Monthly Archives

Grupul de inițiativă al partidului politic Dreapta adresează sincere Felicitări tuturor românilor cu ocazia Zilei Naționale a României. La 1 decembrie 2015  se împlinesc 97 de ani de la Marea Unire. Înaintașii neamului românesc au pregătit acest eveniment, care a marcat istoria modernă a națiunii române, o națiune europeană, cu adânci tradiții civilizaționale.

Republica Moldova este istoricește, în esența ei ființială, o parte a României, suntem cu toții români și nimic ce e românesc nu ne este străin. Conștiința națională românească este trează în mințile și inimile românilor cu demnitate, iar cei care mai divaghează în întunericul moldovenisimului primitiv, o fac fie din oportunism, fie din slăbiciune mintală și sărăcie spirituală crasă.

Astăzi reunificarea celor două state românești este la ordinea de zi mai mult ca niciodată. Astăzi, în condițiile colapsului instituțional, imaturității clasei politice ajunse la apogeu, pericolului iminent, care vine din Est, salvarea a ceea ce a mai rămas din Republica Moldova – mă refer la cele 3 milioane, dar poate și mai puțin de cetățeni- constă în reunificarea cât mai urgentă cu România.

Nicio mișcare protestatară apărută în Republica Moldova nu va fi capabilă să genereze o nouă clasă politică, Republica Moldova a rămas fără floarea clasei medii – acum aflată la munci peste hotare. Orice emanație a unei mișcări sociale stradale va genera alți corupți, alți oligarhi, alți profitori, dornici de a se îmbogăți pe seama populației din Republica Moldova, încremenită în tranziția incertitudinii, lipsei de securitate și condiții pentru viață decentă.

Grupul de inițiativă al partidului politic Dreapta face apel către toți cetățenii Republicii Moldova, să se pătrundă de importanța momentului și să fie gata în orice clipă să aleagă doar opțiunea politică de reunificare a Republicii Moldova cu România. Nu vă fie frică, nu ascultați pseudo-argumente, de genul ”că nu e timpul pentru unire, că hai mai întâi să-i dăm jos pe unii, pe alții”. Nu! Unirea RM cu România trebuie realizată acum și imediat!

Cetățenii trebuie să fie gata să voteze doar pentru Unire, fie la alegeri anticipate, fie în cadrul unui referendum. 24 de ani au fost suficienți pentru a experimenta, și pentru a demonstra  că RM nu poate să se autoguverneze, că edificarea așa zisei națiuni civice moldovenești a fost un bluf pentru naivi. În 1991 sub presiunea străzii mult prea-glorificatul primul parlament trebuia să voteze Unirea cu România, și nu independența.

Nu vă lăsați duși de nas cu pretinse modificări ale constituției pentru alegerea președintelui de întreg poporul, sunt farse electorale, menite să vă sustragă atenția de la adevărata soluție: Unirea RM cu România. Doar așa vom reuși să asigurăm pacea, liniștea și bunăstarea tuturor celor, care mai doresc să rămână în acest teritoriu de provizorat pe nume Republica Moldova.

La mulți ani, Națiune Română! Să te vedem reîntregită, prosperă, așa cum te-au edificat glorioșii noștri părinți!

La 30 noiembrie Dreapta a organizat o conferință de presă în cadrul căreia a solicitat celor 101 deputați din parlamentul Republicii Moldova adoptarea proiectului de lege care instituie sărbătoarea națională Ziua Marii Uniri 1 decembrie 1918 în Republica Moldova. Textul proiectului a fost expediat celor 101 deputați din actualul parlament.

Citește AICI textul Proiectului de lege și Scrisoarea de însoțire adresată fiecărui deputat

Le terrorisme islamiste du début du troisième millénaire frappe à nouveau tout au cœur de l’Europe: Paris, France. Le bilan du carnage terroriste de vendredi, 13 novembre est lourd : au moins 150 morts, environ 200 blessés, dont 80 grièvement. Un sentiment d’impuissance face à l’ennemi invisible – froid, décidé, fanatique – semble s’emparer des humains. La France revit la terreur du 7 janvier 2015. Face à cette terreur la réponse est dans la solidarité et la compassion.

Le groupe d’initiative du parti politique La Droite / Dreapta exprime les profondes condoléances aux familles et proches des victimes dans ces moments de douleur féroce et désespoir. La Droite fait pleinement confiance dans la capacité de mobilisation des forces de l’ordre françaises qui feront tout le possible pour assurer la sécurité des citoyens, punir les criminels et donner une riposte digne aux tentatives de perpétrer les actes terroristes.

Une ère semble s’achever – l’ère de la sécurité absolue, obtenue suite à de longues années d’ascension des valeurs démocratiques et des libertés citoyennes. La France est le berceau des droits et des libertés fondamentales, c’est le pays-symbole non seulement pour ses citoyens, mais aussi pour ses amis du monde entier. Dans ces moments de terreur généralisée l’ennemi invisible veut instaurer la peur, la panique au cœur de l’Europe. Il ne réussira pas. La France est forte, elle n’a pas peur, la France est solidaire, car le monde civilisé est solidaire avec elle. La France n’est pas seule face au fléau du terrorisme islamiste.

Vive la France ! Vive la République !

A fost odată un stat pe nume Republica Moldova. A fost format acest stat în 1991. Semnatarii declarației de independență, în loc să voteze revenirea teritoriului ocupat de sovietici la România, au preferat să se joace ”de-a propria țară”. Au imaginat instituții, s-au jucat de-a parlamentul și guvernul, s-au jucat de-a războiul în 1992, ca să semneze actul rușinos prin care o parte din teritoriu a revenit ocupantului rus.

Tot jucându-se de-a statul, autoproclamații guvernanță, s-au pricopsit cu instrumente democratice pentru a-și justifica existența. Ei nu uitau să prostească poporul. L-au lipsit de energie mai ieftină din țara-mamă România, l-au ”atârnat” de gâtul Rusiei prin propaganda informațională, au drogat cetățenii rătăciți în propria lor istorie cu snoave despre alegerea președintelui de întreg poporul, pentru a-i menține dependenți de un ”tătuc” atotputernic și  atotștiutor.

În toți acești 24 de ani, jocul de-a statul nu a făcut decât să sărăcească poporul, să-l aducă la sapă de lemn, metodele și mijloacele de furt generalizat din buzunarele oamenilor simpli transformând-se într-un crez al tuturor partidelor, ce râvneau la guvernare. Partidele politice se jucau de-a doctrinele: care își spuneau de stânga, care își spuneau de dreapta, care se băteau cu pumnul în piept mai să-și rupă de pe ei cămașa patriotardă cu buzunare adânci pentru furat în spate.

Tot jucându-se așa, au atras atenția Europei, care, într-un elan cutezător, a crezut în lașii guvernanți de pe Bâc. Europa nu este naivă, dar a sperat că statul-”jucărie” Republica Moldova, se poate integra în marea familie europeană.

Mare greșeală! Nu poți pe un teritoriu, separat de Țara-Mamă România, să construiești un stat. Acest teritoriu a fost supus unei ocupații sovietice acerbe, unei deznaționalizări fără precedent,  poporul a pierdut memoria istorică și genetică de neam românesc.

A fost război. Cel de-al doilea mondial. Națiunea românească a pătimit. După război națiunile europene au decis cum să-și construiască viitorul. Unele s-au reîntregit – națiunea germană, altele s-au separat – țările din imperiul iugoslav. Națiunea română  e unica din națiunile europene, care se zbuciumă din cauza decimării.

Dezgustul, suscitat în ultima perioadă de termenul ”negocieri pentru un nou guvern”, este echivalent cu plictisul, ce-l apucă pe un copil când nu-și mai dorește vechea jucărie de pluș, sau, mai nou, demodatul telefon mobil.  Toți actorii actuali din politica de pe Bâc, de fapt,  sunt panicați de UN SINGUR lucru: dispariția statului-bagatelă, statului-banditesc și mafiot, Republica Moldova. Căci, vorba multor dintre ei: ”Cine vom fi noi după unire cu România?”  Răspunsul e la suprafață: niște neică-nimeni, hoți și netoți, viitori ocnași, căci  vor răspunde odată și odată pentru nelegiuirile comise.

Unirea Republicii Moldova cu România este mântuirea cetățenilor, puținilor și disperaților, care au mai rămas în acest teritoriu uitat de mila lui Dumnezeu.

Nu mi-am imaginat niciodată că ideea parcursului european va fi terfelită în așa hal în Republica Moldova.  Lansată în 1994, ideea integrării europene și-a făcut cu greu loc în societatea din fosta republicuță sovietică. Abia în 1998 a început implementarea primului acord de cooperare cu UE, dar, criza economico-financiară din Rusia din acel an a făcut practic imposibilă popularitatea europenizării tânărului stat: cade guvernul Sturza, în acel an de pomină RM rămâne pe timp de iarnă fără gazele naturale rusești, prețurile au luat-o razna, bugetul era gol, nefiind plătite salariile și pensiile – o situație ideală pentru venirea masivă în 2001 a comuniștilor la putere. În condițiile ”stabilității” timp de 8 ani, relațiile RM cu UE au evoluat cu pași de broască țestoasă, ca în 2009 să apară o speranță, o lumină la capătul tunelului. Pentru mine personal a fost o lumină și o speranță în a ne debarasa odată și pentru totdeauna de un regim comunist autoritar, româno/eurofob. Tinerii la 7 aprilie au revendicat libertatea.  Au fost torturați în cazematele lui Voronin, judecați de ”troici” ”nkvd-iste”, încropite din aserviții sistemului. Unii din acele troici și astăzi judecă și dau sentințe, tați-judecători, fii-judecători, nănași/fini/cumătri judecători.

Primele decepții au survenit când am văzut vânzoleala liderilor alianței. Nicio discuție purtată în cadrul întrunirilor majorității pro-europene din 2009 până în 2014  nu a fost constructivă. Degeaba interveneau deputații de rând cu opinii pe marginea unor chestiuni majore. Deciziile le luau liderii. Ei se întruneau, se înjurau, săreau la bătaie unul la altul, se învinuiau reciproc. O bătălie acerbă se instaurase pentru sferele de influență și împărțeala banului public. Ar fi naiv să cred că politica nu înseamnă competiție. Politica este o competiție, dar aceasta presupune și responsabilitate. A existat responsabilitate pentru parcursul european al RM între anii 2009-2014? Cu siguranță a existat, ea a fost concentrată în mințile a foarte puțini deputați, printre care mă număram și eu,  dar, și în mințile unor prea puțini responsabili guvernamentali. S-a realizat o muncă titanică – s-a negociat, parafat, semnat și ratificat Acordul de Asociere și s-au adoptat 44 legi în conformitate cu planul RM-UE pentru liberalizarea regimului de vize. Într-o frază încap 5 ani de zile, cu popi fundamentaliști, comuniști și alți extremiști prin preajma Palatului Republicii, cu scindări, scandaluri partinice. Totuși, au fost cinci ani soldați cu o adevărată victorie pentru realitățile din RM.

Dezmățul corupțional declanșat de vârfurile puterii, care au siamizat cu businessul ocult, au redus într-un an la zero toate eforturile și bunele intenții ale cetățenilor onești, implicați în decidența parcursului european. Decepția cetățenilor cu opțiuni pro-europene este atât de mare, încât niciun argument în favoarea parcursului european nu nu mai are valoarea speranței. După 6 ani, pusă în gura analiștilor și comentatorilor cu simbrie de la partide, nu mai zic de liderii politici senilizați și răsuflați ce se dau în spectacol, ideea integrării europene s-a transformat într-o pastilă, fabricată în bază de droguri, pastilă ce este servită alegătorului, pentru a stoarce din el ultima vlagă de rațiune.

Republica Moldova ca stat se desface aidoma unui vas de lut, vechi, crăpat, care, chiar de pare a fi întreg – nu mai e.  Fisurile sunt din ce în ce mai pregnante. Seamănă izbitor cu niște frontiere, frontiere, care trebuie să cadă. Ele vor cădea foarte curând. Piară drogurile false și falsele speranțe, piară iluziile pierdute că Republica Moldova va adera cândva la UE. De acum încolo acestea sunt promisiuni pentru alegătorii proști și pentru politicienii șmecheri, care au făcut din RM o feudă nenorocită. Unirea Republicii Moldova cu România este salvarea cetățenilor pentru o viață demnă. Să fim demni și să ne cerem Țara înapoi, Țara noastră România!