opinii/politic

FĂRĂ TRANSNISTRIA

Posted by anagutu on
FĂRĂ TRANSNISTRIA

FĂRĂ TRANSNISTRIA.

Comunicatul MAE de azi al Rusiei, prin care rușii atenționează SUA, NATO că orice atac asupra Transnistriei va fi considerat atac asupra Rusiei, nu a mirat pe nimeni. Atitudinea duplicitară a Federației Rusia față de zonele separatiste, create în mod expres pe teritoriul fostei URSS, inclusiv pe teritoriu Republicii Moldova, nu este o noutate. Doar că în condițiile războiului din regiune devine foarte clar faptul că Rusia este pregătită să dezghețe conflictul din stânga Nistrului.

Din cauză cedărilor succesive, pe care le-a făcut Republica Moldova în cadrul fărmatului 5 + 2 (sub presiunea Rusiei, iar în 2016 și a Germaniei), actualmente autoritățile constituționale ale statului nu controlează din punct de vedere administrativ frontiera cu zona separatistă.

Totodată, instituțiile competente ale Republicii Moldova nu duc nicio evidență a persoanelor care vin în Republica Moldova prin aeroportul internațional și ulterior pot să se deplaseze nestingherit în zona separatistă din stânga Nistrului.

Prin urmare, separatiștii au la dispoziție căi de aducere a potențialilor provocatori sau mercenari pe teritoriul secesionist, ba chiar și la Chișinău.

Am exprimat de mai multe ori opinia mea referitoare la statutul acestei zone separatiste.

Consider că reincorporarea teritoriului secesionist în Republica Moldova va crea dificultăți geopolitice, economice, sociale, strategice de avansare a Republicii Moldova pe calea românească și euroatlantică.

Consider că Republica Moldova trebuie să se unească cu România în frontierele sale controlate până la Nistru.

Soarta zonei secesioniste trebuie să fie decisă de instituțiile internaționale.

În condițiile unui foarte probabil conflict militar în zona separatistă, apare de o manieră absolut logică următoarea întrebare : este gata armata Republicii Moldova să meargă în Transnistria și să lupte pentru acest teritoriu împotriva ocupanților ruși ?

Că doar nu va pune Republica Moldova această sarcină pe umerii armatei ucrainene !

Zona separatistă din stânga Nistrului trebuie izolată, inclusiv din punct de vedere economic. Nu poți oferi unilateral avantaje și beneficii oligarhilor separatiști de a produce și de a exporta în Uniunea Europeană, fără să percepi taxe impozite pentru bugetul public centralizat.

Cetățenilor de bună credință din zona separatistă trebuie să li se ofere posibilitatea să se transfere cu traiul pe teritoriul constituțional al Republicii Moldova, autoritățile statului oferindu-le tot ajutorul logistic necesar pentru un trai decent: locuință, loc de muncă indemnizații sociale etc.

A venit timpul curajului politic de a spune sus și tare că Republica Moldova nu poate merge înainte pe calea progresului spre Uniunea Europeană sau să se unească cu România, cu o ditamai tumoare malignă în coastă precum e zona separatistă din stânga Nistrului.

Transnistria nu este pământ rusesc, dar nici pământ românesc nu e.

Este bine să învățăm din lecțiile istoriei noastre suficient de elocvente, pentru a nu comite unele din marile erori ale trecutului.

 

Diverse

CU SAU FĂRĂ TRANSNISTRIA?

Posted by anagutu on

CU SAU FĂRĂ TRANSNISTRIA?

04.12.2022

Tranzacția din sera de 3 decembrie 2022 între Energocom-ul moldovenesc și Centrala electrică de la Cuciurgani –  a se citi între guvernul PAS al Republicii Moldova și pseudo-guvernul separatist de la Tiraspol – a spulberat visul optimist de a ne rupe energetic odată pentru totdeauna de Rusia. Experții au demonstrat prin cifre că cetățenii Republicii Moldova sunt în pierdere, că industria relansată din stânga Nistrului va menține în viață regimul separatist, iar locuitorii din teritoriul secesionist o vor duce bine ca până acum, fără a plăti pentru gazele rusești consumate, datoria căzând pe umerii malului drept al Nistrului.

Imediat s-au infamat  rețelele de socializare. Unii cer demisia ministrului Spânu, alții jubilează că vor avea energie electrică mai ieftină – fiecare apăsând pe butonul argumentativ de care dispune la nivelul materiei sale cenușii.

Din tot acest scandal  (căci este un scandal!) este cazul să punctăm următoarele: problema contractelor încheiate între malul drept și malul stâng al Nistrului (atenție la ce termeni am ajuns…) cu privire la furnizarea energiei electrice este una eminamente politică. Și această problemă se rezumă la o întrebare foarte concisă și clară, care cere un răspuns la fel de concis și foarte clar: Republica Moldova vrea să adere la UE sau să se unească cu România CU SAU FĂRĂ ZONA SEPARATISTĂ DIN STÂNGA NISTRULUI?

Vom aminti aici că RASS Moldovenească a fost special creată în 1924 în coasta României Mari pentru a destabiliza administrația românească în Basarabia. Mai mult, acest teritoriu, de fapt, nici nu era cazul să fie inclus în cel constituțional independent declarat la 27 august 1991.

De la războiul de pe Nistru din 1992 nicio guvernare până acum nu a avut vreo soluție viabilă pentru încorporarea Transnistriei în Republica Moldova. Or, astăzi, a dori să rezolvi conflictul separatist din stânga Nistrului prin integrarea acestui teritoriu în Republica Moldova înseamnă, de fapt, recrearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.  E lesne să înțelegem – alipirea Transnistriei la Republica Moldova, cu orice condiții (federalizare, autonomie, sau alte ”statute speciale”) înseamnă aruncarea Republicii Moldova înapoi în timp cu 60-70 de ani. Cei circa 400 000 de cetățeni, mulți din ei cetățeni ai Rusiei, vor vota mereu partide pro-ruse. Visul european și românesc, abia înfiripat între Prut și Nistru, se va spulbera ca fumul.

Astfel, răspunsul meu la întrebarea ”Cu sau fără Transnistria în România și UE” este unul nepopular, rejectat la moment de majoritatea politicienilor, dar unicul valabil, spre decepția (dar și ignoranța) multora: Republica Moldova trebuie să-și vadă de viitorul său euroatlantic/românesc FĂRĂ TRANSNISTRIA. Românii (foarte puțini, de altfel) care au mai rămas în stânga Nistrului, la buna dorință de a se muta cu traiul în dreapta Nistrului,  trebuie să beneficieze de programe ale statului Republica Moldova, care să le asigure gratuitatea mutării pe malul drept, cu asigurarea de locuințe, locuri de muncă, asigurări sociale, economice, medicale etc. Zona separatistă din stânga Nistrului trebuie declarată drept zonă de ocupație rusească și să fie transformată în non-teritoriu, fără statut, sub controlul instituțiilor internaționale. Orice cooperare economică trebuie sistată între malul drept și malul stâng al Nistrului.

Dacă această soluție (repet, unica viabilă politic,economic și social) nu este asumată de guvernarea/guvernările de la Chișinău – cetățenii de pe malul drept al Nistrului vor plăti mereu oalele sparte ale republicii sheriff, iar ”băieții șmecheri” se vor face miliardari grație schemelor energetice, și, nicio luptă împotriva corupției nu va învinge tentația politicienilor venali de a se îmbogăți pe seama separatismului.

Este trădare ceea ce a făcut ministrul Spânu? Da, este. A făcut-o pe cont propriu? Nu, nu cred. Cu siguranță, și președinta Maia Sandu, și premierul Natalia Gavriliță au fost la curent și au aprobat acest pas. De ce? Deoarece au mizat pe bucuria majorității cetățenilor, că se va ieftini energia electrică, și, poate va crește în sondaje partidul de la guvernare. În același timp, cum pot ei să procedez altfel, dacă, dânșii afirmă milos că și în stânga Nistrului ”sunt cetățeni ai Republicii Moldova”, iar ”acest teritoriu aparține de drept Republicii Moldova”. Deci, guvernarea PAS, cea care a promis independența energetică a Republicii Moldova, după eforturi enorme de sprijin din partea partenerilor de dezvoltare, a României și UE, a căzut, inevitabil, în discursul politic tradițional al tuturor guvernărilor precedente: cu Rusia, cu Transnistria, dar și cu UE, și cu România pe post de donatori generoși pentru un stat falit, corupt, cerșetor și inept.

opinii/politic/PUN

DESPRE LEGEA LUSTRAȚIEI, interviu pentru Gazeta de Chișinău

Posted by anagutu on

Interviu realizat de Victoria Popa pentru Gazeta de Chișinău.

  1. Cât de necesară este acum o lege a lustrației în Republica Moldova?

Adoptarea Legii lustrației a fost o necesitate imperioasă încă din primele zile de existență a statului independent Republica Moldova. Odată cu trecerea anilor mulți din călăii regimului comunist-sovietic nu mai sunt în viață și au scăpat de pedepse, sau, unii din ei, dar și descendenții lor, s-au perindat la putere în funcții elective centrale și locale. Totuși, pentru o Lege a lustrației mereu va fi timp în Republica Moldova.

 2. Cât de reală ar fi realizarea unui proces al lustrației în prezent în Republica Moldova?

 

Pentru adoptarea Legii lustrației e nevoie de voință politică și o majoritate parlamentară simplă. Majoritate confortabilă parlamentară în prezent, dar din câte înțeleg, nu există nici voință, nici prioritate politică în mijlocul guvernanților actuali. Mai mult decât atât, consider că odată cu o Lege a lustrației trebuie adoptată neapărat și Legea cu privire la restituirea proprietăților confiscate de regimul comunist sovietic, fără o astfel de lege nici nu vom fi primiți în UE, deoarece în Republica Moldova a fost, și prin perpetuarea nesoluționării restituirilor de proprietăți confiscate de regimul sovietic, se încalcă dreptul la proprietate, unul din drepturile fundamentale înscris în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care Republica Moldova este parte.

 3.În ce relație ați fost cu KGB?

Nu am avut nicio relație de colaborare cu KGB-ul sovietic, dimpotrivă, am avut dosar la KGB, deoarece aveam rude apropiate în România, iar bunicul meu a fost jandarm în perioada României Mari, și chiar dacă a supraviețuit deportărilor, a fost asasinat în propria casă la comanda autorităților comuniste în 1982. Și azi caut dreptate pentru reabilitarea memoriei bunicului meu pe linie paternă.

 

4.În domeniul Dvs. de activitate ce influență avea această structură odioasă?

 Am făcut studii de limbi străine, iar studenții cunoscători de limbi moderne erau urmăriți îndeaproape de structurile KGB. Din cauza libertății mele de exprimare, chiar dacă am absolvit cu eminență facultatea, nu-mi puteam găsi loc de muncă pe potriva competențelor mele. După declararea independenței Republicii Moldova am optat pentru sectorul privat, deoarece instituțiile publice mișunau de foști colaboratori ai KGB, foști nomenclaturiști, care apreciau servilismul și obediența. Eu, fiind educată în spiritul demnității naționale românești într-o familie de profesori, cu bunici latifundiari, rămași fără averi în urma colectivizării, am spiritul liber gânditor și țin mult la libertatea mea. Iată de ce nu m-am încadrat în instituțiile publice de învățământ superior. Țin minte că am participat la un concurs de ocupare a postului de lector de limbă franceză la USM și din cauza că am prezentat cea mai bună lecție publică cu studenții și aveam șanse să susțin acest concurs, rectorul USM de atunci, Boris Melnic, a anulat concursul motivând că nu mai aveau nevoie de lector de limbă franceză. Iar în 1989, participând activ la promovarea limbii române, pledând public în instituția unde activam (Universitatea Agrară), nu am fost promovată la concursul pentru ocuparea funcției de lector de limbă franceză, fiind învinuită în ședința senatului acestei instituții de naționalism.

Toate aceste întâmplări mi-au marcat negativ cariera mea profesională, acum tinerii trebuie să fie fericiți că nu mai există astfel de impedimente și pot să-și dezvolte un parcurs profesional de invidiat în plină libertate. În numele libertății, și pentru ca să nu se mai repete oprimările, genocidul comunist/sovietic, trebuie să avem adoptată o Lege a lustrației, chiar dacă am întârziat cu 31 de ani.

 

 

opinii/politic

Despre neutralitatea Republicii Moldova, NATO și destinul românesc. Interviu cu Staș Marian.

Posted by anagutu on
Despre neutralitatea Republicii Moldova, NATO și destinul românesc. Interviu cu Staș Marian.

Ana Guțu, doctor în filologie romanică, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova, Școala Doctorală Științe Umaniste; prim-vicepreședinte al Partidului Unității Naționale (PUN), Interviu pentru Staș Marian, președintele Clubului Liderii mileniului trei, București.

  1. În contextul geopolitic de azi, redefinit structural de i) războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei; ii) aprobarea, de către Senatul SUA, a aderării la NATO a Finlandei și Suediei, țări anterior neutre; iii) și, respectiv, statutul de țară candidată la Uniunea Europeană acordat recent Republicii Moldova, cum apreciați, prevederile din Constituția Republicii Moldova, de la art. 11, Republica Moldova, stat neutru, potrivit cărora: (1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă. (2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său? Strategic, menținerea neutralității este de natură să consolideze sau să vulnerabilizeze securitatea Republicii Moldova în fața unor potențiale agresiuni hibride / armate, declanșate de Federația Rusă asupra Republicii Moldova, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina?

 

Răspuns:

 

Articolul  11 din Constituția Republicii Moldova (care Constituție nu a fost supusă unui referendum popular, ci a fost adoptată doar de o majoritate parlamentară a partidului agrarian din Republica Moldova în 1994) declară neutralitatea Republicii Moldova, statut ce stârnește multiple interpretări, mai ales din partea politicienilor. În condițiile războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv politicienii de la guvernare, au invocat de multe ori statutul de neutralitate, acordându-i puteri exagerate, crezând că invocarea statutului de neutralitate va asigura apărarea împotriva Rusiei sau va stopa poftele imperiale ale acesteia de refacere a URSS.

 

Din păcate, niciun politician nu a recurs la jurisdicția constituțională, adică, la invocarea Hotărârii  Nr.14 a Curții Constituționale a Republicii Moldova din 05 mai 2017 cu privire la interpretarea art.11 din Constituție. Din această perspectivă, Curtea a interpretat cu lux de amănunte ce înseamnă neutralitatea Republicii Moldova, cum trebuie ea înțeleasă în contextul conflictelor regionale. Mai mult decât atât, această hotărâre, elaborată după anexarea Crimeii de către Rusia,  pare să fi prevăzut actualul război din regiune, care perturbă ordinea internațională și pune în pericol securitatea oamenilor de pe planetă. Prezint unele secvențe din această Hotărâre, pe care trebuie să o cunoască absolut toți politicienii din Republica Moldova, pentru a evita orice manipulare.

 

 

 

https://constcourt.md/ccdocview.php?l=ro&tip=hotariri&docid=613

 

174. Dreptul neutralității dezvoltat la începutul secolului trecut se referă la comportamentul statelor neutre în caz de război și nu menționează măsurile de apărare preventivă în timp de pace. În măsura în care, la sfârșitul secolului trecut, armele s-au dezvoltat în așa fel încât să nu mai putem asigura apărarea noastră decât prin cooperarea cu alte țări în anumite domenii, această cooperare (cu condiția să nu depășească anumite limite) trebuie considerată compatibilă cu spiritul neutralității. Acest lucru se aplică cu atât mai mult cu cât un stat neutru nu este numai îndreptățit, ci și obligat să ia măsuri de precauție militare pe care le poate solicita în mod rezonabil, pentru a-i permite să se apere eficient împotriva atacurilor posibile.”

 

” 181. Astfel, faptul că Federația Rusă nu și-a retras trupele sale de ocupație din estul țării, ci, dimpotrivă, și-a consolidat prezența militară în partea transnistreană a Republicii Moldova, constituie o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la independența, suveranitatea, integritatea teritorială și neutralitatea permanentă a Republicii Moldova, precum și a dreptului internațional.”

 

H O T Ă R Ă Ș T E:

  1. În sensul articolului 11 din Constituție coroborat cu articolele 1 alin.(1), 3 și 8 din Constituție:

– Ocupația militară a unei părți a teritoriului Republicii Moldova în momentul declarării neutralității, precum și lipsa recunoașterii și a garanțiilor internaționale ale acestui statut, nu afectează validitatea prevederii constituționale referitoare la neutralitate;

– în cazul unor amenințări în adresa valorilor fundamentale constituționale, precum independența națională, integritatea teritorială sau securitatea statului, autoritățile Republicii Moldova sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, care i-ar permite să se apere eficient împotriva acestor amenințări;

– dislocarea pe teritoriul Republicii Moldova a oricăror trupe sau baze militare, conduse și controlate de către state străine, este neconstituțională;

– participarea Republicii Moldova la sisteme colective de securitate, asemenea sistemului de securitate al Națiunilor Unite, operațiuni de menținere a păcii, operațiuni umanitare etc., care ar impune sancțiuni colective împotriva agresorilor și infractorilor de drept internațional, nu este în contradicție cu statutul de neutralitate.

  1. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

În altă ordine de idei, neutralitatea unui stat presupune un buget extrem de consistent pentru apărarea națională. Republica Moldova nici pe departe nu-și poate permite să investească sume exorbitante în capacitățile sale de apărare, deoarece pur și simplu nu are bani. Fiind un stat sărac, fără economie, fără resurse naturale, și, mai ales, fără resurse umane suficiente, Republica Moldova își asigură existența din granturi și credite, acordate de România, UE, SUA și alte state bogate. Narativul politic despre neutralitate nu a putut fi învins de ideea necesității de aderare la NATO din cauza propagandei rusești, dar și din cauza ipocriziei politicienilor, aceștia preferând să mintă, decât să-și educe electoratul, asigurându-le adevărată securitate și protecție.

Astfel, consider că, din păcate, nu există o majoritate suficientă a populației pentru a cere aderarea Republicii Moldova la NATO, nici chiar urmare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Republica Moldova este, de fapt, un proiect statal eșuat din punct de vedere politic, economic și social. Unica soluție de salvare a cetățenilor Republicii Moldova de la un colaps total este unirea teritoriului controlat constituțional/administrativ de către Republica Moldova (adică, până la Nistru, excluzând zona separatistă, transformând-o într-o zonă neutră, sub control internațional, cu negocieri în format relansat după victoria Ucrainei asupra Rusiei în acest război).

 

 

  1. În același context geopolitic explicitat anterior, cum apreciați securitatea viitoare a Republicii Moldova, dobândită prin statutul de țară membră NATO, urmând precedentele create de Finlanda și Suedia, țări anterior neutre constituțional? Ca stat membru NATO, Republica Moldova va fi mai protejată sau mai vulnerabilă în fața unor potențiale agresiuni declanșate de Federația Rusă asupra Republicii Moldova, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina?

 

Răspuns: Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei este o acțiune teroristă, de genocid, Rusia făcându-se vinovată de crime împotriva umanității. Rusia a detonat normele dreptului internațional, edificate cu atâta migală, sacrificii de-a lungul timpului de întreaga umanitate. În același timp, acest război de agresiune a scos în prim plan o mare națiune slavă – națiunea ucraineană,  prin puterea, determinarea sa de a lupta pentru libertate și democrație prin sacrificii de vieți umane. Victoria Ucrainei asupra Rusiei este vitală pentru întreaga planetă. Cu siguranță, această victorie va redefini ordinea mondială, iar Rusia va fi demantelată, deoarece minoritățile naționale și etnice, care locuiesc în zone compacte, își vor revendica independența. O necesitate stringentă va deveni denuclearizarea totală a statelor de pe planetă. Pacea universală a fost dintotdeauna idealul omenirii, exprimat de-a lungul secolelor de către filosofi și intelectuali. În numele acestei păci vor fi redefinite, restructurate organismele internaționale, principiile și normele de care se vor ghida după război.

 

Republica Moldova, din păcate, învață foarte lent și ineficace din lecțiile istoriei îndepărtate și celei mai recente. Sondajele arată că opiniile pro-NATO cresc prea puțin pentru a avea o majoritate covârșitoare la un eventual plebiscit. Maturitatea politică a populației rămase în Republica Moldova (cetățenii emigrați în afară spre Vest au opinii corecte euroatlantice și unioniste) lasă de dorit. Atâta timp cât politicienii de orice factură (de stânga pro-ruși, de dreapta pro-europeni) nu-și vor asuma responsabilitatea securității cetățenilor prin aderarea Republicii Moldova la NATO, nu va apărea acea majoritate pro-NATO. Excepție fac politicienii unioniști, deoarece ei mereu au fost pro-NATO, pro-Vest, și, desigur, pro-România.

 

  1. Admițând, pe baza răspunsului la întrebările anterioare, că decizia strategică “Republica Moldova, stat membru NATO” – statut fundamental diferit de cel de stat membru al Uniunii Europene – permite o consolidare radical mai consistentă a securității și capacității de apărare a Republicii Moldova în fața unor potențiale agresiuni declanșate de Federația Rusă, cu sau fără legătură necesară cu actualul război din Ucraina, care sunt pașii pe care clasa politică și societatea din Republica Moldova îi vor avea de făcut în următorii 5-10 ani, pentru a pune în fapt schimbările constituționale necesare îndeplinirii acestui obiectiv strategic?

 

Răspuns: Acum Republica Moldova depinde 100% de rezultatul războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Îmi doresc din tot sufletul ca Ucraina să iasă victorioasă din acest război, și atunci, fiind deja protejați de eroismul soldaților ucraineni, Republica Moldova va putea să ia decizii epocale, dacă, desigur, va exista curaj și voință politică în acest sens. Oscilarea permanentă a politicienilor pro-europeni între Vest și Est nu a făcut decât să întărească revanșismul partidei pro-ruse.  Ucraina acum este scutul nostru. Trebuie să învățăm de la clasa politică ucraineană cum să-ți aperi demnitatea și libertatea. Spre regret, pun la îndoială capacitatea actualei guvernări de a-și asuma obiectivul aderării Republicii Moldova la NATO. Nu cred că există curaj, voință politică, dar nici unitate de opinii în interiorul majorității parlamentare.

 

Să nu uităm, de asemenea, că parcursul european al Republicii Moldova, pe care l-a obținut prin semnarea Acordului de Asociere la UE (2014) și obținerea statutului de candidat pentru aderare la UE (2022) nu este ireversibil. Pe fondul războiului din regiune, multiplele crize (energetică, economică, socială etc) au făcut să scadă ratingul partidului de guvernare PAS și au declanșat activizarea partidelor pro-ruse. Există, din păcate, marea posibilitate ca acestea să ia o majoritate confortabilă la următoarele alegeri parlamentare. Și atunci, din nou ( a câta oară), Republica Moldova va bate pasul euroatlantic pe loc, sau chiar va îngheța vectorul pro-vest.

 

Repet, din punctul meu de vedere, soluția politică optimă în condițiile acestui război este Unirea Republicii Moldova cu România, deoarece două state, ca subiecte de drept internațional, în conformitate cu Tratatul final de la Helsinki din 1975, articolul 1 și 2, pot să-și decidă soarta pașnic, democratic, de a modifica frontierele lor, prin unire. Este nevoie de a inernaționaliza această soluție, de a sensibiliza opinia și instituțiile internaționale despre necesitatea imperioasă a actului Unirii a două state – România și Republica Moldova (în frontierele sale controlate constituțional). În caz contrar, Republica Moldova va fi mereu un teritoriu în derivă, unde Vestul va pompa miliarde pentru a menține o pseudo-statalitate, o pace aparentă, cu un viitor incert din cauza depopulării rapide (circa un milion de cetățeni ai Republicii Moldova au și cetățenia europeană a României, fapt care le permite o emigrare facilă în vest de unde nu se mai întorc înapoi în Republica Molodva).

 

Istoria Românilor trebuie să ne inspire prin curajul fără precedent al înaintașilor noștri, care au realizat Unirea românilor într-un singur stat național la 1 decembrie 1918. A venit timpul deciziilor importante și vitale pentru destinul nostru național.

 

opinii/politic

Găgăuzii

Posted by anagutu on
Găgăuzii

📜Găgăuzii.

👉La 3 septembrie 2022 președinta Republicii Moldova Maia Sandu a avut o întrevedere la Comrat cu mediul universitar și politicienii găgăuzi – un fel de coloană a cincea instituționalizată in Republica Moldova: au autonomie, au instituții, au universitate. (Găgăuzii sunt o moștenire imperială rusească din secolul XIX, când pământul Basarabiei române a fost dăruit de țarul rus unor turci creștini din Bulgaria, care erau persecutați de turcii musulmani).

❌A câtă oară liderii găgăuzilor au sfidat orice norme de bun simț, ofensând prin brutalitate nu doar instituția prezidențială, ci Republica Moldova – pământul care i-a primit, i-a făcut gospodari și beneficiari ai unei autonomii ce nu o merită.

🔴Maia Sandu trebuia să le fi vorbit în limba română – era problemă găgăuzilor să găsească un traducător. Din păcate, toți au comunicat într-o limbă rusă infectă, ezitantă și absolut deplasată în contextul actual al războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

📢Concluzii după 31 de ani de independență:

🔴 Găgăuzii au trădat interesele statului Republica Moldova atunci când au votat la un referendum anticonstituțional de unire cu Rusia (nășit de Furmuzal și Vlah), ei susțin constant politica imperialistă a lui Putin, boicotează permanent politicile pro-occidentale și pro-românești ale Chișinăului (chiar dacă banii României și UE curg gârlă pentru găgăuzi).

👉Deci, trebuie retrasă autonomia găgăuzilor, prin abrogarea legii respective, care, de altfel, este anticonstituțională (e nevoie de o sesizare la CC in acest sens). Din păcate, atunci când libs-a acordat găgăuzilor autonomia, nu s-au amendat și constituția pentru a preveni separatismul. De exemplu, în constituția Spaniei exista faimosul articol 155, care este declanșat în eventualitatea comportamentului separatist al regiunilor, astfel ducând la retragerea autonomiei.

👉Politica discriminării pozitive a minorităților naționale în Republica Moldova a dus la discriminarea majorității românești a populației. Astfel, minoritățile așa și nu au mai învățat limba română, revendică și obțin finanțări fabuloase pentru infrastructură/ business/ONG, dar nu oferă în schimb loialitate statului și nici respect populației majoritare.

👉A venit timpul adevărului pentru găgăuzi, rămâne de văzut cum stă cu voința politică și determinarea guvernarea PAS.

#numaiunirea

opinii/politic

DEMNITATEA NAȚIONALĂ  PIERDUTĂ  PE  CĂRAREA INDEPENDENȚEI

Posted by anagutu on
DEMNITATEA NAȚIONALĂ  PIERDUTĂ  PE  CĂRAREA INDEPENDENȚEI

DEMNITATEA NAȚIONALĂ  PIERDUTĂ  PE  CĂRAREA INDEPENDENȚEI

 26.08.2022

 Independență declarată ezitant și tardiv.

 Încă un an ne mai îndepărtează de cel 27 august 1991, când o mare de oameni, reuniți în Piața Marii Adunări Naționale, au cerut independența republicii socialiste moldovenești, iar parlamentul, după o ezitare de mai multe zile, a adoptat într-un sfârșit Declarația de independență a Republicii Moldova. Nu voi uita niciodată, cum stăteam cu urechea la aparatul de radio, iar unda publică transmitea doar muzică clasică. Noi așteptam barem vreo noutate legată de decizia politică a parlamentarilor moldoveni. Țările Baltice, Ucraina (chiar și Transnistria!) își declaraseră deja independența, iar aici, la Chișinău, aveam senzația că o ezitare plutește în aer și nu știam la ce să ne așteptăm.

Într-un sfârșit, inclusiv sub presiunea mulțimii din PMAN, parlamentul a adoptat Declarația de independență. Eram tineri atunci, totuși, eu la cei 29 de ani realizam că doar reunirea urgentă cu România ne putea asigura un parcurs sigur pe viitor.

Am afirmat de mai multe ori că declararea independenței Republicii Moldova a fost pentru mine o mare decepție. Nu eram politician, eram un simplu cetățean informat, fusesem educată într-o familie de profesori, cu profunde convingeri identitare românești, moștenite inclusiv de la bunicii pe linia paternă și maternă. Despre România se vorbea deschis în familia mea. Aveam cărți românești în casă, la televizor captam nestingherit TVR (Cahul e doar la 3 km de Prut). Bunicii și tata vorbeau des despre foametea organizată, despre exproprierea averilor de către ruși. Fraza ”Cu românii a fost foarte bine, iar cu rușii e un dezastru”, repetată atât de des de bunici și de părinți, sprijinită cu exemple din istoria familiei mele, mi-a format convingerile mele de viață.

În 1991 mi-am dorit puternic Unirea cu Țara.

 Suita de declarații de independență ale fostelor republici sovietice după destrămarea URSS era un lucru firesc pentru acele republici, deoarece ele aveau propria istorie a statalității, cu vechi constituții, la care au revenit ulterior. Cazul Republicii Moldova era cu totul deosebit: fosta republică sovietică NU a avut o istorie proprie, nu prezenta o formațiune statală națională distinctă, istoria teritoriului fiind strâns legată de cea a edificării națiunii române moderne.

Pe parcursul secolului XIX Basarabia a fost o gubernie rusească, supusă unui profund proces de deznaționalizare și de rusificare, în secolul XX Basarabia a reușit doar timp de 22 de ani să fie împreună cu Țara noastră România (1918-1940), pe parcursul  a 18 ani tot gubernie rusească a fost (1900-1918) și timp de 48 de ani a fost parte a ocupației sovietice rusești (1944-1991).

La 27 august 1991 cei adunați în PMAN încercau să se consoleze cu faptul că declararea independenței este o desprindere de URSS și  că Unirea cu România va urma curând. Îmi amintesc cât de mult mi-am dorit să părăsesc atunci tânărul stat.  Am prezis de fapt că tranziția va dura, că nu ne vom mai uni cu România, că orice stare de provizorat riscă să se permanentizeze prin rutină, care urma să anihileze complet elanul de emancipare națională.

Azi constat că intuiția nu m-a înșelat. La 31 de ani din acel an 1991 realizăm că administratorii politici ai Republicii Moldova, în mare parte foști nomenclaturiști comuniști și kgb-iști, s-au complăcut în a avea propriul fief, cu instituții pe care să le controleze, cu business imperisabil grație drenării banilor din bugetul public, cu posibilități nelimitate de îmbogățire ilicită, făptașii fiind protejați prin tradiție de o impunitate cronică.

În loc de felicitare.

Niciodată nu am ”celebrat” independența Republicii Moldova. Un gust amar, dar și o senzație de datorie neîmplinită față de bunicii și de prinții mei îmi macină sufletul. Nu am reușit nimic în acești 31 de ani:  majoritatea cetățenilor dintre Prut și Nistru nu au mai devenit români – făcându-și fariseic acte de identitate românești pentru a putea munci legal în UE spun că sunt moldoveni și vorbesc limba moldovenească, votează pro-Rusia și îl venerează pe Putin. Administratorii politici ai Republicii Moldova le țin hangul: unii stau cu mâna întinsă către România pentru ajutoare, se roagă lui Dumnezeu ca să reziste ucrainenii în războiul genocidar al Rusiei împotriva Ucrainei, alții, coloana a cincea a Rusiei,  pregătesc flori și colaci pentru ocupanții ruși, în caz dacă aștia ajung la Chișinău, și, tot tacâmul pentru ca Republica Moldova să existe ca STAT INDEPENDENT. Qui prodest?

Spre regret, cetățenii Republicii Moldova, din lipsa de educație istorică, de memorie genetică, de discernământ, de demnitate națională românească, au ales drumul independenței, dar de fapt, acesta independență nu aduce! Cu o zonă secesionistă la care administratorii politici ai Republicii Moldova nu vor să renunțe (Transnistria), cu o autonomie inutilă și nejustificată (UTA Gagauz Yeri), cu jumătăți de măsură în discursuri și acțiuni politice, Republica Moldova este condamnată la mulți-mulți ani de rătăcire existențială, sfâșiată fiind de crize politice, de depopulare, de incapacități economico-financiare, administrative și securitare.

Unirea Republicii Moldova în hotarele sale până la Nistru (zona de dincolo de Nistru niciodată nu a fost pământ românesc), o unire cât mai grabnică – este singura, inebranlabila opțiune politică, economică, securitară pentru supraviețuirea cetățenilor care locuiesc între Prut și Nistru, în condițiile vitregi ale schimbărilor ce vin, urmare a războiului din regiune.

Din păcate, nici acest război nu a accelerat rezolvarea problemei identitare în Republica Moldova, spre deosebire de Ucraina, unde rușii se declară ucraineni, după ce au simțit pe propria piele genocidul comis de armata lui Putin.

La cei 31 de ani ai ”independenței” Republicii Moldova eu spun: Slavă Ucrainei și eroilor săi! Să înfăptuim, cât încă nu e târziu, Unirea Republicii Moldova cu România!

Diverse

ALMA MATER CEA DE IERI ȘI DE MÂINE: DESPRE REFORMA UNIVERSITĂȚILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

Posted by anagutu on
ALMA MATER CEA DE IERI ȘI DE MÂINE: DESPRE REFORMA UNIVERSITĂȚILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

ALMA MATER CEA DE IERI ȘI DE MÂNE: DESPRE REFORMA UNIVERSITĂȚILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

21.07.2022

După obținerea de către Republica Moldova a statutului de stat-candidat pentru aderarea la UE (o perspectivă solicitată fără succes de echipa guvernamentală de negociatori încă în anii 2013-2014, perioada în care s-a negociat și a s-a semnat Acordul de Asociere a Republicii Moldova cu UE), după ce s-a calmat nițel valul de euforie mediatică, guvernarea PAS a revenit la discursul reformator. Până în prezent cuiul lui Pepelea din domeniul reformelor a fost (și continuă să fie) domeniul justiției, care ar trebui să curme corupția la toate nivelele.

Mai nou, guvernul PAS a decretat marea reformă în domeniul învățământului superior. Desigur, am așteptat să fi fost anunțată o reformă imediată a administrației publice centrale și o reformă teritorial-administrativă – imperios necesare pentru simplificarea instituțională a statului Republica Moldova și optimizarea resurselor umane – extrem de deficitare, inclusiv din cauza hemoragiei accelerate de populație.

Dar, mingea a fost aruncată în zona academia. Eu personal m-am bucurat că, într-un sfârșit, ideile mele, lansate încă în 2010 pe când eram deputat în parlamentul Republicii Moldova, în sfârșit, au început să prindă contur. Atunci lansasem un proiect de lege, prin care optam pentru reformarea Academiei de Științe, reformă în urma căreia AȘM trebuia să se transforme într-o instituție-simbol, în custodia/responsabilitatea căreia să fie puse domeniile de patrimoniu, istorie și limbă română, după modelul Academiei Franceze, iar institutele de cercetare urmau să fie optimizate și transferate către universități, în funcție de domeniul științific. În afara acestei reforme, mă pronunțasem public pentru optimizarea instituțiilorde învățământ superior după modelul occidental, am invocat atunci problema demografică și redundanța programelor de formare, numărul acestora depășind cererea pe piața educațională internă și regională. A urmat o campane de denigrare a umilei mele persoane în presă  de către academicieni, desigur, am fost criticată și de rectorii instituțiilor universitare. Totuși, afirmasem atunci, că această reformă este inevitabilă și că banii europeni, banii din fondurile internaționale, vor veni în sistemul învățământului superior al Republicii Moldova doar după o reformă profundă a acestuia. Chiar lansasem un pronostic în 2011– ziceam că fie și peste 10 ani, dar această reformă se va întâmpla. Pe timpul guvernului Filip (2016) s-a realizat reforma Academiei de Științe, însă, într-o cheie eronată. AȘM a fost transformată într-o instituție cu profil incert, institutele de cercetare au fost transferate ministerelor de profil (o eroare sau, mai degrabă, un rezultat al luptei pentru controlul patrimoniului material).

Acum guvernul PAS a dat start optimizării instituțiilor publice de învățământ superior, reformă care a stârnit nemulțumiri și revolte, deseori absolut neîntemeiate. Zona de confort și conservatorismul mentalităților universitare sunt greu de învins. Voi cita doar un singur exemplu, pentru a justifica necesitatea imperioasă a optimizării instituționale în învățământul superior din Republica Moldova: Franța, cu 65 milioane populație, are 87 de universități publice. Republica Moldova cu doar 2 milioane 600 mii de locuitori va avea tocmai 11 universități publice. Din păcate, guvernanții au cedat și au acceptat păstrarea Universității din Taraclia. Nu mai vorbesc de faptul că Universitatea din Comrat flutură și ea steagul existențial.

Din punctul meu de vedere, din cele 11universități publice trebuie să rămână Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea de Medicină și Farmacie, Universitatea Tehnică din Moldova, iar instituțiile universitare din Bălți, Cahul, Comrat, Taraclia să se transforme în extensiuni ale acestor trei universități de bază, cu programe de formare adaptate la necesitățile regionale. Aceasta ar fi adevărata reformă a sistemului de învățământ superior din Republica Moldova, care va aduce competitivitate în mediul resurselor umane – vor fi angajați cei mai buni profesori, pentru ei se vor găsi bani de salarii motivante. Și, nu în ultimul rând, se va exclude competiția nocivă între instituții pentru ”captarea” studenților în cadrul programelor de formare populare. Explic, știați că la Universitatea Agrară exista program de formare în domeniul dreptului? Și chiar în domeniul economiei. Și la ASEM există un program de formare la ciclul licență în domeniul dreptului. Ba chiar și la Universitatea Tehnică! V-ați întrebat vreodată cine predă în cadrul acestor programe? Vă zic eu – deseori aceiași profesori, de fapt ”turbo-profesori”, care aleargă de la o instituție la alta pentru a avea un salariu mai decent. Culmea este că aceiași profesori apar în grila standardelor de acreditare a programelor de formare – dar în instituții de diferite. Și aici întrebarea mea se adresează experților de la ANACEC: oare misiunea instituției de evaluare externă nu era să facă ordine în multitudinea programelor de formare identice la ciclul licență, pentru a promova excelența universitară și calitatea studiilor?

O adevărată reformă universitară trebuie să fie însoțită și de amendarea legislației în domeniul educației. Codul Educației necesită să fie revăzut și adaptat noilor realități. ANACEC – instituția creată să evalueze calitatea programelor de studii, calitatea prestației universitarilor cercetători, trebuie să devină mai vocală, mai obiectivă în a promova excelența universitară în formare și cercetare, și nicidecum să tranzacționeze mediocritatea pentru a o ridica la rang de normalitate.

Ce e cu Academia de Științe? Se pare că AȘM a rămas fără ”une raison d’être”. Din mastodontul sovietic, unde se oploșiseră toți kgb-iștii și ideologii Rusiei comuniste, mari specialiști în inginerie cosmică și submarină, nevorbitori de limbă română la 60% din personal angajat, păstrați până mai recent ca salariați ai AȘM, instituția care nu a dorit să se reformeze benevol (dar a avut această șamsă), a devenit o epavă. Consider că e nevoie de o lege nouă, ce ar reglementa activitatea Academiei de Științe. AȘM trebuie să devină un club select al înțelepților, cu un număr modest de academicieni notorii, care să se facă auziți în chestiuni importante din societate. În cadrul AȘM trebuie să rămână un institut de cercetare și salvgardare a patrimoniului cultural material și imaterial românesc, al patrimoniului lingvistic și istoric – elemente definitorii al identității românești dintre Prut și Nistru.

Toată reforma sistemului de învățământ superior din Republica Moldova trebuie în mod obligator să se racordeze la realitățile educaționale și academice din România. În rezultatul reformei trebuie eliminate scheletele trecutului comunist-sovietic, ce riscă să perpetueze teorii și practici obscure, mediocritate și minciună. Stindardul acestei reforme în mod obligatoriu trebuie să fie soclul identitar românesc, ca mediu firesc de dezvoltare și promovare a valorilor civilizaționale europene. Și sper să putem pronunța cu mândrie: Vivat Academia, vivant profesores!

opinii/politic/PUN

REPUBLICA MOLDOVA A ACCEPTAT ”MÉNAGE À TROIS”

Posted by anagutu on
REPUBLICA MOLDOVA A ACCEPTAT ”MÉNAGE À TROIS”

23.05.2022

 Nu există nicio îndoială în faptul că războiul Rusiei împotriva bravei Ucraine va schimba bătrânul continent din toate punctele de vedere. Țările membre ale UE și NATO își revăd bugetele, se înarmează, oferă sprijin Ucrainei pentru a rezista în fața naziștilor ruși. Răsună tot mai multe voci care prevăd modificarea Tratatului de la Lisabona, în contextul dificultăților de luare a deciziilor prin consensul celor 27 (a se vedea renunțarea la gazele naturale venite din Rusia).

Recent și Republica Moldova a primit asigurări de sprijin militar în caz de necesitate (dacă Rusia va ataca Republica Moldova) din partea SUA și a Marii Britanii. Adevărat e că oficialii de la Chișinău nu au reacționat în niciun fel la această ofertă, invocând pacea și continuând să fluture umbrela neutralității în discursurile publice.  Neutralitatea moldovenească este criticată dur de experții în securitate, deoarece și unui elev îi este clar că Putin și Rusia imperială nu dau nici trei parale pe ea.

Discursul președintelui Maia Sandu în Parlamentul European a fost lăudat și ridicat în slăvi pe ambele maluri ale Prutului, chiar dacă în acest discurs Maia Sandu nu a punctat de o manieră mai tranșantă, fără echivocuri, o poziție a Republicii Moldova vis-a-vis de Rusia, vis-a-vis de diferendul transnistrean, vis-a-vis dechestiunea românească .

Maia Sandu a vorbit în limba engleză în Parlamentul European. Înțeleg că președintele a dorit să-și etaleze cunoștințele sale în materie de limbă engleză, dar,  gesturile, acțiunile unui președinte de stat au, în primul rând, o semnificație simbolică. Limba română este limbă oficială a instituiților europene, deci, Maia Sandu, cetățean al Republicii Moldova,  dar și al României cu acte în regulă, a avut perfecta ocazie să vorbească în limba română, astfel, amintindu-le, ba chiar informându-i pe europarlamentari, că în Republica Moldova limba română este limbă oficială, deci, insistând asupra comunității de istorie și cultură a celor două state românești. Argumentul unității spațiului lingvistic, istoric și cultural românesc este imbatabil, când soliciți să fii acceptat în UE.

Desigur, am invidiat-o pe Maia Sandu! Am invidiat-o pentru  accesul la înalta tribună a Parlamentului European, de unde, grație ratingului său și a popularității,  putea să abordeze chestiunea românească: să afirme sus și tare că Unirea celor două state românești – Republica Moldova și România, este unica șansă de a tranșa nedreptatea istorică, de a ne salva din robia imperială rusească.

Din păcate, Maia Sandu nu a pus pe tapet chestiunea românească, ea a vorbit despre integrarea în Uniunea Europeană, proces care va dura multe zeci de ani de zile, a vorbit despre lupta împotriva corupției etc …

Mai nou, președintele Franței Emmanuel Macron, recent înscăunat pentru al doilea mandat, a lansat inițiativa  creării unei Comunități Politice Europene, un soi de antecameră a UE, unde ar încăpea state precum Ucraina, Georgia și Republica Moldova. În timpul vizitei sale la Paris Maia Sandu a susținut această inițiativă franțuzească, chiar dacă oficialii ucraineni au respins-o cu fermitate. Ucrainenii  mor zilnic pentru libertatea lor și a europenilor, ne apără pe noi, cei din Republica Moldova, de rachetele lui Putin. Ucrainenii cunosc prețul acestui sacrificiu.

Spre regret Republica Moldova joacă exact așa cum a mai făcut-o timp de 30 de ani – la două capete: și cu rușii, și cu vestul, naivă și neutră ca un ciulin în bătaia vântului. Azi, Republica Moldova oficială, lipsită de sentimentul identitar românesc, respinge Unirea cu Țara, preferând un fel de ”ménage à trois” (antecamera UE alături de Ucraina și Georgia), unde să-și păstreze mulți-mulți ani statalitatea, covorul roșu prezidențial, cu fotolii de miniștri, deputați și șefi de raioane. Dacă Ucraina și Georgia ar fi avut țară-mamă la frontieră – demult realizau unirile lor. Situația Republicii Moldova este unică, și prin respingerea ideii de Unire cu România, mai ales în condițiile acestui război al Rusiei împotriva Ucrainei, Republica Moldova pare să aibă un comportament respingător de jenant.

E război în Europa. Unirea Republicii Moldova cu România este un act istoric de o necesitate imperioasă, pe care trebuie să-l asume toți politicienii de pe ambele maluri ale Prutului.

opinii/politic

RĂZBOIUL ȘI CURAJUL POLITIC DE A FI LIBER

Posted by anagutu on
RĂZBOIUL ȘI CURAJUL POLITIC DE A FI LIBER

RĂZBOIUL ȘI CURAJUL POLITIC DE A FI LIBER.

04.05.2022

 

Războiul naziștilor ruși împotriva Ucrainei pare să intre în faza cronicității, iar informațiile referitoare la bombardarea de către ruși a localităților din Ucraina riscă să devină o cronică obișnuită, la care o bună parte din locuitorii Republicii Moldova nu mai reacționează. Prea puțin se vorbește despre faptul că Ucraina ține piept invaziei barbare rusești, iar datorită eroismului ucrainenilor Republica Moldova este absolvită (pentru moment) de ororile agresiunii militare rusești. În raport cu războiul din Ucraina nimic nu mai are sens în plan politic acum: nici lupta împotriva corupției, nici încălzirea globală, nici reformele în justiție etc. Toate realitățile vieții noastre – cele economice, sociale, politice, trebuie raportate la războiul din Ucraina.

 

Desigur, efortul de a găzdui refugiații din Ucraina, este de apreciat, mai cu seamă efortul cetățenilor Republicii Moldova, deoarece anume ei au întins o mână de ajutor considerabil ucrainenilor care fug din calea războiului. Consider, însă, că Republica Moldova, aflându-se în imediata apropiere a conflictului ruso-ucrainean, este obligată să pună pe tapet multiplele probleme geostrategice, care s-au acumulat de-a lungul timpului în relațiile sale cu Rusia. Din păcate, Chișinăul oficial continuă să penduleze (de frică, din lipsă de caracter și curaj politic) în exprimarea atitudinilor sale vis-a-vis de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Acest comportament va antrena în perioada post-război anumite consecințe, care nu vor fi deloc în favoarea rolului politic al Republicii Moldova în regiunea Europei de Est. Anume acum e nevoie de determinare, de voință politică pentru a demonstra adeziunea totală, suportul plenar în favoarea Ucrainei, care duce o luptă crâncenă pentru libertatea întregii Europe.

 

Astfel, în condițiile războiului din regiune, actuala guvernare a Republicii Moldova nu trebuie să se limiteze doar la depunerea cererii de aderare la UE. Înțelegem cu toții că nu va exista o procedură accelerată de aderare la UE nici pentru Ucraina, și nici pentru Republica Moldova. Statutul de țară-candidat va dura ani de zile, cu atât mai mult că diferendul secesionist din stânga Nistrului va constitui o piatră de moară la gâtul Republicii Moldova.

 

Deciziile curajoase pe care trebuie să le ia actuala guvernare PAS în regim de urgență, invocând războiul din apropiere sunt:

 

  1. Renunțarea la invocarea neutralității drept principiu constituțional care ne-ar proteja de un eventual atac al Rusiei împotriva Republicii Moldova. Putin a sfidat toate tratatele internaționale și a încălcat toate principiile dreptului internațional, prin urmare, un articol din Constituția Republicii Moldova nu-i va opri intențiile imperiale.
  2. Declararea zonei secesioniste din stânga Nistrului drept zonă de ocupație rusească și suspendarea oricăror responsabilități guvernamentale pentru evenimentele provocatoare, pentru escaladarea conflictului din regiune și o posibilă antrenare a forțelor separatiste în războiul rusesc împotriva Ucrainei. Insistarea asupra faptului că teritoriul secesionist din stânga Nistrului aparține Republicii Moldova duce inevitabil la antrenarea Republicii Moldova ca aliat al Rusiei, în războiul împotriva Ucrainei.
  3. Votarea urgentă în Parlamentul Republicii Moldova a deciziei de părăsire a Comunității Statelor Independente.
  4. Interzicerea prin lege a partidelor pro-Kremlin, a ONG-urilor pro-ruse, care susțin războiul Rusiei împotriva Ucrainei și penalizarea prin lege a discursului public pro-război.
  5. Suspendarea imediată a tuturor posturilor de televiziune și radio rusești, care sunt retransmise pe teritoriul Republicii Moldova.
  6. Pentru acțiuni anti-constituționale în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, anularea de către Parlament a Legii cu privire la autonomia găgăuză și transformarea teritoriului într-o unitate teritorial-administrativă similară celorlalte ”raioane”.

 

Este evident că cea mai importantă decizie pe care ar putea să și-o asume guvernarea PAS este votul în favoarea Unirii Republicii Moldova cu România – unica șansă de a ne salva prin accederea imediată la spațiul euro-atlantic. Cum ar arăta o asyfel de Declarație? Vedeți mai jos textul:

 

DECLARAȚIA DE UNIRE A REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA

Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, care a izbucnit la 24 februarie 2022, este o dovadă a expansionismului imperial al regimului lui Putin. Tragediile umane  care au loc pe teritoriul Ucrainei, criza umanitară provocată de acest război, îl fac pe Vladimir Putin și anturajul său vinovat de crime de război împotriva umanității.

În acest context regional extrem de periculos pentru viața și securitatea cetățenilor Republicii Moldova, când tancurile armatei a 14-ea pot intra în marș triumfal în Chișinău, Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova hotărăsc să ia o decizie istorică întru salvarea tuturor cetățenilor Republicii Moldova de la agresiunea militară rusă – Unirea Republicii Moldova cu România.

 

Astfel,

 

Considerând comuniunea de istorie, limbă și cultură a Republicii Moldova și României drept fundament unificator inalienabil al unei națiuni moderne,

Insistând asupra lichidării consecințelor pactului Hitler-Stalin din 1940, care a supus decimării națiunea română, unica națiune europeană separată până în prezent după cel de-al doilea război mondial,

 

Conștientizând necesitatea imperioasă de a oferi tuturor cetățenilor Republicii Moldova fără nicio discriminare o perspectivă clară de dezvoltare durabilă economică și socială cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

 

Constatând o conjunctură regională și internațională marcată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, tensiuni, instabilitate și insecuritate, care pot afecta soarta cetățenilor Republicii Moldova prin a fi izolați de spațiul valoric european și a sucomba în fața aspirațiilor imperiale ale Rusiei,

 

 

Înțelegând importanța consolidării eforturilor creatoare ale cetățenilor din Republica Moldova și România întru promovarea națiunii românești în marea familie a Uniunii Europene,

 

Aspirând la înflorirea națiunii românești reîntregite în cadrul unei singure țări, unde nu vor mai exista frontiere artificiale între frați, unde toți cetățenii vor beneficia de plenitudinea drepturilor garantate de Constituția României și legislația internațională și europeană la care România este parte,

 

Considerând că Declarația de Independență a Republicii Moldova din 1991 a fost o primă etapă pe calea reîntregirii națiunii române,

 

Acceptând armonizarea juridică, politică, economică și socială a Republici Moldova cu România,

 

PARLAMENTUL ȘI GUVERNUL  REPUBLICII MOLDOVA DECID

UNIREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA ÎNTR-UN SINGUR STAT,

 

ASTFEL:

 

STATUL REPUBLICA MOLDOVA ÎN FRONTIERELE SALE CONTROLATE PÂNĂ LA NISTRU ÎNCETEAZĂ EXISTENȚA SA,

REPUBLICA MOLDOVA ÎN FRONIERELE SALE CONTROLATE PÂNĂ LA NISTRU DEVINE PARTE COMPONENTĂ A ROMÂNIEI ȘI SE SUPUNE ÎN TOTALITATE LEGISLAȚIEI ROMÂNIEI,

CETĂȚENII REPUBLICII MOLDOVA DEVIN CETĂȚENI AI ROMÂNIEI ȘI CETĂȚENI AI UNIUNII EUROPENE.

 

 

Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova în componența actuală timp de 6 luni vor pregăti procesul de aplicare a legislației României pe teritoriul fostei Republici Moldova, după care se vor autodizolva.

Administrația publică locală își va exercita mandatul în timpul neceasr până la re-organizarea teritorial-administrativă în conformitate cu legislația României. până la alegerile locale ordinare organizate pe întreg teritoriul României reîntregite.

 

Așa să ne ajute Dumnezeu !

opinii/politic

DORESC O DECLARAȚIE DE UNIRE CU ȚARA

Posted by anagutu on
DORESC O DECLARAȚIE DE UNIRE CU ȚARA

La aniversarea a 104 ani de la Unirea Basarabiei cu România speranța că Republica Moldova se va uni cu România este și mai puternică. 

***

 DECLARAȚIE DE UNIRE A REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA

Războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, care a izbucnit la 24 februarie 2022, este o dovadă a expansionismului imperial al regimului lui Putin. Tragediile umane  care au loc pe teritoriul Ucrainei, criza umanitară provocată de acest război, îl fac pe Vladimir Putin și anturajul său vinovat de crime de război împotriva umanității.

În acest context regional extrem de periculos pentru viața și securitatea cetățenilor Republicii Moldova, când tancurile armatei a 14-ea pot intra în marș triumfal în Chișinău, Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova hotărăsc să ia o decizie istorică întru salvarea tuturor cetățenilor Republicii Molodva de la agresiunea militară rusă – Unirea Republicii Moldova cu România.

 

Astfel,

Considerând comuniunea de istorie, limbă și cultură a Republicii Moldova și României drept fundament unificator inalienabil al unei națiuni moderne,

Insistând asupra lichidării consecințelor pactului Hitler-Stalin din 1940, care a supus decimării națiunea română, unica națiune europeană separată până în prezent după cel de-al doilea război mondial,

Conștientizând necesitatea imperioasă de a oferi tuturor cetățenilor Republicii Moldova fără nicio discriminare o perspectivă clară de dezvoltare durabilă economică și socială cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

 Constatând o conjunctură regională și internațională marcată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, tensiuni, instabilitate și insecuritate, care pot afecta soarta cetățenilor Republicii Moldova prin a fi izolați de spațiul valoric european și a sucomba în fața aspirațiilor imperiale ale Rusiei,

Înțelegând importanța consolidării eforturilor creatoare ale cetățenilor din Republica Moldova și România întru promovarea națiunii românești în marea familie a Uniunii Europene,

Aspirând la înflorirea națiunii românești reîntregite în cadrul unei singure țări, unde nu vor mai exista frontiere artificiale între frați, unde toți cetățenii vor beneficia de plenitudinea drepturilor garantate de Constituția României și legislația internațională și europeană la care România este parte,

Considerând că Declarația de Independență a Republicii Moldova din 1991 a fost o primă etapă pe calea reîntregirii națiunii române,

Acceptând armonizarea juridică, politică, economică și socială a Republici Moldova cu România,

 

 PARLAMENTUL ȘI GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA DECID

UNIREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA ÎNTR-UN SINGUR STAT,

 

ASTFEL:

 

STATUL REPUBLICA MOLDOVA ÎN FRONTIERELE SALE CONTROLATE PÂNĂ LA NISTRU ÎNCETEAZĂ EXISTENȚA SA,

 

REPUBLICA MOLDOVA ÎN FRONIERELE SALE CONTROLATE PÂNĂ LA NISTRU DEVINE PARTE COMPONENTĂ A ROMÂNIEI ȘI SE SUPUNE ÎN TOTALITATE LEGISLAȚIEI ROMÂNIEI,

 

CETĂȚENII REPUBLICII MOLDOVA DEVIN CETĂȚENI AI ROMÂNIEI ȘI CETĂȚENI AI UNIUNII EUROPENE.

 

 

Parlamentul și Guvernul Republicii Moldova în componența actuală timp de 6 luni vor pregăti procesul de aplicare a legislației României pe teritoriul fostei Republici Moldova, după care se vor autodizolva.

 

Administrația publică locală își va exercita mandatul în timpul neceasr până la re-organizarea teritorial-administrativă în conformitate cu legislația României. până la alegerile locale ordinare organizate pe întreg teritoriul României reîntregite.