La francophonie est née d’un désir ressenti hors de France.

(Boutros Boutros-Ghali)

La francophonie est entrée dans la vie quotidienne de l’Université Libre Internationale bien avant l’institutionnalisation de la République de Moldova et,   notamment, son entrée en tant que membre titulaire de l’Organisation Internationale de la Francophonie en 1997 au sommet de Hanoi. La même année l’ULIM a été acceptée comme membre de plein droit de l’AUPEL-UREF, l’ouverture de la filière francophone « Gestion et Administration des Entreprises » ayant été l’événement–symbole de l’adhésion de l’ULIM à l’espace francophone mondial.

À la source la stratégie du développement de notre université prévoyait clairement le privilège des enseignements en langues étrangères, y compris en français. Des groupes académiques avec des enseignements partiellement ou entièrement francophones ont été créés aux départements de sciences économiques, droit, histoire et relations internationales. Bien sûr, le département des langues étrangères comportait une chaire de philologie française dont les traditions remontaient aux plus anciennes facultés de langues de la république – celles de l’Université d’État de Chisinau et l’Université de Balţi.

Parler de la francophonie en Moldova en général et à l’ULIM en particulier veut dire, tout d’abord, parler de valeurs.

……

La francophonie est, sans doute, une valeur incontestable car elle contribue largement aux connexions interculturelles. La perception de la francophonie dans les milieux estudiantins de l’ULIM est d’obédience spirituelle. Les étudiants associent à la francophonie, tout d’abord, la langue française qu’ils ont en partage. Et, comme toute langue est porteuse d’un message civilisateur prégnant, bien sûr, c’est la culture et la civilisation de la France que les étudiants attachent à la francophonie. Cette appartenance première franco-française parfois est une vérité inaliénable pour eux, certains ayant passé toute leur enfance et adolescence dans une atmosphère scolaire profondément marquée par l’expérience curriculaire du pays phare  – la France.

Abdou Diouf: « La Francophonie, c’est d’abord bien sûr la défense et la promotion de la langue française. C’est aussi, et à travers d’ailleurs la défense de cette langue, le combat pour faire progresser certaines valeurs, la paix, la démocratie, la solidarité entre les peuples, les droits de l’Homme, l’État de droit. »

Lire le texte intégral de l’article

Bade-bădi-Shor-ul meu, 
Ce-ai făcut cu BEM-ul, zău,

Eva Peron  a fost o personalitate politică a Argentinei anilor  patruzeci, soția generalului Peron, care ajuns mai populară decât soțul său grație implicațiilor în favoarea drepturilor sociale ale nevoiașilor. Totuși, în 1953, când zăcea pe patul de spital bolnavă de cancer, pe străzile Buenos-Aires-ului puteau fi observate inscripții ”Viva el cancer”.  Era inscripția urii față de Evita pentru că era femeie, pentru că era de proveniență umilă, pentru că a combătut discriminarea într-o țară militarizată, crispată de prejudecăți.

Suntem în Republica Moldova, anul 2015.  Un stat problematic, bântuit de corupție și…. cancer. Cancerul face ravagii în populația RM, morbiditatea cauzată de cancer este direct proporțională cu mortalitatea, adică, în fiece an se atestă un număr tot mai mare și mai mare de îmbolnăviri și respectiv, un număr tot mai mare de decese în raport cu anul precedent. În țările UE, spre comparație, chiar dacă numărul celor ce se îmbolnăvesc de cancer este în creștere, numărul deceselor rămâne la același nivel (date statistice în baza exemplului Franței). Importanța combaterii  cancerului este consfințită în strategii și planuri de acțiuni, elaborate de ministerul de resort, sunt organizate campanii de sensibilizare, care costă mulți bani, dar eficiența acestora pare a nu da roade.

RM se poate lăuda cu un ditamai institut oncologic, poate cel mai fioros spital în mintea cetățenilor, căci dacă spui ”spitalul oncologic” despre internarea unui pacient, următoarea instituție, inevitabil, pentru acest pacient, este morga.

Bolnavii de cancer se confruntă nu doar cu nemiloasa maladie, care, practic, în condițiile RM, este incurabilă, ci și cu mizeria serviciilor medicale prestate de spitalul oncologic și subdiviziunile sale. În pofida milioanelor care sunt investite în reparații, spitalul nu reușește să facă față cerințelor mereu crescânde ale pacienților. Insuficiența de servicii infirmiere, lipsa medicamentelor de prima necesitate, condițiile indecente de spitalizare (de exemplu, un singur veceu cu un singur bideu, pentru femei și bărbați, în secția hematologie, unde sunt internați pacienți ce urmează tratamente cu chimioterapie, radioterapie etc) – toate induc la ideea că drepturile cetățenilor, bolnavi de cancer, sunt încălcate, deoarece ei sunt supuși unei duble torturi – pe lângă calvarul durerilor prin care sunt nevoiți să treacă, mai sunt supuși și umilinței de a nu fi tratați în condiții umane decente.

De ce se întâmplă aceste atrocități (bănuiesc, nu doar în cazul bolnavilor de cancer) în RM? Răspunsul este unul: managementul defectuos al instituțiilor spitalicești. Un director de spital nu poate fi dependent politic. Dar el este. Un director de spital trebuie să fie, în primul rând, manager, și nu doar medic, dar el nu este. Un director de spital nu trebuie să fie implicat în operațiuni de spălare a banilor publici prin reparații curente ineficiente, prin înlocuirea unei gresii cu alta de dragul înlocuirii, dar acest director este (doar trebuie cumva să finanțeze partidul care l-a pus în funcție)! Un director de spital ar trebui să aibă grijă atât de spațiile spitalicești, eficiența și comoditatea acestora, cât și de morgă .… A propos, ați văzut cumva morga spitalului oncologic? Dezolant aspect. Nu mai zic de interior. Nici chiar așa, domnule director al spitalului oncologic!

Cred că cei mulți  implicați în perenitatea  mizeriei existențiale a canceroșilor, ar subscrie acelei inscripții din depărtații ani 50 ai Buenos-Aires-ului din secolul trecut ”Viva el cancer”.

Fericirea are un nume – MAMA. Mămica mea Valentina a fost o sfântă în viață. A fost… Verb la perfectul compus. Urăsc perfectul compus atunci când vine vorba despre mama. Prefer prezentul. Prezentul durativ – Mama e cu noi, Mama ne așteaptă, Mama coace cozonacul, Mama cântă, Mama zâmbește, Mama ne probozește, Mama ne dezmiardă, Mama își amintește, Mama trăiește, Mama este soarele nostru, Mama este….

Urăsc perfectul compus. El taie segmentele timpului precum ghilotina diabolică ar tăia capete vinovate și inocente:  Mama a supraviețuit foametei organizate, Mama a desțelenit pământurile în Kazahstan, Mama a fost profesoară de limbă și literatură română, Mama a fost…

Gramatica limbi române e o simplă alcătuire de verbe, asupra cărora Mama și-a plecat ochii albaștri, lăsând câte o rază azurie în fiecare compunere  de-a elevilor săi.

Gramatica familiei e un manual complex și complicat, pe care Mama l-a scris cu multă migală, aidoma pânzelor croșetate până mai în ultimele zile ale vieți. Pe acele pânze Mama a înveșnicit lacrima durerii și fericirea împlinirii, într-un desen secretul căruia era știut doar de ea. Acel desen redă splendoarea câmpiilor strămoșești, furate brutal de ciuma roșie,  dar și florile de trandafir din covoarele infinite țesute de bunica la război. Mama a croșetat pânza familiei noastre, de o sacralitate biblică, unde fiecare floare își are rostul său sub soare….

Gramatica nu e politică. Mama a predat gramatica. Mama nu a iubit politica. Mama a făcut politică. Mama mi-a plâns și sfințit pașii grăbiți prin lume. Mama îmi citea mesajele aeroportuare intermitente. Mama m-a așteptat. Mama a spus că dacă l-ar  vedea în stradă pe un cutare neică politician, care a îndrăznit s-o denigreze pe fata ei, i-ar da o palmă. Mama nu a ajuns să-i dea o palmă. Dumnezeu o va face în locul ei. Mama ne-a apărat. Mama ne-a protejat. Mama ne-a purtat dorurile toate în năframa sacrificiului adus până la paroxism.

Mama ne-a dăruit multă dragoste. Atât de multă, încât abia de-ar încăpea în nesfârșitul oceanului. Mama  și-a ascuns durerile. Le-a dizolvat în adâncurile inimii, ca nu cumva copiii și nepoții să  afle culoarea  tristeților sale.

Mama a plecat la Domnul. Urăsc perfectul compus.

Prefer prezentul, prezentul durativ.

De sus Ochii Albaștri ai Mamei ne luminează destinele. Mama este!

Istoria monarhiei franceze ne oferă unele exemple de aserțiuni, care au intrat în patrimoniul universal, ce oglindește ascensiunea experiențelor societale și umane. Astfel, Ludovic al XIV-lea, supranumit Regele – Soare, a înscris în istoria Franței  pagini glorioase de centralizare a puterii monarhice, de consoliodare a statului monarhic francez. Renumita sa frază – Statul sunt eu (l’Etat c’est moi) poate fi considerată drept slogan al apoteozei monarhiei franceze. În schimb Ludovic al XV-lea nu a fost decât o replică fadă a tatălui său, acesta fiind interesat mai cu seamă de favoritele sale, intrând în istorie prin a delăsa treburile statului pentru 25 de ani în mâinile Marchizei de Pompadour, una din favoritele sale, femeie de proveniență umilă, talentată în ale administrației. Ludovic al XV-lea avea o singură preocupare – să-și petreacă frumos timpul, să cheltuiască banii  din vistieria coroanei franceze. Aserțiunea ”După mine – măcar potopul” (Après moi – le déluge ») ne-a rămas de la el

Anul 2013 va rămâne în istoria emergentei democrații a RM drept an al unei crize politice, declanșate de o vânătoare ilegală, soldată cu moartea unui om. Pe fundalul acestei crize, coroborate cu ambițiile disproporționate ale liderilor politici din RM, s-a născut un guvern ”de tranziție”. De ce de tranziție – fiindcă era nevoie să trecem un vad. Vadul se numea ”Acordul de Asociere a RM la UE”. Noiembrie 2013 a fost marcat de summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius. A urmat liberalizarea regimului de vize. Apoi semnarea și ratificarea Acordului de Asociere.

În miezul acelei crize politice era deja negociat și format  un guvern minoritar. Cei 7 deputați care s-au desprins din PL au stricat planurile concepătorilor unui guvern minoritar, menit să treacă cu bine vadul.

Subsemnata și colegii de atunci au fost învinuiți de trădare. ”Au spart dreapta românească”, ”Au spart Partidul Liberal”, ”Au fost cumpărați de Filat” (cine mai poate crede că Filat ar fi dat bani ca să fie votat Leancă premier?) etc.

Am trecut prin clipe infernale de blam public. Dar tuturor le-a plăcut că am trecut de Vilnius, că am obținut liber la vize, că am semnat și ratificat Acordul de Asociere la UE, care va servi de  acum încolo drept o ancoră ireversibilă pentru orice guvern  ce va veni.

La 26 ianuarie a avut loc ceremonia de Honorariat la preșdinția APCE, Strasbourg, Franța, în cadrul căreia cei mai activi membri APCE, care nu se mai regăsesc în  calitatea respectivă din partea delegațiilor naționale, au fost decorați cu medalia și Diploma APCE, prin care li s-a acordat statutul de Membru Onorific APCE pe viață.

Printre medaliați, în premieră pentru Republica Moldova, s-a aflat și Ana Guțu, șefa delegației RM la APCE (2009-2011) vicepreședintă APCE (20111), Președinta Comisiei Cultură, Știință, Educație și Mass-Media (2014).

Anne Brasseur, Președinta APCE,  a găsit cuvinte de laudă pentru fiecare din medaliați, exprimându-și regretul că aceștia nu se vor mai regăsi printre membrii cu drept de vot ai APCE.

Video de la ceremonia de Honorariat APCE, 26 ianuarie 2015, Președinșia APCE, Strasbourg,  Franța

La 26 ianuarie a demarat sesiunea de iarnă APCE, una din chestiunile de bază ale acestei sesiuni va fi votul APCE referitor la păstrarea sau ridicarea sancțiunii aplicate delegației ruse în anul 2014 (lipsirea delegației de dreptul de vot în plen, la birou, de alte activități). Miercuri 28 ianuarie va avea loc dezbaterea în plen a acestei chestiuni.

Interviu cu jurnalistul CoE Gheorghe Bobeică, 26 ianuarie 2015, APCE, Strasbourg, Franța

Blocajul apărut în cadrul negocierilor pentru formarea unei majorități pro-europene, cică o fi appărut din cauza că Ghimpu cere funcția de președinte. De fapt, Ghimpu dimineața cere una, seara schimbă măcazul, iar a doua zi ticluiește altă fabulă cât mai năstrușnică pentru a-și înlăcrima susținătorii siropoși. Se creează impresia că nimic din lecția faimoasei crize declanșate în RM din cauza nealegerii președintelui nu s-a precipitat în cerebelul marelui strateg. Deoarece nu Ghimpu pățea rușinea imaginii neadecvate a elitei politice (în speță anul de interimat al  respectivului) din RM în acei 3 ani de criză, rușinea o pățeau alții, care au avut responsabilitatea reprezentării acestei elite în exteriorul RM.

La 16 martie 2012, când într-un sfârșit a fost ales Nicolae Timofti în funcția de președinte al RM, toată lumea a răsuflat ușurată – în sfârșit! Habemus Papam! Avem Președinte! Mulțimea se îmbulzea să vadă cu proprii săi ochi minunea – în sfârșit parlamentul RM s-a învrednicit de o ditamai realizare – a ales președintele.

Bucuria nu a durat prea mult, la nici trei ani de la acest eveniment, din eterna grijă vizionară pentru viitorul RM, uite că funcția de președinte, este solicitată de un partid din posibila (dacă nu quasi-improbabila) majoritate pro-europeană. Nu importă care este partidul, acum vorbesc de însîși ideea abordării respectivei partajări.  Nimic nu a fost asimilat din lecția experienței politice 2009-2012. Această lecție, de fapt, ne spune că pentru moment:

1. Nu este posibilă o reformă constituțională cpmplexă, si nici măcar amendarea art.78 din Constituție, prin urmare, alegerea președintelui în 2016 se va face în baza actualei legislații.
2. Funcția de președinte al RM pentru mulți ani înainte, trebuie să rămână una nepartajată politic (în condițiile unor lideri de partide exagerat de ambițioși, care, își imaginează că a fi președinte într-un stat cu nici 3 mln de locuitori e ca și cum ai fi mai marele lumii), președintele asigurând un echilibru real și rațional într-un guvern de coaliție (căci așa vor fi toate guvernele în RM de la 2009 mai departe);
3. Pentru a evita derapaje grave, legate de acțiuni anticonstituționale, Nicolae Timofti ar trebui să fie candidatul de consens pentru cel de-al doilea mandat – cel mai tare argument fiind că este, spre supărarea multora, inclusiv lideri de partide, personalitatea care încarnează integritatea la moment, fapt care în condițiile RM nu este deloc unul de neglijat.

Așa că, stimați cetățeni, politicieni, parlamentari, dornici de funcții și mandate, fumul alb, care a ieșit  deasupra Palatului Republicii la 16 martie 2012 încă nu s-a evaporat definitiv – Habemus Papam – Avem Președinte! Avem și iarăși vom avea – Nicolae Timofti merită să fie reales în 2016 pentru un al doilea mandat. Este un președinte înțelept, pro-european, integru, lipsit de ambiții disproporționate.

J’exprime mes profondes et sincères condoléances au peuple français, à toute la France, aux familles et proches des victimes de l’attentat barbare du 7 janvier 2015 contre l’équipe journalistique de Charlie Hebdo.

Les terroristes ont frappé au coeur meme de la démocratie – ils ont porté atteinte à la liberté d’expression, dans le pays de Voltaire et de Hugo.

Quelle infamie que de tuer des hommes pour des dessins! La peine de mort n’existe pas en France. C’est aussi là une des conquêtes de la République, conquêtes qui se sont  faites pas à pas, à travers les siècles.

La liberté est la conquête la plus chère de la République Française, de l’Europe, de l’humanité. Chère, car l’homme est né libre, chère, car des milliers d’hommes sont morts au nom de la liberté.

Je condamne l’attentat terroriste de 7 janvier 2015, cet acte émergeant des abis profonds et inépuisables de l’obscurantisme, quelle que soit son nom – religion, politique ou autres. Tuer – c’est le plus sinistre des crimes.

Tuer la liberté – c’est le crime imposiible.

Car nous sommes nombreux, les humains désireux de vivre en liberté, de vivre en  paix. Nous sommes tous Charlie!

France! Tu n’es pas seule! Vive la Liberté! Vive la France!

Dragi prieteni!

Va adresez cele mai cordiale felicitări tuturor cu ocazia Crăciunului! Fie ca lumina Nașterii Domnului să lumineze cugetele noastre, să ne facă mai buni, mai generoși, mai raționali și mai responsabili.

Noul an 2015 să ne aducă tuturor un suflu nou de libertate, prosperitate, idei creatoare în serviciul societății și progresului. Fie ca în 2015 Republica Moldova să-și urmeze inconturnabil parcursul său european, să se angajeze ferm pe calea reformelor structurale, atât de necesare pentru a asigura calitatea vieții fiecărui cetățean al Republicii Moldova.

Pentru realizarea dezideratului integrării europene e nevoie de o adevărată cncertare a voințelor politice și civice, e nevoie de un veritabil contract social pentru integrarea europeană.

La mulți ani fructuoși pe calea integrării europene!

****

La 24 decembrie la Președinția Republicii Moldova a avut loc ceremonia de înmânare a distincțiilor unui grup de deputați, miniștri, funcționari, pentru aportul lor în realizarea asocierii Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Președintele RM Nicolae Timofti i-a înmânat Anei Guțu Ordinul Republicii.

Vezi AICI Video de la ceremonie.

La 17 decembrie 2014 Ana Guțu a fost înștiințată printr-o scrisoare oficială din partea președinției APCE, că, în conformitate cu Regulamentul APCE, amendat la 18.01.1998,  va primi statutul de membru onorific asociat al APCE, înmânându-i-se  pe de o parte, cardul și diploma respectivă. De asemenea, Anei Guțu îi va fi înmânată  Medalia APCE, în conformitate cu Regulamentul APCE, amendat la 23 aprilie 1978.

Ceremonia de înmânare a diplomei de membru onorific al APCE și al Medaliei APCE va avea loc la 26 februarie, la Consiliul Europei, în cadrul sesiunii plenare  APCE, Strasbourg, Franța.

Amintim că Ana Guțu a fost șefa delegației Parlamentului RM la APCE din 2009 până în 2011, în 2011 a fost vice-președintă APCE, în 2014 a exercitat funcția de președintă a Comisiei pentru Cultură, Cercetare, Educație și Mass-Media, APCE din partea grupului politic Alianța Liberalilor și Democraților Europeni (ALDE). 

Video – Ana Guțu: Republica Moldova, bine ai vent în spațiul european!

Discurs Ana Guțu: Despre semnarea Acordului de Asociere a RM la UE, seiunea APCE iunie 2014

Discurs Ana Guțu: Despre necesitatea introducerii a noi sancțiuni împotriva Rusiei, sesiunea APCE, aprilie 2014

Discurs Ana Guțu: Comemorarea victimelor Holodomorului și a foametei organizate din Basarabia, sesiunea APCE, aprilie 2010

Ana Guțu moderează una din ședințele plenare ale APCE