Daily Archives

Canicula, atentatele și alegerile.

20.07.2024

Vara acestui an se dovedește din nou a fi caniculară, temperaturile depășesc mediile obișnuite, iar noi, cetățenii, resimțim disconfortul infrastructurilor urbane, care se dovedesc a fi completamente neadaptate la sfidările fenomenelor naturale extreme. Lumea, de fapt, mereu a fost neobișnuit de complexă și complicată, în toate timpurile, fie că a fost dominată de războaie imperiale, fie că a fost bântuită de pandemii, fie că a beneficiat de perioade îndelungate de înflorire și prosperitate. Secolul 21 ne confirmă adevărul, precum că istoria are o evoluție ciclică, scoțând în prim planul actualității  precedente bine cunoscute, asezonate cu particularisme ale modernității.

Anul 2024 care deja e jumătate s-a scurs, confirmă odată în plus orbită nebuniei, pe care s-a angajat planeta Pământ în mod ireversibil. Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei continuă, mor oameni nevinovați în fiecare zi, carnea de tun a regimului de la Kremlin pare să nu se mai termine, iar Putin, un personaj cumulativ și profund simbolic (surse din interiorul Kremlinului susțin că acesta ar fi murit la 26 octombrie 2023, iar  în locul lui acționează două grupări principale – cea a lui Cemizov și Patrușev, acestea mânuind o sosie a lui Putin)  e decis să își ducă până la capăt nebunia în care a angajat o lume întreagă.

Anul 2024 defilează falnic cu drapelul alegerilor în toate colțurile lumii. Alegerile pentru parlamentul european au rezultat cu o relativă stabilitate și continuitate, extrema dreaptă este prezentă în parlamentul european, dar, foarte divizată, și nu poate să declanșeze posibile crize în instituțiile europene. Nici alegerile din Franța pe care le-a provocat președintele Emanuel Macron, nu s-au soldat cu înfricoșătoarea victorie a partidului familiei Le Pen. Totuși, este vizibil că Europa duce o lipsa acută de leadership angajant. Germania nu are strategie bine definită, Franța se limitează la retorică.

Ucraina se zbate într-un un război, din care nu se știe dacă va ieși învingătoare. Căci nimeni nu îndrăznește să definească exact ce înseamnă o victorie pentru Ucraina.  Nu se știe dacă Ucraina va putea să-și recupereze toate teritoriile ocupate de Rusia imperială și dictatorială. Occidentul a ezitat și mai ezită în continuare în a susține plenar Ucraina în acest război. Se pare că prețul, pe care îl va plăti Ucraina se va răsfrânge ineluctabil asupra țărilor membre ale Uniunii Europene. Occidentul investește sume exorbitante în cursa înarmărilor, pentru că a lăsat prea mult timp să se scurgă într-o pace iluzorie, după ce a îmblânzit la piept șarpele veninos pe nume Rusia. Ucraina și Republica Moldova bat la porțile Uniunii Europene, ele s-au angajat în lungul și anevoiosul parcurs european. Semnalele de la Kremlin sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. Regimul lui Putin nu intenționează să oprească războiul. Republica Moldova se află mereu sub influența nocivă a Rusiei, care nu a încetat nici pentru o secundă războiul hibrid în Republica Moldova. Guvernarea Maiei Sandu, chiar dacă a reușit unele acțiuni de politici economice și sociale, nu a fost capabilă să înțeleagă și să pună la ordinea zilei discuții oneste, referitoare la adevărata soluție pentru toate problemele cetățenilor statului Republica Moldova : soluția Unirii Republicii Moldova cu România, atât de necesară și de salvatoare în condițiile drastice regionale și internaționale. În locul discuțiilor despre necesitatea unificării celor două state românești se pierde timpul prețios în promovarea referendumului cu privire la integrarea europeană, care va avea loc în aceeași zi cu primul tur al alegerilor prezidențiale, și anume, la 20 octombrie 2024. Ucraina este decimată de un război nedrept, care va frâna perspectiva aderării sale la UE.  Pe când Republica Moldova are la dispoziție cea mai simplă soluție, care i-ar permite să acceadă în Uniunea Europeană și să fie protejată de scutul NATO – Unirea cu România. Acest lucru îl înțelege și Ucraina, și Georgia, ultima se zbate astăzi între ambițiile oligarhice profund conectate cu Rusia și năzuințele occidentale, pe care instituțiile europene le-au pus pe pauză. Nici Ucraina, nici Georgia, nu pot să înțeleagă comportamentul puterii de la Chișinău, care are la îndemână o soluție pe atât de simplă, pe cât de salvatoare: Unirea cu România.

Din păcate unioniștii au fost practic reduși la tăcere, sunt expulzați din spațiul public televizat și radiofonic din cauza că discursul unionist ar putea adumbri intențiile actuale guvernări de a promite integrarea europeană până în anul 2030. Doar că este foarte ușor să schițezi o dată, la care nici actuală președinte Maia Sandu, nici partidul pe care îl conduce, cu siguranță, nu vor mai fi în fruntea statului Republica Moldova. Pericolul eminent pentru Republica Moldova constă în hoarda coloanei a cincea, astăzi înregimentată în partide, care sunt finanțate copios de regimul de la Kremlin. Sărăcia endemică a populației, exodul masiv peste hotare, fac din Republica Moldova un stat disfuncțional din punct de vedere al resurselor umane și, desigur, din punct de vedere al instituțiilor democratice. Pe fondul acestor probleme revenirea în forță a partizanilor Kremlinului la cârma Republicii Moldova nu este deloc exclusă. Și atunci întrebarea mea către președinta Mia Sandu și către responsabilii guvernamentali, în principiu, echipa pe care a agreat-o să o reprezinte, este : unde și în ce mod se manifestă responsabilitatea de demnitar de stat, dacă dumneavoastră, politicienii, care dețineți puterea astăzi în Republica Moldova refuzați să vă asumați unica decizia corectă pentru a asigura securitatea și bunăstarea cetățenilor, în folosul cărora v-ați angajat să activați, și anume, Unirea Republicii Moldova cu România ? Cum veți răspunde în fața istoriei, dacă Republica Moldova va deraia de pe făgașul occidental din cauza nedorinței voastre de a vă asuma  povara istoriei acestui pământ mult pătimit ? Înțeleg foarte bine, că vă plac avantajele existenței unui stat precum este Republica Moldova – covorul roșu, salarii mulțumitoare, orgolii și ambiții satisfăcute, dar, prin perpetuarea statului, rezultat din pactul Hitler-Stalin nu faceți decât să vă raliați la cohorta stataliștilor, ba mai mult decât atât, și mai nou, ați început să promovați cu acribie identitatea moldovenească în spiritul tradiționalului moldovenism de pe plaiurile mioritice ale trecutului sovietic comunist.

Între timp Statele Unite ale Americii se pregătesc pentru a-și alege președintele în toamna acestui an. Donald Trump a scăpat ca prin urechile acului de un atentat pus la cale de un fanatic, sau poate de o rețea criminală. Lumea este în așteptarea unor schimbări, se pare că aceste schimbări se vor produce inevitabil. Fanatismul politic niciodată nu a fost o soluție, dar, din păcate, a răpit viețile politicienilor de-a lungul timpului. Astăzi acest fanatism politic a devenit extrem de puternic, grație rețelelor de socializare prin intermediul cărora sunt multiplicate în progresie geometrică falsuri, informații inventate, capabile să isterizeze cetățeanul, care, poate este mai puțin branșat la tot ceea ce înseamnă gândirea critică și rațiunea.

Iar Republica Moldova își continuă viața sa obișnuită, în alegerile prezidențiale s-au avântat mai multe personaje publice, nu spun personalități, pentru că marea majoritate din candidați nu merită acest apelativ. Din păcate, niciun candidat înscris în cursa nu reprezintă un partid unionist. Prin urmare, la dezbateri nu vom auzi discursuri unioniste, ci doar promisiuni, invective și justificări.

Nimic nou sub soare. Republica Moldova își duce viețișoara sa, pe care și-a meritat- o în rezultatul pactului Hitler-Stalin. Nimic epocal, nimic istoric.

E caniculă, e secetă, planeta a luat o razna.