Category Archives

Canicula, atentatele și alegerile.

20.07.2024

Vara acestui an se dovedește din nou a fi caniculară, temperaturile depășesc mediile obișnuite, iar noi, cetățenii, resimțim disconfortul infrastructurilor urbane, care se dovedesc a fi completamente neadaptate la sfidările fenomenelor naturale extreme. Lumea, de fapt, mereu a fost neobișnuit de complexă și complicată, în toate timpurile, fie că a fost dominată de războaie imperiale, fie că a fost bântuită de pandemii, fie că a beneficiat de perioade îndelungate de înflorire și prosperitate. Secolul 21 ne confirmă adevărul, precum că istoria are o evoluție ciclică, scoțând în prim planul actualității  precedente bine cunoscute, asezonate cu particularisme ale modernității.

Anul 2024 care deja e jumătate s-a scurs, confirmă odată în plus orbită nebuniei, pe care s-a angajat planeta Pământ în mod ireversibil. Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei continuă, mor oameni nevinovați în fiecare zi, carnea de tun a regimului de la Kremlin pare să nu se mai termine, iar Putin, un personaj cumulativ și profund simbolic (surse din interiorul Kremlinului susțin că acesta ar fi murit la 26 octombrie 2023, iar  în locul lui acționează două grupări principale – cea a lui Cemizov și Patrușev, acestea mânuind o sosie a lui Putin)  e decis să își ducă până la capăt nebunia în care a angajat o lume întreagă.

Anul 2024 defilează falnic cu drapelul alegerilor în toate colțurile lumii. Alegerile pentru parlamentul european au rezultat cu o relativă stabilitate și continuitate, extrema dreaptă este prezentă în parlamentul european, dar, foarte divizată, și nu poate să declanșeze posibile crize în instituțiile europene. Nici alegerile din Franța pe care le-a provocat președintele Emanuel Macron, nu s-au soldat cu înfricoșătoarea victorie a partidului familiei Le Pen. Totuși, este vizibil că Europa duce o lipsa acută de leadership angajant. Germania nu are strategie bine definită, Franța se limitează la retorică.

Ucraina se zbate într-un un război, din care nu se știe dacă va ieși învingătoare. Căci nimeni nu îndrăznește să definească exact ce înseamnă o victorie pentru Ucraina.  Nu se știe dacă Ucraina va putea să-și recupereze toate teritoriile ocupate de Rusia imperială și dictatorială. Occidentul a ezitat și mai ezită în continuare în a susține plenar Ucraina în acest război. Se pare că prețul, pe care îl va plăti Ucraina se va răsfrânge ineluctabil asupra țărilor membre ale Uniunii Europene. Occidentul investește sume exorbitante în cursa înarmărilor, pentru că a lăsat prea mult timp să se scurgă într-o pace iluzorie, după ce a îmblânzit la piept șarpele veninos pe nume Rusia. Ucraina și Republica Moldova bat la porțile Uniunii Europene, ele s-au angajat în lungul și anevoiosul parcurs european. Semnalele de la Kremlin sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. Regimul lui Putin nu intenționează să oprească războiul. Republica Moldova se află mereu sub influența nocivă a Rusiei, care nu a încetat nici pentru o secundă războiul hibrid în Republica Moldova. Guvernarea Maiei Sandu, chiar dacă a reușit unele acțiuni de politici economice și sociale, nu a fost capabilă să înțeleagă și să pună la ordinea zilei discuții oneste, referitoare la adevărata soluție pentru toate problemele cetățenilor statului Republica Moldova : soluția Unirii Republicii Moldova cu România, atât de necesară și de salvatoare în condițiile drastice regionale și internaționale. În locul discuțiilor despre necesitatea unificării celor două state românești se pierde timpul prețios în promovarea referendumului cu privire la integrarea europeană, care va avea loc în aceeași zi cu primul tur al alegerilor prezidențiale, și anume, la 20 octombrie 2024. Ucraina este decimată de un război nedrept, care va frâna perspectiva aderării sale la UE.  Pe când Republica Moldova are la dispoziție cea mai simplă soluție, care i-ar permite să acceadă în Uniunea Europeană și să fie protejată de scutul NATO – Unirea cu România. Acest lucru îl înțelege și Ucraina, și Georgia, ultima se zbate astăzi între ambițiile oligarhice profund conectate cu Rusia și năzuințele occidentale, pe care instituțiile europene le-au pus pe pauză. Nici Ucraina, nici Georgia, nu pot să înțeleagă comportamentul puterii de la Chișinău, care are la îndemână o soluție pe atât de simplă, pe cât de salvatoare: Unirea cu România.

Din păcate unioniștii au fost practic reduși la tăcere, sunt expulzați din spațiul public televizat și radiofonic din cauza că discursul unionist ar putea adumbri intențiile actuale guvernări de a promite integrarea europeană până în anul 2030. Doar că este foarte ușor să schițezi o dată, la care nici actuală președinte Maia Sandu, nici partidul pe care îl conduce, cu siguranță, nu vor mai fi în fruntea statului Republica Moldova. Pericolul eminent pentru Republica Moldova constă în hoarda coloanei a cincea, astăzi înregimentată în partide, care sunt finanțate copios de regimul de la Kremlin. Sărăcia endemică a populației, exodul masiv peste hotare, fac din Republica Moldova un stat disfuncțional din punct de vedere al resurselor umane și, desigur, din punct de vedere al instituțiilor democratice. Pe fondul acestor probleme revenirea în forță a partizanilor Kremlinului la cârma Republicii Moldova nu este deloc exclusă. Și atunci întrebarea mea către președinta Mia Sandu și către responsabilii guvernamentali, în principiu, echipa pe care a agreat-o să o reprezinte, este : unde și în ce mod se manifestă responsabilitatea de demnitar de stat, dacă dumneavoastră, politicienii, care dețineți puterea astăzi în Republica Moldova refuzați să vă asumați unica decizia corectă pentru a asigura securitatea și bunăstarea cetățenilor, în folosul cărora v-ați angajat să activați, și anume, Unirea Republicii Moldova cu România ? Cum veți răspunde în fața istoriei, dacă Republica Moldova va deraia de pe făgașul occidental din cauza nedorinței voastre de a vă asuma  povara istoriei acestui pământ mult pătimit ? Înțeleg foarte bine, că vă plac avantajele existenței unui stat precum este Republica Moldova – covorul roșu, salarii mulțumitoare, orgolii și ambiții satisfăcute, dar, prin perpetuarea statului, rezultat din pactul Hitler-Stalin nu faceți decât să vă raliați la cohorta stataliștilor, ba mai mult decât atât, și mai nou, ați început să promovați cu acribie identitatea moldovenească în spiritul tradiționalului moldovenism de pe plaiurile mioritice ale trecutului sovietic comunist.

Între timp Statele Unite ale Americii se pregătesc pentru a-și alege președintele în toamna acestui an. Donald Trump a scăpat ca prin urechile acului de un atentat pus la cale de un fanatic, sau poate de o rețea criminală. Lumea este în așteptarea unor schimbări, se pare că aceste schimbări se vor produce inevitabil. Fanatismul politic niciodată nu a fost o soluție, dar, din păcate, a răpit viețile politicienilor de-a lungul timpului. Astăzi acest fanatism politic a devenit extrem de puternic, grație rețelelor de socializare prin intermediul cărora sunt multiplicate în progresie geometrică falsuri, informații inventate, capabile să isterizeze cetățeanul, care, poate este mai puțin branșat la tot ceea ce înseamnă gândirea critică și rațiunea.

Iar Republica Moldova își continuă viața sa obișnuită, în alegerile prezidențiale s-au avântat mai multe personaje publice, nu spun personalități, pentru că marea majoritate din candidați nu merită acest apelativ. Din păcate, niciun candidat înscris în cursa nu reprezintă un partid unionist. Prin urmare, la dezbateri nu vom auzi discursuri unioniste, ci doar promisiuni, invective și justificări.

Nimic nou sub soare. Republica Moldova își duce viețișoara sa, pe care și-a meritat- o în rezultatul pactului Hitler-Stalin. Nimic epocal, nimic istoric.

E caniculă, e secetă, planeta a luat o razna.

AN 2024 NOU – PROBLEME VECHI

05.01.2024

Omenirea a intrat în cel de-al 2024 an de la nașterea lui Hristos, ducând povara milenară, seculară la vechilor-noilor probleme. Războaiele, care păreau să se stingă pe Terra la început de mileniu trei, cel puțin ca mijloc de soluționare a neînțelegerilor între țări, se pare că și-au reaprins flacăra, de această dată cu o putere infernală, mistuitoare, greu de stăvilit cu un simplu cuvânt, chiar dacă mai întâi a fost el, cuvântul. Ceia ce părea cucerit, stabilit, tranzacționat prin forța rațiunii la nivel internațional, cu prețul unor sacrificii enorme – pax universalis, a fost aruncat în aer de platitudinea esenței distrugătoare, prezente ineluctabil în capetele unor dictatori, cărora le-a fost încredințată puterea de a conduce și de a decide în fiefurile lor.

2023 – anul războaielor.

După invazia Rusiei în Ucraina la 24 februarie 2022 lumea  a pornit pe calea resetării la nivel mondial. Zeci de ani de muncă asiduă în stabilirea unor reguli de joc întru menținerea dialogului civilizat la nivel internațional par să se risipească în fumul bombardamentelor distrugătoare, în urma cărora rămâne doar moarte: cimitire, gropi comune, crematorii ambulante. Și parcă nu era de ajuns această apocalipsă în Ucraina, pe 7 octombrie terorismul intră în joc, antrenând izbucnirea unui alt focar, la fel de intens, între Israel și Hamas. Nimic nu a fost întâmplător, Rusia se implică în războaiele de pe glob la scară mondială, în trei state central-africane au loc lovituri de stat, iar huntele militare ajunse la putere anunță solidarizarea lor cu Rusia.

Anul 2023, conform informațiilor din Washington Post, Ucraina a primit de trei ori mai puțin ajutor din partea Occidentului, Consiliul European nu a votat la 15 decembrie 2023 acordarea ajutorului de 50 miliarde de euro pentru Ucraina (premierul Ungariei Victor Orban nu a votat în favoarea acestui ajutor),  Congresul SUA, din cauza disputelor interne între democrați și republicani, amână ajutorul financiar pentru Ucraina. În aceste condiții, chiar dacă linia frontului din Ucraina pare să fi încremenit, Rusia, cu un buget militar de 110 miliarde de dolari, și 500 miliarde de dolari câștigați în 2023 din exportul de gaze naturale spre Asia, a prins la curaj și a început să amenințe UE și NATO. Rachetele rusești atacă orașele Ucrainei zilnic, provocând pierderi logistice și de vieți omenești. O zi de război în Ucraina o costă pe Rusia  aproximativ un miliard de dolari. Rusia vrea să extenueze Ucraina, să o epuizeze de resurse, urmând tactica pământului pârjolit.

Președintele Volodimir Zelenskyi, în ultimul său interviu pentru The Economist, în noaptea de revelion a rostit următoarea frază: ”Putin o să vă mănânce la cină, cu tot cu UE, cu tot cu NATO, cu tot cu democrație și libertate.” Disperarea președintelui ucrainean este lesne de înțeles. Se pare că ”oboseala” față de războiul din Ucraina a pus stăpânire pe occidentali, pe lideri, pe cetățeni. Anul 2024 vine cu o cavalcadă de alegeri în mai multe state UE, dar și în SUA. Accentele s-au schimbat, Occidentul intră în campanie electorală. Ucraina, desigur, va primi ajutor în continuare, și din partea UE, și din partea SUA. Mai mult, vor funcționa și acordurile pe bilaterală, iar sprijinul logistic nu va conteni. Totuși, Ucraina e pusă în situația de a se descurca mai cu seamă, bazându-se pe propriile resurse umane, inginerești, logistice. Economia Ucrainei este deja setată pe modul ”război”. Ucraina este unica națiune, unica armată, putere militară, care se confruntă cu diavolul kremlinez. Iar în acest război Ucraina a devenit unica și cea mai curajoasă națiune din lume din singurul motiv că s-a confruntat cu Rusia, puterea nucleară de care, din pcate, Occidentul încă se mai teme.

Visul european.

În această conjunctură belicoasă, Uniunea Europeană a fost constrânsă, practic, să facă cedări și concesii sub presiunea războiului barbar al Rusiei împotriva Ucrainei. Astfel, în 2022 Ucrainei i s-a acordat statutul de țară candidat pentru aderarea la UE, iar în decembrie 2023 Consiliul European a votat (fără premierul ungar Victor Orban, care a fost scos la ”o cafea” de cancelarul Germaniei Olaf Scholz) pentru demararea în 2024 a negocierilor de aderare a Ucrainei la UE. Desigur, Republica Moldova a profitat de oportunitatea creată de războiul din preajmă și ”s-a agățat” de carul ucrainean. Nu este o metaforă, este o realitate, despre care aflăm din surse de informare internaționale. O simplă analiză lexicometrică din toate știrile la subiectele menționate va demonstra că Ucraina, ca stat, este menționată la fiecare pas, cel mai des, pe când Republica Moldova este menționată doar ocazional, oricât de tare s-ar strădui guvernarea Maiei Sandu de la Chișinău să-și adjudece succesele diplomatice, toată lumea cunoaște foarte bine, că salvatoarea noastră a fost și este în continuare Ucraina.

Turațiile mașinăriei mediatice, care se află în serviciul puterii din Republica Moldova, s-au triplat, iar sintagma ”integrarea europeană” este parte a lexiconului chiar și a picilor de 4-5 ani.

2024 – an  electoral la superlativ.

În 2024 vor fi alegeri prezidențiale în SUA, în Rusia, în Republica Moldova, iar în țara noastră România vor avea loc pe 9 iunie alegeri pentru parlamentul european, iar în toamnă – alegeri locale, alegeri parlamentare și alegeri prezidențiale. În circa jumătate din țările membre ale UE de asemenea vor avea loc alegeri parlamentare. Deci, anul 2024 este un an electoral la cel mai înalt grad posibil, mai ales pentru cetățenii Republicii Moldova, care mai dețin și cetățenia română!

Iar ca să nu ne plictisim, din imprudență sau rea consiliere, Maia Sandu, președintele Republicii Moldova, a lansat inițiativa organizării unui referendum pe problema acceptării sau respingerii ideii de integrare europeană a Republicii Moldova. Parlamentul la ultima ședință din 2023 a și adoptat legea despre organizarea referendumului și a modificat Codul electoral, ca referendumul să fie organizat în aceeași zi cu alegerile prezidențiale, locale sau parlamentare.

Din păcate, inițiativa cu referendumul este una prematură, și este complet superfluă. Republica Moldova abia de va da start în martie 2024 negocierilor (care vor fi extrem de complicate și îndelungate) pe cele 35 de capitole, fondurile europene vor veni mai târziu, deoarece noul parlament european va trebui să se constituie în grupuri politice, să aleagă noua componență a Comisiei Europene, iar procesele politice iau timp, mai ales în condițiile ascensiunii suveraniștilor în toate statele membre UE, inclusiv România. În lipsa unor investiții serioase, cu finalizări palpabile în Republica Moldova, cetățenii nu vor avea suficientă convingere pro-occidentală pentru a vota la referendum. Cu atât mai mult că, Rusia  duce liniștită războiul hibrid în Republica Moldova, având suficienți idioți utili prin partide pro-ruse, ba chiar în funcții politice importante (a se citi primarul de Chișinău Ion Ceban). Nu în ultimul rând, e bine să cunoaște că Republica Moldova a trecut prin șase referendumuri, din care doar unul a fost validat. Există riscul invalidării referendumului din cauza absenteismului sau din cauza votului protestatar. Știm foarte bine, cum, de exemplu, referendumul din 2005 pentru adoptarea Constituției Europene din Franța – țară europeană cu ditamai democrație și civilizație – a picat. Când mi-am întrebat colegii profesori universitari francezi, de ce au votat împotriva Constituției Europene, al cărui text a fost elaborat sub conducerea fostului președinte francez Valery Giscard d’Estaing – ei mi-au răspuns c, de fapt, ei nu sunt împotriva Constituției Europene, ci au dat un vot de blam președintelui francez de atunci Jacques Chirac, a cărui popularitate era în cădere liberă.

Mai există exemple în istorie, care pot fi citate, dar, la toate aceste exemple trebuie să anexăm realitatea Republicii Moldova: propaganda rusă nu a fost stârpită deocamdată, Rusia va arunca resurse financiare inimaginabile pentru a zădărnici un ”da” hotărât la acest referendum, de 15 ani victoria forțelor pro-occidentale în Republica Moldova depinde de cetățenii din diaspora, iar de data această nu există garanții că diaspora se va mobiliza exemplar.

Maia Sandu poate fi sigură de faptul că va câștiga cel de-al doilea mandat prezidențial, are toate datele problemei soluționate: resursa administrativă, majoritatea parlamentară și guvernul în favoarea sa, instituțiile media și ONG-urile de curte își fac bine treaba. Forțarea unui zid  poate deveni periculoasă, mai ales dacă nu te asiguri de trăinicia acestuia.

România, Țara noastră – cu ea trebuie să se unească Republica Moldova, până în frontiera controlată pe Nistru.

România a intrat în noul an 2024 cu noua legislație fiscală, cu majorări de pensii și salarii. Noi, românii, avem de ales reprezentanții noștri în Parlamentul European, iar la toamnă – ne vom alege deputații, senatorii, primarii/consilierii locali. România merge înainte. România este stat membru UE și NATO. În pofida asperităților între politicieni pe motivele luptei pentru putere, România este în siguranță, se dezvoltă economic, avansează și progresează,

În aceste condiții de restriște din regiune, sunt sigură, că pentru Republica Moldova, când Kremlinul stă cu mâna pe butonul roșu, pe lansatoarele de rachete, unica soluție geostrategică, politică, juridică este Unirea cu România până în frontiera controlată de pe Nistru.

Un vot simultan în ambele parlamente românești a unei Declarații juridico-politice de Unire ar pune capăt tuturor sinuozităților, labirinturilor, prin care își propune Republica Moldova să treacă, înfruntând lungul și, uneori improbabilul, parcurs de aderare la UE.