française et la grande culture qu’elle véhicule à travers le monde. Ma famille francophone est aussi une réalisation d’un projet de vie, et je me réjouis que cette passion pour le français, pour la culture et la civilisation française est d’ores et déjà transmise à mes enfants, et, j’espère, aux enfants de mes enfants.
Hélas, j’ai suivi des formations en ex-URSS, mais ce n’est point aux réalités soviétiques que je dois mon patrimoine intellectuel, mais à mes parents, et, à mes professeurs, qui en dépit des coercitions idéologiques, ont créé un espace de refuge culturel pour moi, pour mes collègues – l’espace de la langue française. Avec les années, il a dépassé les contours étroits d’un simple espace géographique et a débouché vers l’immensité de l’univers.
Je suis citoyenne de la République de Moldavie, mais aussi de la Roumanie. L’année 2018 c’est l’année du centenaire de la votation au parlement de la Bessarabie de l’Acte d’Unification avec la Roumanie. La réunification des deux états roumains – la République de Moldavie et de la Roumanie – était le rêve de tous les roumains, et aujourd’hui c’est un objectif politique majeure de mon combat politique.
Recevoir aujourd’hui la Légion d’Honneur, la plus haute distinction de la République Française, est un immense honneur. Je suis fière d’avoir reçu la même année du décret du président de la France François Hollande pour ma modeste activité les plus hautes décorations de la Roumanie, de la France et de la République de Moldavie.
Je remercie la République Française, la présidence de la France pour l’honneur qu’elle m’a fait en m’accordant La Légion d’Honneur et, vous assure, distingués officiels, chers collègues, que cette décoration est l’appréciation d’un cumul d’efforts, y compris de beaucoup de personnes, qui sont présentes dans cette salle.
Je citerai Emile Cioran, philosophe français du XX siècle, dont l’assertion convient parfaitement à mon esprit, à mon identité latine roumaine-française : «On n’habite pas un pays, on habite une langue ». Comme Emile Cioran je me revendique de deux nations, de deux cultures, de deux langues : le roumain et le français, le français et le roumain.
En tant que phénomène universel définissant l’humanité dans son essence primordiale – la langue, porte-parole de la raison, fera encore couler beaucoup d’encre avant de dévoiler ses secrets les plus cachés et les plus évidents. La langue est et sera la pierre philosophale de la pensée humaine. Sacrée, car le premier fut le verbe, maudite, car de nombreux lettrés moururent sur l’échafaud pour l’avoir pratiquée dans toutes ses variétés, bienheureuse, car les oraisons glorifient Dieu et son règne, meurtrière, car les guerres et les révolutions ont crié vengeance, paradisiaque, car les plus beaux vers sont ceux de l’amour, toute puissante, car le pouvoir est à ceux qui la domptent sans hésitation – Sa Majesté la Langue nous fascine et nous tient captifs à la longue des siècles.
La langue française m’a fascinée depuis toujours. J’ai connu le patrimoine universel culturel à travers la langue et la pensée philosophique française. J’ai fait de mon mieux pour transmettre à mes étudiants cet amour profond pour la langue française et toute son histoire qui est aussi l’histoire des valeurs universelles et européennes, l’histoire de la pensée démocratique, dont s’inspirent tous les pays du monde.
Je dédie cette haute décoration à la langue française qui constitue pour moi un cadre existentiel éminent, source pérenne de nouvelles créations scientifiques et poétiques, qui guide mon esprit vers la liberté de la pensée et de la raison critique. Je pense et j’écris en français, donc je suis.
Vive la langue française !
Vive la Roumanie réunie et vive la France !
***
DISCURSUL DOAMNEI ANA GUȚU DE ACCEPTARE A ORDINULUI ”LEGIUNEA DE ONOARE ÎN GRAD DE CAVALER” AL REPUBLICII FRANCEZE ÎN CADRUL CEREMONIEI OFICIALE DE ÎNMÂNARE DE CĂTRE AMBASADORUL FRANȚEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA DOMNUL PASCAL VAGOGNE, CHIȘINĂU, REPUBLICA MOLDOVA,20 OCTOMBRIE 2017
Excelența Voastră, Domnule Ambasador al Franței în Republica Moldova,
Pascal Vagogne,
Domnule Rector al Universității Libere Internaționale din Moldova, Andrei Galben,
Distinși oaspeți, colegi, prieteni, dragi membri ai familiei mele,
Este o onoare pentru mine de a fi distinsă cu cea mai înaltă distincție a Republicii Franceze, Ordinul Legiunii de Onoare în Grad de Cavaler în această ambianță academică, la cea de-a 25-ea aniversare de la fondarea ULIM, fapt care denotă atașamentul sincer al ULIM față de francofonie, cultură și limba ranceză, pe care noi o venerăm.
Limba franceză este o limbă a libertății, o limbă a valorilor pentru care poporul francez a luptat de-a lungul istoriei sale. Limba franceză este mijlocul de promovare a unei culturi universale – cultura franceză. Limba franceză, vorbită de circa 200 milioane locuitori ai planetei, este un mecanism puternic pentru progresul inovațiilor științifice în beneficiul economiilor diferitor țări.
Pentru mine limba franceză este un proiect profesional, un proiect de viață. Într-o țară mică, țară care încearcă să se identifice din punct de vedere geopolitic, stigmatizată fiind de trecutul său sovietic și care oscilează permanent între Vest și Est, limba franceză a devenit un simbol al civilizației, indispensabil pentru a rezista politicii de deznaționalizare și de uniformizare ideologică. Prin intermediul limbii franceze, noi am reușit să menținem apartenența la latinitate, căci anume prin lupta pentru limba română, Republica Moldova s-a relansat pe calea democrației și libertății în 1989.
Conjunctura socială a făcut ca să mă implic în procesul politic și recunosc că Franța și cultura democratică franceză a constitut pentru mine un punct de referință de o autoritate inalienabilă. În calitate de lingvist, profesor universitar, am pledat întotdeauna pentru supremația legii, pentru respectarea valorilor democratice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor Republicii Moldova. Dar nu am neglijat nicio clipă abordarea intelectuală în toate inițiativele mele politice, o abordare, care a fost inspirată în mare măsură din istoria Franței. Sunt mândră să spun astăzi că am stat la baza constituționalizării Declarației de Independență a Republicii Moldova, după modelul Franței, al cărui Consiliu Constituțional a început constituționalizarea Declarației Universale a Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789 până în 1977.
Gândurile îmi zboară fără îndoială la copilăria mea, când tatăl meu, profesor de istorie și literatură, francofon și francofil, m-a învățat și transmis această dragoste pasională pentru limba franceză și marea cultură pe care o promovează în lumea întreagă. Familia mea francofonă este de asemenea o realizare a unui proiect de viață, și mă bucur că această pasiune pentru cultura și civilizația franceză este de acum încolo transmisă copiilor mei și, sper eu, nepoților mei.
Spre regret, am făcut studii pe timpul fostei URSS, dar nu datorez nici pe departe realităților sovietice patrimoniul meu intelectual, ci părinților mei, profesorilor mei, care în pofida barierelor ideologice, au știut să creeze un spațiu de refugiu cultural pentru mine, colegii mei – spațiul limbii franceze. De-a lungul anilor, depășind contururile înguste ale unui spațiu geografic, am îmbrățișat infinitul universului.
Sunt cetățeană a Republicii Moldova și a României. Anul 2018 este anul centenarului de la votarea în parlamentul Basarabiei a Actului de Unificare cu România. Reunificarea celor două state românești – Republica Moldova și România – este un vis al tuturor Românilor, iar astăzi este scopul major al luptei mele politice.
A primi Ordinul Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincție a Republicii Franceze, astăzi, înseamnă pentru mine o imensă onoare. Sunt mândră că am fost decorată în același an pentru activitatea mea modestă, cu cele mai înalte distincții ale României, Franței și Republicii Moldova.
Vreau să mulțumesc Republicii Franceze, președinției Franței pentru onoarea de a-mi acorda Legiunea de Onoare și vă asigur, distinși oficiali, dragi colegi, că această distincție este aprecierea eforturilor depuse, inclusiv aprecierea persoanelor, care sunt prezente în această sală.
Îl voi cita pe Emil Cioran, filosof francez al secolului XX de origine română, a cărui aserțiune mă definește spiritual: ”Nu trăiești într-o țară, trăiești într-o limbă”. Ca Emil Cioran mă revendic drept parte a două națiuni, două culturi: româna și franceza, franceza și româna.
În calitate de fenomen universal, care definește umanitatea în esența sa primordială – limba, purtătoare de cuvânt a rațiunii, va face să izvorască multe scrieri înainte de a-și dezvălui secretele cele mai ascunse, dar și cele mai evidente. Limba este și va fi piatra filosofală a gândirii umane. Sacră, deoarece mai întâi a fost cuvântul, blestemată, deoarece multă lume a murit pe eșafod pentru a o putea practica în toate varietățile sale. Limba e preafericită, căci rugăciunile îl glorifică pe Dumnezeu și împărăția sa. Limba este ucigașă, deoarece războaiele și revoluțiile au revendicat sânge. Limba e paradiziacă. Fiindcă cele mai frumoase versuri sunt cele de dragoste. Limba este atotputernică, deoarece puterea este în mâinile celor care o domină fără ezitare – Maiestatea sa limba ne fascinează și ne ține captivi de-a lungul secolelor.
Limba franceză m-a fascinat dintotdeauna. Am cunoscut patrimoniul universal cultural prin limba și gândirea filosofică franceză. M-am străduit să transmit studenților această dragoste profundă pentru limba franceză și întreaga sa istorie, care este de asemenea și istoria valorilor universale și europene, istoria gândirii democratice, din care se inspiră toate țările din lume.
Dedic această înaltă decorație limbii franceze care constituie pentru mine un cadru existențial eminent, sursă perenă a noilor creații științifice și poetice, care îmi înaripează sufletul spre libertatea gândirii și rațiunea critică. Eu gândesc și scriu în limba franceză, deci eu exist.
anagutu on 
