Category Archives

13 Articles
opinii/politic/Republica Moldova/România/Unirea

NUMAI UNIREA VA SALVA LIMBA ROMÂNĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

Posted by anagutu on
NUMAI UNIREA VA SALVA LIMBA ROMÂNĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

La 31 august în fiecare an sărbătorim și onorăm limba română pe ambele maluri ale Prutului. Așa se face că anume în ajunul sărbătorii ”Limba română” se întețesc evenimentele, festivalurile, expozițiile, scrierile consacrate limbii române. Dar trece sărbătoarea și lucrurile revin la ”normalitate”. Eu aș numi-o mai degrabă anormalitate. Explic de ce.

Chiar dacă Republica Moldova își sărbătorește cu fast în fiecare an aniversarea Independenței și a primei legislații lingvistice, din păcate, cei 34 de ani au fost mult prea insuficienți întru afirmarea și, mai ales, salvgardarea limbii române în Republica Moldova.

Voi nota absența unei legi speciale de politici lingvistice, a unei concepții/strategii, unui plan de acțiuni la nivel instituțional/guvernamental – toate aceste norme ar trebui să garanteze ca limba română să ocupe locul, pe care și-l revendică legal timp de peste trei decenii. Nicio guvernare nu și-a  asumat (din lașitate) responsabilitatea elaborării unor politici lingvistice adecvate pentru un teritoriu, care a fost bântuit de ocupația sovietică rusească și unde limba română nici azi nu se simte la ea acasă.

În lipsa unei concepții de politici lingvistice – limba română este doar o disciplină școlară (adevărat, în baza unui curriculum destul de elaborat), pe care o predau profesorii-entuziaști. Dar, e suficient să părăsim pereții școlii sau ai instituțiilor de învățământ de orice gen, și, imediat sucombăm într-o atmosferă lingvistică absolut nocivă și infectă. Mă refer la prezența în exces a limbii ruse în toate sferele vieții economice, politice, sociale și culturale.

Spațiul mediatic este intoxicat de canale de televiziune și radio retransmise din Rusia agresoare. Mai mult decât atât, puținele canale de televiziune și radio care emit în limba română retransmit conținuturi media în limba rusă, deoarece la ora actuală Republica Moldova face parte din spațiul drepturilor de autor CSI, gestionat direct de Moscova. Instituțiile media din Republica Moldova preferă să achiziționeze conținuturi în limba rusă, deoarece conținuturile media în limba română sunt mai scumpe.

Bilingvismul român-rus este ilegal: legea anacronică din 1989, care instituia bilingvismul român-rus, a fost abrogată de Curtea Constituțională a Republicii Moldova în 2016. Niciun act legislativ actualmente nu impune instituțiile statului să emită documente în două limbi – română și rusă. Totuși, există anacronisme: legea cu privire la actele civile, unde (din păcate!) este stipulat că actele de identitate trebuie să fie redactate în limba română și rusă (în loc de română/engleză, de exemplu); legislația fiscală care instituie bilingvismul român-rus în formularele fiscale; toate formularele medicale în instituțiile statului sunt emise în două limbi – română și rusă; foile cu antet oficiale ale instituțiilor statului sunt imprimate în două limbi – română și rusă etc.

Nu mai zic de promovarea ilegală a bilingvismului român-rus de instituția legiuitoare supremă – Parlamentul Republicii Moldova, unde toată documentația, ce ține de procesul legislativ, este tradusă în limba rusă, pentru deputații cu handicap lingvistic major: cei care NU cunosc limba română.

Deja prezența ilegală a limbii ruse pe site-uri instituționale, în spoturi și panouri publicitare, în show-uri comerciale, festivaluri etc. e o realitate sovietică, ce nu a fost depășită până azi.

Voi menționa o tristă realitate, despre care  nu vorbește nimeni în public, și anume: tristețea pe care o resimt când trec pe lângă imobilul fostei facultăți de Filologie Română a Universității de Stat din Republica Moldova. Această clădire istorică a Universității a găzduit cu puțini ani în urmă una din cele mai cotate, cele mai vii facultăți ale Universității. În scuarul facultății de Filologie Română era mereu multă forfotă, tinerii se înghesuiau să intre la lecții, să asculte cursurile celor mai notorii profesori. Pentru a fi admis la specialitatea Limbă și Literatură română tinerii susțineau un concurs riguros.

Astăzi clădirea facultății de litere este pustie. Facultatea de Filologie Română nu mai există, ea a fost practic dizolvată în facultatea de Limbi și Literaturi străine. Există și o explicație managerială: din păcate, astăzi extrem de puțin tineri doresc să îmbrățișeze specialitatea Limbă și Literatură română. Din cea mai cotată facultate a rămas doar amintirea vremurilor frumoase și o mână de profesori entuziaști, care mai sunt fideli cauzei romanismului.

În aceste condiții nefaste, când tinerii absolvenți ai bacalaureatului pleacă peste mări și țări în căutarea unui parcurs educațional și profesional de prestigiu, limba română în Republica Moldova se zbate între supraviețuire la nivel universitar, fiind amenințată pentru ani buni înainte de un deficit de profesori calificați pentru a fi predată în instituțiile preuniversitare.

Bat alarma ca problema să între în vizorul priorităților ministerului de resort.  Populismele niciodată nu vor soluționa marea operă de promovare și salvgardare a limbii române în Republica Moldova.

Soluția optima pentru toate problemele enumerate mai sus, pentru apărarea limbii române în Republica Moldova, pentru afirmarea prin limba română a identității noastre românești aici, în Republica Moldova, este indubitabil una singură: Unirea Republicii Moldova cu România.

Ridicarea frontierei de pe Prut vă asigura nu doar libera circulație a oamenilor, a mărfurilor, a serviciilor, a finanțelor, ci și salvarea limbii române în Republica Moldova. Va fi unificat spațiul comunicațional românesc, vom scăpa de propaganda rusă, populația va auzi limbă română corectă și își va educa exprimarea, dar mai ales, gândirea în limba română.

În instituțiile preuniversitare din Republica Moldova vor veni cadre didactice din Țară. În plus, universitățile din Chișinău vor constitui un pol de atracție pentru tinerii din România din zona Moldovei, unde există o cerere mare pentru studii universitare.

Limba română din Republica Moldova are nevoie de această circulație a oamenilor tineri de pe ambele mauri ale Prutului, care va contribui esențial la ridicarea calității limbii române din Republica Moldova la nivel comunicațional, educațional, didactic, social, politic și economic.

Frontiera și vămile odioase de pe Prut opresc brutal aceste procese. Actualmente traversarea Prutul s-a transformat într-un calvar, care amintește de ghetoul sovietic de după 1940. Și asta doar pentru a satisface prostia orgolioasă a unor politicieni corupți și venali.

Cu fiecare zi, prin care îndepărtăm momentul Unirii celor două state românești, se lungește lista problemelor stringente, care trebuia să fi fost rezolvate încă ieri.

Consider că doar prin Unirea urgentă a republicii Moldova cu România vom demara un adevărat proces de armonizare lingvistică pragmatică și, desigur, un proces de reabilitare istorică a demnității noastre, de racordare instituțională, teritorială a realităților Republicii Moldova la cele din România, prin urmare, la cele din Uniunea Europeană.

Unirea Republicii Moldova cu România nu este un moft politic al cuiva, nu este un populism, Unirea Republicii Moldova cu România este salvarea noastră în tot ceea ce înseamnă limbă română, identitate românească, libertate, democrație și bunăstare. Cine nu are suficient discernământ să înțeleagă această realitate – nu-și iubește pământul, pe care s-a născut, nu-și respectă conaționalii, nici străbunii, nici părinții și nici copiii. Pe vremuri de război tot neamul trebuie să fie împreună, pentru a face față urgiei. Doar Unirea ne va aduce izbândă !

opinii/politic/Republica Moldova/România

MOLDOVENISMUL CU FAȚĂ EUROPEANĂ.

Posted by anagutu on
MOLDOVENISMUL CU FAȚĂ EUROPEANĂ.

MOLDOVENISMUL CU FAȚĂ EUROPEANĂ.

21.05.2023

 Desigur, ca și toți unioniștii, am participat pe 21 mai 2023 în Piața Marii Adunări Naționale la manifestarea ”Moldova Europeană”, la îndemnul președintei Republicii Moldova Maia Sandu. Deoarece unioniștii din Republica Moldova sunt europeni, pro-NATO și pledează pentru unire cu Țara noastră România, stat membru UE și NATO.

Manifestarea a reușit din punct de vedere organizatoric – a fost un eveniment pasional, cu multă lume frumoasă în PMAN, oameni raționali, pașnici, toți reuniți cu speranța într-un viitor luminos. Drapelele Republicii Moldova și UE au inundat PMAN sub un cer senin cu soare generos – o imagine perfectă pentru a convinge liderii summit-ului Comunității Politice Europene din 1 iunie 2023 că cetățenii Republicii Moldova își doresc o integrare cât mai grabnică în Uniunea Europeană.

Au urmat două discursuri importante – cel al Maiei Sandu, președinta Republicii Moldova și discursul Robertei Metsola, președinta Parlamentului European.

Discursul Maiei Sandu a fost unul extrem de triumfalist, în care cuvintele ”Moldova”, ”moldoveni”și ”Europa” pur și simplu au constituit refrenul unei înșiruiri de verbe la timpul viitor : vom fi, vom avea, vom deveni, vom primi, vom ajunge ….în 2030.

În tot discursul președintei NU a răsunat barem o singură dată cuvintele ”România”, ”români”, ”românesc”.  Ba mai mult decât atât (chiar dacă am avut ocazia personal să-i spun Maiei Sandu la președinție, că nu este corectă aboradrea exclusivistă a integrării europene ca vector de dezvoltare strategică a Repubvlici Moldova, deoarece există calea Unirii cu România – mult mai rapidă, mai ieftină, maim corectă față de istorie), atât în discurtsul Maiei Sandu, cât și textul Rezoluției votate în PMAN s-a formulat ideea că ”Aderarea la Uniunea Europeană este calea unică ce poate aduce pentru țara noastră stabilitate în fața provocărilor și unica șansă de dezvoltare a Republicii Moldova care va permite generațiilor următoare să-și realizeze potențialul, să acumuleze bunăstare, să modernizeze țara și să ducă o viață împlinită.”

 Stimată doamnă președintă, dragi participanți la mitingul din 21 mai 2023, calea aderării la UE nici pe departe NU este unicul drum corect al cetățenilor Republciii Moldova spre bunăstare, securitate și civilizație. Prin formularea restrictivă pe care ați strecurat-o în Rezoluție au fost ofensați toți unioniștii, a fost ofensată România, care ne-a scos din pandemie, ne construiește apeducte, drumuri și  școli. Ați ofensat cei circa un million de cetățeni români care locuiesc între Prut și Nistru.

Iar eu  nu fac parte din națiunea civică moldovenească.

Doamnă președintă, noi suntem români, deci europeni. Românii au dat nume sonore civilizației europene – filosoful Emil Cioran, sculptorul Constantin Brâncuși, lingvistul Eugen Coșeriu, compozitorul Eugen Doga ș.a.

Azi discursul dumneavoastră m-a scufundat într-un moldovenism european stânjenitor. Ca lider absolut al Republcii Moldova greșiți iremediabil în a perpetua confuzia identitară din capul cetățenilor, cărora le-ați mângâiat urechile și în limba rusă, și în limba găgăuză.

Era strict necesar să ținem cu toții un minut de reculegere în memoria ucrainenilor care mor zilnic pentru pacea și libertatea noastră. Era suficient să fi rostit  în cadrul discursului doar fraze în limba uicraineană, cea mai importantă limbă slavă la ora actuală. Altfel, s-a creat impresia că împărtășiți teoria comuniștilor despre statul polietnic și multinațional.

Republica Moldova este cel de-al doilea stat românesc – suntem o singură națiune care trăiește în două state, deocamdată.

Ați ”livrat” (așa cum e la modă să se spună acum în stil jurnalistico-politic de pe Bâc) primisiunea că Republica Moldova va adera la UE în 2030. Sincer, e un termen scris cu furca pe apă ! Republica Moldova este lovită crunt de exodul populației, tinerii pleacă, își cresc copiii în țările lumii, cu prea puține intenții de a reveni vreodată în Republica Moldova. Se duce un război în preajma noastră. În 2030 nici nu veți mai fi președinte, stimată doamnă Maia Sandu. Noi știm cum e cu promisiunile la politicieni. Se termină mandatul – și vine potopul. După el – nimeni nu mai răspunde pentru nimic.

21 mai 2023 în PMAN a fost exaltant, a fost pasional, a fost de bun augur pentru un al doilea mandat la președinție, dar eu, profesorul  Ana Guțu, tot Unirea cu Țara mi-o doresc.

În numele memoriei bunicilor și părinților mei, pentru viitorul copiilor și nepoților mei, pentru a ne împăca definitiv cu istoria noastră zbuciumată. Avem un singur destin – destinul românesc, profund ancorat în Europa Unită.

 

cercetare/francophonie/Franța/Republica Moldova

ORDINUL NAȚIONAL AL FRANȚEI “LEGIUNEA DE ONOARE” ÎN GRAD DE CAVALER – DISCURSUL DE ACCEPTARE AL ANEI GUȚU

Posted by anagutu on
ORDINUL NAȚIONAL AL FRANȚEI “LEGIUNEA DE ONOARE” ÎN GRAD DE CAVALER – DISCURSUL DE ACCEPTARE AL ANEI GUȚU

La 20 octombrie în Aula Magnifica a Universității Libere Internaționale din Republica Moldova a avut loc ceremonia de decorare a profesorului universitar Ana Guțu cu Ordinul Național al Legiunii de Onoare al Republicii Franceze în Grad de Cavaler. Cea mai înaltă distincție a Republicii Franceze i-a fost acordată Anei Guțu prin Decretul președintelui Franțeri Francois Hollande din 14 iulie 2014, același an în care Ana Guțu a fost decorată de președintele României Traian Băsescu cu Ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce pentru contribuția la constituționalizarea Declarației de Independență și a limbii române.

Ambasadorul Franței în Republica Moldova, Excelența Sa domnul Pascal Vagogne a fost cel care i-a înmânat doamnei Ana Guțu decorațiunea pentru aportul în tot ceea ce înseamnă promovarea limbii franceze și a valorilor francofoniei.

Discurs:

 

DISCOURS D’ACCEPTATION DE MME ANA GUTU LORS DE LA CÉRÉMONIE DE REMISE DE L’ORDRE DE LA LÉGION D’HONNEUR DE LA RÉPUBLIQUE FRANÇAISE EN GRADE DE CHEVALIER, LE 16 OCTOBRE 2017, CHIȘINĂU, RÉPUBLIQUE DE MOLDAVIE.

 

Votre Excellence, Ambassadeur de la France en République de Moldavie, Monsieur Pascal Vagogne,

Monsieur le Recteur

Distingués invités, collègues, amis, chers  membres de ma famille, 

 

C’est un honneur pour moi de recevoir la plus haute décoration de la République Française l’Ordre de la Légion d’Honneur en grade de chevalier dans une ambiance académique, lors du 25 anniversaire de la création de l’Université Libre Internationale de Moldavie, fait qui dénote aussi l’attachement sincère de l’ULIM aux valeurs de la francophonie, à la culture et à la langue française que beaucoup d’entre nous vénèrent.

 

La langue française est la langue de la liberté, la langue des valeurs pour lesquelles le peuple français a combattu le long de son histoire. La langue française est le véhicule d’une culture à portée universelle – la culture française. La langue française, parlée par plus de 200 mln d’habitants sur la planète, est un instrument puissant pour l’avancée des innovations scientifiques, au bénéfice des progrès de différents pays.

 

Pour moi la langue française est un projet professionnel, un projet de vie. Dans un petit pays qui se démène à s’identifier   du point de vue géopolitique, stigmatisé par son passé soviétique, par l’oscillation permanente entre l’Ouest et l’Est, la langue française est devenue une marque de civilisation indispensable pour résister à la politique de dénationalisation, d’uniformisation idéologique. A travers la langue française nous avons pu maintenir l’appartenance à la latinité, car c’est justement le combat pour la langue roumaine qui a relancé la République de Moldavie sur la voie de la démocratie et de la liberté en 1989.

 

La conjoncture sociale a fait en sorte  que je m’implique dans le processus  politique, et j’avoue que la France et la culture démocratique française a constitué pour moi une référence d’autorité inaliénable. En tant que linguiste, professeur des universités, j’ai plaidé pour la primauté de la loi, pour le respect des valeurs démocratiques, des droits et des libertés fondamentales des citoyens de la Moldavie. Mais je n’ai laissé de côté  ni pour un seul instant l’approche intellectuelle dans toutes mes initiatives politiques, une approche largement inspirée de l’histoire de la France. Je suis fière de le dire aujourd’hui que j’ai été à la source de la constitutionnalisation de la Déclaration d’Indépendance de la République de Moldavie sur l’exemple de la France, dont le Conseil Constitutionnel avait démarré la constitutionnalisation de la Déclaration Universelle des Droits de l’Homme et du Citoyen de 1789 à partir de 1977.

 

Mes pensées volent sans doute vers mon enfance quand mon père, professeur d’histoire et des lettres, francophone et francophile, m’avait enseigné et m’avait transmis cet amour passionnel pour la langue française et la grande culture qu’elle véhicule à travers le monde. Ma famille francophone est aussi une réalisation d’un projet de vie, et je me réjouis que cette passion pour le français, pour la culture et la civilisation française est d’ores et déjà transmise à mes enfants, et, j’espère, aux enfants de mes enfants.

 

Hélas, j’ai suivi des formations en ex-URSS, mais ce n’est point aux réalités soviétiques que je dois mon patrimoine intellectuel, mais à mes parents, et, à mes professeurs, qui en dépit des coercitions idéologiques, ont créé un espace de refuge culturel pour moi, pour mes collègues – l’espace de la langue française. Avec les années, il a dépassé les contours étroits d’un simple espace géographique et a débouché vers l’immensité  de l’univers.

 

Je suis citoyenne de la République de Moldavie, mais aussi de la Roumanie. L’année 2018 c’est l’année du centenaire de la votation au parlement de la Bessarabie de l’Acte d’Unification avec la Roumanie. La réunification des deux états roumains – la République de Moldavie et de la Roumanie – était  le rêve de tous les roumains, et aujourd’hui c’est un objectif politique majeure de mon combat politique.

 

Recevoir aujourd’hui la Légion d’Honneur, la plus haute distinction de la République Française, est un immense honneur. Je suis fière d’avoir reçu la même année du décret du président de la France François Hollande  pour ma modeste activité les plus hautes décorations de la Roumanie, de la France et de la République de Moldavie.

 

Je remercie la République Française, la présidence de la France pour l’honneur qu’elle m’a fait en m’accordant La Légion d’Honneur et, vous assure, distingués officiels, chers collègues, que cette décoration est l’appréciation d’un cumul d’efforts, y compris de beaucoup de personnes, qui sont présentes dans cette salle.

 

Je citerai Emile Cioran, philosophe français du XX siècle, dont l’assertion convient parfaitement à mon esprit, à mon identité latine roumaine-française :   «On n’habite pas un pays, on habite une langue ». Comme Emile Cioran je me revendique de deux nations, de deux cultures, de deux langues : le roumain et le français, le français et le roumain.

 

En tant que phénomène universel définissant l’humanité dans son essence primordiale – la langue, porte-parole de la raison, fera encore couler beaucoup d’encre avant de dévoiler ses secrets les plus cachés et les plus évidents. La langue est et sera la pierre philosophale de la pensée humaine. Sacrée, car le premier fut le verbe, maudite, car de nombreux lettrés moururent sur l’échafaud pour l’avoir pratiquée dans toutes ses variétés, bienheureuse, car les oraisons glorifient Dieu et son règne, meurtrière, car les guerres et les révolutions ont crié vengeance, paradisiaque, car les plus beaux vers sont ceux de l’amour, toute puissante, car le pouvoir est à ceux qui la domptent sans hésitation – Sa Majesté la Langue nous fascine et nous tient captifs à la longue des siècles.

 

La langue française m’a fascinée depuis toujours. J’ai connu le patrimoine universel culturel à travers la langue et la pensée philosophique française. J’ai fait de mon mieux pour transmettre à mes étudiants cet amour profond pour la langue française et toute son histoire qui est aussi l’histoire des valeurs universelles et européennes, l’histoire de la pensée démocratique, dont s’inspirent tous les pays du monde.

 

Je dédie cette haute décoration à la langue française qui constitue pour moi un cadre existentiel éminent, source pérenne de nouvelles créations scientifiques et poétiques, qui guide mon esprit vers la liberté de la pensée et de la raison critique. Je pense et j’écris en français, donc je suis.

 

Vive la langue française !

 

Vive la Roumanie réunie et vive la France !

 

***

 

DISCURSUL DOAMNEI ANA GUȚU DE ACCEPTARE A ORDINULUI ”LEGIUNEA DE ONOARE ÎN GRAD DE CAVALER” AL REPUBLICII FRANCEZE ÎN CADRUL CEREMONIEI OFICIALE DE ÎNMÂNARE DE CĂTRE AMBASADORUL FRANȚEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA DOMNUL PASCAL VAGOGNE, CHIȘINĂU, REPUBLICA MOLDOVA, 20 OCTOMBRIE 2017

 

 

Excelența Voastră, Domnule Ambasador al Franței în Republica Moldova,

Pascal Vagogne,

 

Domnule Rector al Universității Libere Internaționale din Moldova, Andrei Galben,

 

Distinși oaspeți, colegi, prieteni, dragi membri ai familiei mele,

 

Este o onoare pentru mine de a fi distinsă cu cea mai înaltă distincție a Republicii Franceze, Ordinul Legiunii de Onoare în Grad de Cavaler în această ambianță academică, la cea de-a 25-ea aniversare de la fondarea ULIM, fapt care denotă atașamentul sincer al ULIM față de francofonie, cultură și limba ranceză, pe care noi o venerăm.

 

Limba franceză este o limbă a libertății, o limbă a valorilor pentru care poporul francez a luptat de-a lungul istoriei sale. Limba franceză este mijlocul de promovare a unei culturi universale – cultura franceză. Limba franceză, vorbită de circa 200 milioane locuitori ai planetei, este un mecanism puternic pentru progresul inovațiilor științifice în beneficiul economiilor diferitor țări.

 

Pentru mine limba franceză este un proiect profesional, un proiect de viață. Într-o țară mică, țară care încearcă să se identifice din punct de vedere geopolitic, stigmatizată fiind de trecutul său sovietic și care oscilează permanent între Vest și Est, limba franceză a devenit un simbol al civilizației, indispensabil pentru a rezista politicii de deznaționalizare și de uniformizare ideologică. Prin intermediul limbii franceze, noi am reușit să menținem apartenența la latinitate, căci anume prin lupta pentru limba română, Republica Moldova s-a relansat pe calea democrației și libertății în 1989.

 

Conjunctura socială a făcut ca să mă implic în procesul politic și recunosc că Franța și cultura democratică franceză a constitut pentru mine un punct de referință de o autoritate inalienabilă. În calitate de lingvist, profesor universitar, am pledat întotdeauna pentru supremația legii, pentru respectarea valorilor democratice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor Republicii Moldova. Dar nu am neglijat nicio clipă abordarea intelectuală în toate inițiativele mele politice, o abordare, care a fost inspirată în mare măsură din istoria Franței. Sunt mândră să spun astăzi că am stat la baza constituționalizării Declarației de Independență a Republicii Moldova, după modelul Franței, al cărui Consiliu Constituțional a început constituționalizarea Declarației Universale a Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789 până în 1977.

 

Gândurile îmi zboară fără îndoială la copilăria mea, când tatăl meu, profesor de istorie și literatură, francofon și francofil, m-a învățat și transmis această dragoste pasională pentru limba franceză și marea cultură pe care o promovează în lumea întreagă. Familia mea francofonă este de asemenea o realizare a unui proiect de viață, și mă bucur că această pasiune pentru cultura și civilizația franceză este de acum încolo transmisă copiilor mei și, sper eu, nepoților mei.

 

Spre regret, am făcut studii pe timpul fostei URSS, dar nu datorez nici pe departe realităților sovietice patrimoniul meu intelectual, ci părinților mei, profesorilor mei, care în pofida barierelor ideologice, au știut să creeze un spațiu de refugiu cultural pentru mine, colegii mei – spațiul limbii franceze. De-a lungul anilor, depășind contururile înguste ale unui spațiu geografic, am îmbrățișat infinitul universului.

 

Sunt cetățeană a Republicii Moldova și a României. Anul 2018  este anul centenarului de la votarea în parlamentul Basarabiei a Actului de Unificare cu România. Reunificarea celor două state românești – Republica Moldova și România – este un vis al tuturor Românilor, iar astăzi este scopul major al luptei mele politice.

 

A primi Ordinul Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincție a Republicii Franceze, astăzi, înseamnă pentru mine o imensă onoare. Sunt mândră că am fost decorată în același an pentru activitatea mea modestă, cu cele mai înalte distincții ale României, Franței și Republicii Moldova.

 

Vreau să mulțumesc Republicii Franceze, președinției Franței pentru onoarea de a-mi acorda Legiunea de Onoare și vă asigur, distinși oficiali, dragi colegi, că această distincție este aprecierea eforturilor depuse, inclusiv aprecierea persoanelor, care sunt prezente în această sală.

 

Îl voi cita pe Emil Cioran, filosof francez al secolului XX de origine română, a cărui aserțiune mă definește spiritual:  ”Nu trăiești într-o țară, trăiești într-o limbă”. Ca Emil Cioran mă revendic drept parte a două națiuni, două culturi: româna și franceza, franceza și româna.

 

În calitate de fenomen universal, care definește umanitatea în esența sa primordială – limba, purtătoare de cuvânt a rațiunii, va face să izvorască multe scrieri înainte de a-și dezvălui secretele cele mai ascunse, dar și cele mai evidente. Limba este și va fi piatra filosofală a gândirii umane. Sacră, deoarece mai întâi a fost cuvântul, blestemată, deoarece multă lume a murit pe eșafod pentru a o putea practica în toate varietățile sale. Limba e preafericită, căci rugăciunile îl glorifică pe Dumnezeu și împărăția sa. Limba este ucigașă, deoarece războaiele și revoluțiile au revendicat sânge. Limba e paradiziacă. Fiindcă cele mai frumoase versuri sunt cele de dragoste. Limba este atotputernică, deoarece puterea este în mâinile celor care o domină fără ezitare – Maiestatea sa limba ne fascinează și ne ține captivi de-a lungul secolelor.

 

Limba franceză m-a fascinat dintotdeauna. Am cunoscut patrimoniul universal cultural prin limba și gândirea filosofică franceză. M-am străduit să transmit studenților această dragoste profundă pentru limba franceză și întreaga sa istorie, care este de asemenea și istoria valorilor universale și europene, istoria gândirii democratice, din care se inspiră toate țările din lume.

 

 

 

Dedic această înaltă decorație limbii franceze care constituie pentru mine un cadru existențial eminent, sursă perenă a noilor creații științifice și poetice, care îmi înaripează sufletul spre libertatea gândirii și rațiunea critică. Eu gândesc și scriu în limba franceză, deci eu exist.

 

Trăiască limba franceză!

 

Trăiască România reîntregită și trăiască Franța!