Page 2 of 85

PATIMILE DIASPOREI

Inițiativa PD cu privire la introducerea sistemului de vot uninominal a dat start campaniei electorale pentru parlamentarele din 2018. Partidul unionist Dreapta s-a expus deja referitor la acest sistem, constatând că sistemul uninominal 100% așa cum este propus va duce la excluderea unioniștilor din viitorul parlament, ceia ce este foarte grav. Goana după votul diasporei a început. Brusc unii lideri politici și-au amintit de ea: cei de la guvernare le oferă ”generos” câteva mandate (maxim 3), cei din opoziție, înflăcărați de sprijinul masiv pe care l-au avut la prezidențiale, doresc să se asigure de același sprijin la parlamentare și se plimbă prin orașele europene în căutare de rezoluții revoluționare.  Doar că rezoluția offline-ului ”adoptă un vot” pentru mine, de exemplu, s-a dovedit a fi o adevărată decepție. Mai ales cele trei cerințe față de autoritățile oficiale ale statului Republica Moldova:

  1. Îmbunătățirea legislației electorale, fără schimbarea sistemului electoral actual în cel majoritar, uninominal sau mixt, înainte de alegerile parlamentare din 2018;
  2. Investigația de urgență a furtului miliardului;
  3. Lupta reală cu corupția.

Dragă diasporă,

  1. Cum rămâne cu dreptul dumneavoastră la vot, chiar în cadrul sistemului proporțional actual? Nu vă interesează nici votul prin corespondență, nici votul prin procură? Nu mai zic de cel prin internet.
  2. Nu vă interesează deloc problema pericolului transnistrizării Republicii Moldova și sucombării în spațiul de influență rusesc?
  3. Dar problema identitară? Tot nu vă interesează? Poate ați soluționat-o voi și noi nu știm? Mergeți cumva la biserica românească din preajmă? Sau vă căutați preoți ”moldoveni”, aidoma celor care au venit cu Dodon la Padova? Poate vă asociați la comunitățile românești din diaspora istorică la sărbătorile naționale? Sau le faceți pe—ale voastre – ”moldovenești”? În așa caz, cine sunteți voi, ”diaspora moldovenească”? Moldoveni cu pașapoarte românești cu drept de lucru în UE? Cum puteți avea pașapoarte românești și să nu puneți problema Unirii celor două state românești?! Să puneți problema de o manieră ultimativă! În fața oricărui politician care va solicita întrunire cu dumneavoastră! De atâția ani fiind prin Italii, Spanii și Grecii nu v-ați convins de un singur lucru: Republica Moldova nu are nicio șansă să supraviețuiască în calitate de stat independent?
  4. Cum vedeți ”reînnoirea” casei politice în 2018? Prin schimbarea partidelor de la putere? Sunteți dispuși să mai așteptați vreo 50 de ani? Păi timp de 25 de ani asta s-a întâmplat în RM – s-au tot perindat la guvernare diferite partide, unele mai comuniste decât altele. S-a reușit printr-un miracol asocierea RM la UE. Dar mai mult decât atât – ne se va mai întâmpla!

Draga diasporă,

Pentru a vă merita denumirea de ”diasporă” trebuie să conștientizați un singur lucru: dacă doriți binele celor de acasă, celor din RM, militați pentru Unirea Republicii Moldova cu România. Restul opțiunilor politice/partinice sunt interese de moment. Meditați bine asupra riscului de a vă lăsa manipulați! Dacă sunteți români – asumați-vă Unirea! Dacă nu – nici diasporă nu sunteți….

***

DISCURS LA CONGRESUL DIASPOREI UNIONISTE

3 APRILIE 2015, PALATUL PARLAMENTULUI, BUCUREȘTI, ROMÂNIA

 

Doamnelor și Domnilor senatori, deputați, oficiali,

Onorată asistență,

În primul rând, doresc să le mulțumesc organizatorilor Congresului Diasporei Unioniste pentru diligențele în organizarea acestui for și pentru faptul că m-au invitat să iau cuvântul în fața domniilor voastre cu ocazia acestui eveniment.

În epoca mondializării mobilitățile capitalului uman nu mai sunt un fenomen ieșit din comun. Oamenii sunt în căutare de sine, în căutarea unei vieți mai bune, explorează oportunitățile de realizare a viselor și talentelor, pentru a eficientiza parcursurile de carieră și pur și simplu, cele existențiale.

Pentru Republica Moldova și România exodul populației a fost și, deocamdată, este legat de retardul socio-economic înregistrat de cele două state românești în raport cu țările vechilor democrații europene și nord-americane. Totuși, există o diferență istoricește motivată dintre diaspora românească originară din România și emigranții din Republica Moldova.

Diaspora românească este mult mai veche, își merită pe deplin numele de ”diasporă”, deoarece românii din Țară au emigrat inițial, și în primul rând, în căutarea unui cadru intelectual propice pentru  creație și inovare. Celebrii intelectuali emigranți români au înscris pagini de glorie în istoria civilizației țării, în care și-au găsit refugiu pe viață, dar și în patrimoniul cultural universal: Cioran, Eliade, Brâncuși sunt doar câteva nume celebre care fac onoare culturii universale.

Emigranții din Republica Moldova, evaluați la scară mai largă,  au fost mânați de scopuri mult mai materialiste în majoritatea lor absolută – cetățenii tinerei Republici Moldova au părăsit noul stat în derivă tranzițională, ca să nu zic tranzacțională, în căutarea pâinii lor de toate zilele. Iar în totalitatea lor, acești cetățeni plecați din RM în prima generație, nici nu pot fi considerați o veritabilă ”diasporă”, deoarece le lipsește apartenența la vechimea istorică a fenomenului.

Dincolo de comparații  și definiții, din multiplele mele întâlniri cu reprezentanții diasporei românești istorice și emigranții din Republica Moldova, am constatat faptul că cetățenii din RM, exportându-se ca resursă umană, exportă cu ei problemele socio-politice și economice, ei sunt literalmente deșirați de o manieră excesiv de pasională de diferențele de apartenențe și atitudini, incluzând  cele partinice, politice, doctrinare sau de personalitate.

Or, segregarea excesivă în baza unor sau altor criterii, atomizarea organizațiilor asociative din diaspora românească – zicând diaspora românească voi subînțelege atât diaspora istorica a României, cât și cetățenii RM emigrați mai recent peste hotare – este păguboasă, din punct de vedere a salvgardării românismului prin manifestare sa în tot ce ține de limbă, cultură, civilizație și istorie românească. Când spun acest lucru, am în vedere faptul că mulți din concetățenii noștri din Republica Moldova, emigrați peste hotare, preferă să se alăture asociațiilor resortisanților din RM, și nicidecum asociațiilor deja existente ale diasporei românești istorice. Unii din ei, dacă nu chiar majoritatea, preferă să frecventeze bisericile ortodoxe rusești sau să înființeze filiale ale Mitropoliei Moldovei, dependente de Moscova, în loc să frecventeze bisericile ortodoxe românești. Altfel spus, schizofrenia mentalități sociale din RM, manifestată prin dedublarea identității (culturale, religioase, lingvistice, istorice etc), este transpusă sută la sută în obișnuințele și uzanțele comportamentale într-un mediu cetățenesc sau național de altă natură.

Evenimentele din regiune din ultimul an, legate de războiul de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei,  sfidarea de către Rusia lui Putin a normelor de drept internațional, tendința nesănătoasă de a redesena frontierele statelor la începutul secolului 21, exact la o sută de ani de la primul război mondial – schimbă esențial perspectivele de dezvoltare politică, socială și economică a țărilor din regiune în general, și a Republicii Moldova în special.

Republica Moldova a devenit stat asociat la UE în 2014. Pentru atingerea acestui deziderat clasa politică de la Chișinău a fost sprijinită necondiționat și masiv de elita politică din  România. Când spun elita politică din România, am în vedere politicienii cu varii responsabilități legislative și executive, care în pofida diferențelor de apartenență partinică – fie de stânga sau de dreapta – au manifestat un interes și grijă deosebită față de ancorarea Republicii Moldova la parcursul european.

După constituirea arcului guvernamental și legislativ în Republica Moldova în urma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014, ne este clar tuturor că Republica Moldova a pășit într-o perioadă de stagnare, dacă nu regres, la capitolul reforme și modernizare, apropiere de UE.

Evoluțiile de ultimă oră, mai bine zis involuțiile, din Republica Moldova, legate de falimentul securității financiar-bancare în urma hemoragiei frauduloase a unei sume enorme de bani, hemoragie ce a sărăcit populația Republicii Moldova cu 30%, estimată la multe miliarde de lei moldovenești, sumă ce depășește de câteva ori toate investițiile europene în decurs de 5 ani, – denotă falimentul nu doar al sistemului financiar – bancar, ci a statului Republica Moldova.

Prăbușirea securității financiare naționale, coroborată cu insecuritatea informațională, cu impunitatea nonșalantă a separatismului, ce înflorește nestingherit în sudul Republicii Moldova și în stânga Nistrului, reverberând amenințător în nordul republicii, disfuncționalitatea totală și corupția  instituțiilor de drept și coercitive, care au admis inclusiv evadarea criminalilor vinovați de violențele comise de polițiști la 7 aprilie 2009 împotriva tinerilor, iresponsabilitatea clasei politice, care a aservit din punct de vedre partinic instituțiile statului cu întreg aparat funcționăresc – sunt doar câteva argumente în favoarea demonstrării falimentului entității statale pe nume Republica Moldova.

Adevărul este că nu poți construi o entitate statală pe o palmă de pământ, care nu a avut experiența   autoguvernării, populația căreia nu a depășit mentalitatea de sclav, fiind obișnuită să fie condusă și ghidată de cineva (nu absolutizez acum decât bazându-mă pe regula majorității), făcând abstracție de micile excepții proprii cu preponderență intelectualilor.

Rezumând, am putea formula două condiții socio-politice propice înfăptuirii re-Unirii RM cu România: războiul hibrid din regiune și corupția internă fără precedent din Republica Moldova.

Mai mult, în aceste condiții ideea națională de unitate românească este unica valabilă pe ambele maluri ale Prutului, în cele două state românești. De ce Unirea? Campania desfășurată de Acțiunea 2012 și Tinerii Moldovei  răspunde exhaustiv la întrebarea: de ce este imperios necesară Re-Unirea Republicii Moldova cu România, mai cu seamă că re-Unirea este avantajoasă mai ales pentru cetățenii Republicii Moldova. Suntem în prezența unui auditoriu extrem de informat și avizat în argumentarea necesității realizării idealului național românesc, deci,  nu vom stărui asupra detaliilor  istorice ale evenimentului din 1918.

Formulată de o manieră punctuală, acest ideal național răsună destul de convingător, nimeni  din cei prezenți în sală nu ar contesta necesitatea realizării idealul național de unitate românească. Întrebările  sacramentale sunt – Cine? Cum? Și Când?

Cine? Înaintașii din spațiul civilizațional românesc, mai ales tinerii de pe ambele maluri ale Prutului și, obligator, tinerii din diaspora românească. Fără a neglija, desigur experiența de viață  a marilor personalități, angajate în procesele și acțiunile de dezvoltare socio-economică și politică a societății românești, care contribuie la re-Unirea Republicii Moldova cu România. Factorii decizionali de pe ambele maluri ale Prutului – legislatori, membri ai guvernului. Salut cu această ocazie formarea Grupului Parlamentar pentru Unirea României cu Republica Moldova, dar și exprim regretul lipsei unui grup corespondent în parlamentul Republicii Moldova.

Cum? Prin constituționalizarea ideii naționale românești în România, în primul rând, adică includerea acestui deziderat în textul Constituției României. Prin transmiterea mesajului despre necesitatea imperioasă de reunificare a celor două state românești în exterior, fapt ce presupune activități diplomatice politice și populare de convingere a oficialilor americani și europeni în acest sens. Prin retransmiterea integrală a unui număr suficient de mare de canale  TV românești pe teritoriul Republicii Moldova, dar și prin crearea unui post de TV de propagandă pro-românească/unionistă, ce ar emite 24 din 24. Prin inundarea bibliotecilor școlare din satele Republicii Moldova cu carte românească. Prin desfășurarea de către instituțiile din România a proiecte cât mai numeroase posibile cu sprijin financiar european și nord-american pe teritoriul Republicii Moldova, proiecte de infrastructură, dar și proiecte culturale, de emancipare spirituală românească.

Când? Cât de curând posibil. Realizez că această formulă e mult prea romantică și idealistă. Realizez de asemenea, că ostilitățile vizavi de ideea națională de unitate a neamului românesc sunt mult prea răspândite atât la nivelul mentalului colectiv din Republica Moldova, cât și în cercurile politice autohtone din Republica Moldova și cele din exterior. Dar nici anul 1918 nu era foarte favorabil Unirii atât în plan intern, cât și în plan extern.

Dumneavoastră, stimați reprezentanți ai diasporei românești unioniste, sunteți în închipuirea mea și a multor concetățeni prezenți aici în sală, ceea ce în franceză am numi crème-de-la crème, adică, ceea ce a putut să furnizeze mai bun națiunea română statelor lumii în cadrul fenomenului emigrării. Ați făcut studii selecte, v-ați integrat în societățile-gazdă, v-ați conformat legilor și regulilor de joc valabile în țările-gazdă, ați păstrat spiritul românismului și dragostea pentru Țară, mulți dintre dumneavoastră ați devenit sau urmează să deveniți somități în varii domenii extrem de importante pentru progresul și prosperitatea țărilor lumii.

Faptul că ați răspuns la chemarea organizatorilor diasporei unioniste vorbește despre sentimentul profund de apartenență pe care îl manifestați pentru ideea românismului și idealul unității noastre naționale.

Apelul meu către dumneavoastră este pentru unitate, în primul rând, în mijlocul asociațiilor diasporale românești, pentru excluderea segregării în interiorul entităților asociative românești, în scopul eficientizării  acțiunilor legate de realizarea proiectelor concrete. Diaspora românească istorică, cu drept de vot, a răsturnat sondajele și prezicerile analiștilor politici în cadrul alegerilor prezidențiale din România. Concertarea fără precedent a efortului decizional electoral din diaspora românească a fost o primă acțiune de proporție internațională în favoarea schimbării la față a României. Deci, diaspora românească a spus sus și tare – se poate!

Să nu uităm că Republica Moldova e tot România, acum diaspora românească are în sarcina sa elaborarea unei strategii și a unui plan de acțiuni pentru realizarea ideii naționale de unitate românească – re-Unirea Republicii Moldova cu România.

Nu-mi rămâne decât să vă doresc într-un ceas bun, Congres al diasporei unioniste, Vă îndemn la fapte concrete, dar mărețe întru beneficiul românilor de pe ambele maluri ale Prutului!

Trăiască România Mare, trăiască unitatea neamului românesc!

Vă mulțumesc pentru atenție!

 

PARTIDUL UNIONIST DREAPTA NU SUSȚINE PROIECTUL DE LEGE PENTRU INTRODUCEREA SISTEMULUI UNINOMINAL DE VOT LA ALEGERILE PARLAMENTARE

Comunicat de presă

 

Partidul unionist Dreapta este îngrijorat de proiectul de lege pentru amendarea Codului electoral în vederea introducerii sistemului uninominal de vot. Schimbarea sistemului proportional pe unul majoritar nu poate fi efectuată fără o abordare complexă: amendarea Constituției RM și reforma teritorial-administrativă. Or, proiectul propus de PD este unul absolut nedefinitivat, se bazează pe idei populiste și, de fapt, distrage atenția cetățenilor de la problemele societale de anvergură: combaterea corupției, restituirea miliardului furat, reformarea justiției, atragerea investițiilor, crearea locurilor de muncă etc. Proiectul are următoarele lacune:

  1. Organizarea alegerilor într-un singur tur de scrutin este discriminatorie – conform acestei modificări, candidații care se vor plasa pe locul doi la primul tur de scrutin, și care ar putea cumula susținerea în turul doi din partea altor candidați, nu vor avea posibilitatea să demonstreze acest fapt și, deci nu vor accede în parlament. Anume din această cauză unioniștii riscă să nu ajungă în parlament, ei nefiind repartizați proporțional și compact din punct de vedere teritorial. Iată de ce ar fi fost mai binevenită experiența Franței, unde la alegerile deputaților pe circumscripții este prevăzut al doilea tur de scrutin cu participare a primilor doi clasați, iar în unele cazuri, când al treilea clasat acumulează 15%, au loc alegeri trilaterale.
  2. Reprezentativitatea deputaților aleși este contestabilă – în condițiile corupției generalizate nu este greu de presupus cine va accede în parament – vor fi baronii locali, care controlează politic serviciile instituțiile bugetare deconcentrate.
  3. Alegerea a celor 101 deputați pe circumscripții creează falsa iluzie că deputații se vor ocupa de problemele locale ale cetățenilor. Pentru soluționarea problemelor locale există autoritățile publice locale, responsabile de infrastructură, servicii comunitare etc. Iar deputații aleși, oricum vor fi exponenții unui partid politic, vor constitui fracțiuni parlamentare și vor fi subiecți de corupere pentru constituirea-reconstituirea majorității parlamentare.
  4. Nu este deloc clară situația în care RM nu controlează teritoriul separatist din stânga Nistrului, iar fotoliile de deputați pentru circumscripțiile de acolo vor rămâne vacante.
  5. Nu există echitate în ceea ce privește votul în diasporă. Se creează impresia că autorii proiectului vor să reducă la minim rolul acesteia în votarea componenței viitorului parlament, oferind, la prima vedere, mandate separate pentru diasporă, dar în realitate limitând accesul la vot prin procedura de înregistrare prealabilă – procedură greoaie și anevoioasă.
  6. Introducerea sistemului uninominal de 100% va periclita procesul decizional parlamentar, care trebuie să se bazeze pe doctrine și politici publice coerente, să asigure interesul cetățenilor la nivel național, și nu să decurgă din necesitățile locale înguste – tărâm de activitate pentru administrația publică locală.
  7. Posibilitatea revocării deputatului este formulată foarte evaziv și este interpretabilă. Este lesne de presupus că niciun deputat ales pe circumscripții nu va fi rechemat. Practica statelor din regiune o demonstrează foarte elocvent.

În concluzie, proiectul cu privire la amendarea Codului electoral pentru introducerea sistemului uninominal la alegerile parlamentare este unul populist, defectuos, elaborat în grabă,  fără reforme sistemice precum ar fi cea constituțională și teritorial-administrativă.

Partidul unionist Dreapta este împotriva adoptării acestui proiect de lege și consideră că nici sistemul uninominal 100%, nici cel mixt – 50% pe circumscripții și 50% pe listele de partid-  nu este binevenit în condițiile Republicii Moldova, deoarece acest sistem de vot obstrucționează accederea unioniștilor în parlamentul Republicii Moldova și, prin urmare, îngrădește dreptul unioniștilor de a fi reprezentați în forul legislativ.

 

Serviciul de presă al partidului unionist Dreapta.

15.03.2017

 

foto 27.02.2017

POZIȚIA PARTIDULUI UNIONIST DREAPTA REFERITOR LA SOLUȚIONAREA  DIFERENDULUI   TRANSNISTREAN  

 

                                      DECLARAȚIE

 Partidul unionist Dreapta vine cu viziunea sa asupra problemei conflictului înghețat din stânga Nistrului, considerând că problema așa zisei Transnistria trebuie înţeleasă într-un context mai larg şi într-o perspectivă mai generală decât cea a statului Republica Moldova din prezent.

Evenimentele secolului XX ne permit să concluzionăm că teritoriul din stânga Nistrului a fost folosit de statul sovietic pentru a separa regiunea dintre Nistru şi Prut de restul teritoriului României. Statul actual Republica Moldova se plasează într-o continuitate istorică faţă de Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, înfiinţată în 1924 pe malul stâng al Nistrului. Faza următoare de evoluţie a formaţiunii statale, create în mod arbitrar de sovietici în 1924, a fost Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, în care zona din stânga Nistrului nu avea un statut aparte din punct de vedere legal, însă, neoficial, domina prin reprezentanții săi politici la Chișinău.

Astfel, partidul unionist Dreapta consideră că Republica Moldova de astăzi, ca stat, este o emanaţie a zonei profund sovietizate şi rusificate din stânga Nistrului, o regiune care ne-a devenit demult străină şi care nu aderă, prin locuitorii ei, la valorile împărtășite pe malul drept al Nistrului. Dintr-o perspectivă statalistă radicală, promovată de cercurile pro-ruse de la Chișinău, inclusiv președinția actuală a Republicii Moldova, teritoriul ocupat din stânga Nistrului trebuie reintegrat cu Republica Moldova. Această mult-râvnită reintegrare presupune cedări, inclusiv în materie de politici culturale-identitare, care s-ar schimba radical.

Pe parcursul anilor au fost diverse tentative de soluţionare a conflictului transnistrean: semnarea unui Tratat în care Republica Moldova şi Transnistria erau părţi egale în edificarea unui stat comun, iniţiativa guvernării comuniste de federalizare asimetrică, planul Kozak, propunerea societății civile privind Strategia 3D, adoptarea Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului din 2005, internaţionalizarea procesului de negocieri şi instituirea formatului 5+2, au existat planuri de rezolvare a conflictului propuse de OSCE, Kiev, Transnistria, au fost exercitate  presiuni prin introducerea noilor reguli vamale etc., pe ambele maluri ale Nistrului au fost schimbate conducerile.

Aceste acţiuni, dar și nerespectarea de către Federaţia Rusă a multor acorduri şi rezoluţii ale organismelor internaţionale de retragere a armatei ruse din stânga Nistrului au dus la dezvoltarea paralelă a Republicii Moldova şi Transnistriei prin experienţe de confruntare şi nu de colaborare.

Toate  incongruențele economice, politice și sociale induc ideea, că există prea mulți beneficiari ai perpetuării status quo-ului zonei secesioniste din stânga Nistrului. Cert este că ideea recuperării teritoriului secesionist ţine în captivitate  cetățenii de pe ambele maluri ale Prutului, iar diferendul va rămâne înghețat pentru o perioadă foarte îndelungată.

In eventualitatea reincorporării zonei din stânga Nistrului Republica Moldova va fi ”transnistrizată” și va cădea pentru totdeauna de pe harta vestului european, sucombând în haosul neo-imperialismului rus, aducător de războaie, hoții și sclavie națională.

Argumentele expuse mai sus induc la concluzia că diferendul înghețat din stânga Nistrului nu va fi soluționat în termen scurt, mediu sau lung, iar dorința politică de a recupera controlul asupra teritoriului din stânga Nistrului ascunde intenția de a împiedica cu orice preț unirea Republicii Moldova cu România și ancorarea de facto a Republicii Moldova în spațiul euroatlantic. Evenimentele se precipită și se aud din ce în ce mai multe voci precum că a venit vremea acordării unui statut special zonei separatiste din stânga Nistrului.

 În aceste condiții partidul unionist Dreapta atenționează cetățenii Republicii Moldova și opinia internațională, că orice tentativă de a acorda un statut politic special zonei secesioniste din stânga Nistrului, propusă și acceptată în cadrul formatului 5+2, conține riscul iminent al transnistrizării Republicii Moldova și excluderii pentru totdeauna a Republicii Moldova de pe orbita parcursului său euroatlantic.

Ținând cont de conjunctura regională și internațională creată,  Partidul unionist Dreapta cere puterii oficiale de la Chișinău să întreprindă următoarele diligențe:

  1. Înghețarea negocierilor în formatul actual 5+2 pe problema acordării unui statut special raioanelor din stânga Nistrului și reincorporării lor în componența Republicii Moldova.
  2. Securizarea administrativă pe Nistru prin instalarea punctelor de control aparținând autorităților constituționale ale Republicii Moldova, cu demarcarea clară a teritoriului controlat constituțional de Republica Moldova. Asigurarea ulterioară a liberei circulații a cetățenilor Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului.   După finalizarea acestor operațiuni, participarea Republicii Moldova la formatul 5+2 devine inutilă și trebuie încheiată.
  3. Constituirea unui fond de sprijin financiar (fonduri speciale atât din bugetul public al Republicii Moldova, cât și din fonduri internaționale) pentru procurarea de locuințe pentru cetățenii din stânga Nistrului, care vor dori să se transfere cu traiul în partea dreaptă a Nistrului, pe teritoriul constituțional al Republicii Moldova.
  4. Urgentarea procesului de conectare energetică a Republicii Moldova (gaz şi energie electrică) la sistemul energetic din Romania pentru a rupe definitiv dependența de energia electrică produsă de centrala de la Cuciurgani, solicitând în acest sens sprijin financiar extern (pană la finele anului 2018).

 Partidul unionist Dreapta consideră că adevărata soluționare a diferendului din zona secesionistă din stânga Nistrului constă în rezolvarea problemelor oamenilor, cu asigurarea securității lor economice, sociale, cu respectarea strictă a drepturilor omului tuturor cetățenilor, utilizând instrumentarul democratic național și internațional.

Partidul unionist Dreapta este sigur de faptul că o astfel de abordare va aduce claritate și va pune punct celor 25 de ani de tatonări inutile în speranța de a găsi o soluție viabilă conflictului înghețat de pe Nistru.

Partidul unionist Dreapta cheamă parlamentul, guvernul, organizațiile non-guvernamentale, instituțiile media, ambasadele acreditate în republica Moldova, să pună în dezbatere publică necesitatea tranșării diferendului transnistrean într-o atmosferă calmă, pacifică, rațională – în beneficiul cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului.

Chișinău

25 februarie 2017

PARTIDUL UNIONIST DREAPTA SUSȚINE PLENAR PROTESTELE POPULARE DIN ROMÂNIA

16508282_10210688986433455_8454295464526468477_n

Comunicat de presă

 Partidul Politic „Dreapta” își exprimă solidaritatea cu sutele de mii de manifestanți care au ieșit în stradă în toate orașele din țară pentru a obține abrogarea ordonanțelor de modificare a Codului Penal, care îngreunează considerabil lupta împotriva corupției și le conferă o cvasi-impunitate funcționarilor ce comit abuz în serviciu sau trafic de influență. Seria de evenimente din aceste zile reprezintă ultimul test pentru îndeplinirea cu succes a cerințelor MCV și aducerea luptei împotriva corupției pe un făgaș ireversibil.

Societatea românească a oferit lumii întregi o lecție de maturitate democratică. Spre deosebire de anii ’90, oamenii nu mai pot fi la fel de ușor manipulați de către politicienii ce își promovează propriile interese. Orice tentativă de a lua o decizie în folosul unui grup îngust de persoane și în detrimentul societății a ajuns să întâmpine rezistență civică de un nivel impunător. Societatea civilă și-a consolidat rolul său în mecanismul de control asupra conducerii, așa cum este firesc în democrațiile avansate.

Mult mai trist stau lucrurile în cel de-al doilea stat românesc de la est de Prut. Societatea de aici se confruntă cu aceleași probleme majore: corupția, abuzul în serviciu, traficul de influență, lipsa mecanismelor eficiente de atragere la răspundere a politicienilor și a funcționarilor ce-și depășesc atribuțiile. Însă reacția societății civile la aceste probleme este mult mai anemică, lipsind aproape în totalitate. Curentele de opoziție sunt incapabile de a se coagula, iar protestele sunt deseori deturnate de către politiceni, care confundă scopurile inițiale ale demonstrațiilor cu promovarea imaginii lor personale sau a partidelor lor. Acest fapt este exploatat în mod șiret de către clasa politică de la guvernare, care, utilizând strategia „împarte și cucerește”, își asigură o dominație confortabilă și lipsa oricăror provocări serioase în direcția sa.

În ce privește maturizarea politică, consolidarea societății democratice și a statului de drept, Republica Moldova este din păcate, cu zeci de ani în urma fraților noștri de la vest de Prut. În consecință, cea mai sigură și eficientă cale de a ieși din acest abis este reunificarea și contopirea instituțiilor celor două state, în speță a celor din ramura judecătorească, dar și a societății civile.

Astfel, statul falit Republica Moldova, instituțiile sale nefuncționale și societatea civilă nepăsătoare vor putea fi remorcate de omoloagele sale de peste Prut, care vor pune capăt derapajelor arbitrare de până acum și ne vor da impulsul necesar pentru a relua edificarea statului de drept și a societății democratice. În caz contrar, riscăm să rămânem pentru multe decenii înainte în această mlaștină a disfuncționalității, în care ne aflăm de la independență încoace. Ca și în ultimii 25 de ani, grupările corupte de la vârf vor fi înlocuite cu alte grupări corupte, iar cetățenii simpli vor avea doar de suferit.

Serviciul de presă al partidului unionist Dreapta

6 februarie 2017

POVESTEA PORCULUI LA TRON (alegorie)

can-stock-photo_csp32123082

Era odată un porc. Și, ca toți porcii, își ducea zilele într-o porcărie, dar visa să devină mai mare peste toate orătăniile și animalele dintr-o gospodărie părăsită, stăpânii  fiind duși în Pustiul moscălesc cu lucrul. Din când în când mai dădeau pe acasă, mai hrăneau vietățile din gospodărie, apoi iar plecau, lăsându-le în grija vecinilor. Vecinii, când mai apucau să se trezească din beție, le aruncau niscaiva hrană orătăniilor și animalelor, aproape că sălbătăcite de atâta uitare.

Porcul nostru între timp, hrănit și întreținut de maică-sa scroafă și taică-su porc-senior, se făcuse gras și frumos, de nu-l mai încăpeau halatele albe cu blazonul familial, care întruchipa strămoșul-său – un Mistreț de Magadan, cu rât obtuz și pompat cu botox.

În lipsa stăpânilor vietățile se autoguvernau singure, chiar dacă nu prea le reușea – în funcție de cine ajungea pe tronul gospodăriei părăsite.

”Tronul” era de fapt o improvizație stângace – o căruță veche, cu doar două roți, iar în ea două pneuri suprapuse, acoperite cu niște paie și o pătură cam ștearsă de ploi, în care fătaseră mai multe generații de animale casnice.

Așa jegos cum era, dar tronul ajunsese să fie râvnit de mai toate speciile sălbăticite din gospodăria părăsită. Ba s-a urcat pe el Buhaiul satului și tot urla la toți că pe globul Moldovei este loc doar pentru vaci și boi. Ba s-a cocoțat pe tron Măgarul și-i învăța pe toți să cânte kalinka și kazaciok. Vreo opt ani vietățile au fost înnebunite la cap de un Vulpoi roșcat, care visa să devină mai mare pe sălbătăciunile din pădure și a tot râvnit la pădurile din preajmă. Apoi pentru perioade scurte de timp s-au cocoțat pe tron un Grivei gălăgios și jerpelit, dar cu papion tricolor, fapt care i-a permis sa stea un an în tron. După care tronul a fost ocupat de un Struț, foarte înalt și foarte distant de problemele orătăniilor și animalelor, în schimb dulce la vorbă și din punct de vedere științific, și din punct de vedere politic.

Tot certându-se între ele cine să ocupe tronul, într-un final vietățile au hotărât să-l înscăuneze în el pentru patru ani pe Rățoiul taciturn. Nu strălucea la minte, dar atunci când vorbea – vorbă era, frate, nu  glumă! Simțea că lipsește ceva în gospodăria părăsită, dar nu știa ce nu-i ajunge, chiar dacă era bine să fi fost, bref,  știau ele vietățile ce nu le ajungea.  Însă, măcinat de protestele vietăților, care s-au pomenit cu câteva puduri de grăunțe și câteva scârte de paie furate peste noapte, Rățoiul a devenit nepopular și i-a mai trecut și sorocul – deci, el a părăsit tronul.

Porcul cel tânăr, încurajat de viețuitoarele-protestatare, agitate de un Berbec, un Țap, un  și o  Prepeliță, se vedea deja pe tronul devenit disponibil peste noapte. A pornit Porcul să dea veste în gospodăria părăsită că vrea să fie mai mare peste prostime, adică vietăți, și că el le va aduce fericirea tuturor orătăniilor și animalelor – și găinilor otomane, și oilor stataliste, și câinilor moscălești și altor seminții rătăcite prin gospodărie. Numai harmăsarilor unioniști nu le-a promis nimic. Le-a spus că îi va alunga din gospodărie ca să nu dea iama peste iepele socialiste și Doamne ferește, să nu cumva să plodească mânji unioniști prin toată gospodăria, nu de alta, dar se va alege praf și pulbere din tronul și gospodăria părăsită. Părăsită-părăsită, dar tot gospodărie era – cu boi, vaci, porci, oi – toți în slujbă și la treabă.

Vietățile din gospodărie ascultau cu gura căscată toate balivernele Porcului, care le promitea fâneață pe săturate, grăunțe și lături din tocmai Pustiul moscălesc. S-au adunat vietățile la sfat, după ce vecinii le aruncaseră niște fâneață și grăunțe muiate în păducel mucegăit și alcoolizat, și, au votat ca Porcul să le fie conducător.

Bucuros nevoie mare, s-a cocoțat Porcul pe tron și a început a covița cât îl țineau bojocii, înfășurat în halat alb, furat din casa mare a stăpânilor. Primul covițat l-a aruncat fioros în adresa harmăsarilor unioniști. Le-a spus că îi va alunga din gospodărie dacă mai umblă cu Unirea prin Țară. Al doilea covițat, languros și drăgăstos, l-a adresat Cloștii otomane, ca să țină în frâu găinile sale și să se uite numai după cocoși moscălești, slabi la pinteni, și nu după cei europeni și românești, tari la semințe făcătoare de ouă de aur. Al treilea covițat l-a scos în pustiul  moscălesc, trântindu-se la copitele Mistrețului și promițându-i că-i aduce în jertfă toată gospodăria părăsită. Căci el, Porcul moldo-statalist, moare de dragul Mistrețului, de se dă cu râtul de toate gardurile ca să-și potolească  nemărginita erecție pentru pustiul moscălesc.

Și iată așa a ajuns Porcul-Halat-Alb mai mare peste vietățile din gospodăria părăsită, și tot se aude de cu zori până în noapte covițatul obraznic al acestuia, de enervează toate orătăniile și animalele de bună credință. Și au ajuns vietățile să-l pomenească de bine pe Rățoiul taciturn.

Și-am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa. Dar povestea Porcului la tron nu se sfârșește aici. Căci un Porc, așa cum îi stă bine, tot în glod trebuie s-o sfârșească.

16406659_10210635683540916_8408668207909691318_n

PARTDUL UNIONIST DREAPTA DEPLÂNGE TRECEREA ÎN ETERNITATE A MAESTRULUI ION UNGUREANU

ion-ungureanu15005918_big1441724607_6404_08135100

Partidul unionist Dreapta deplânge trecerea în eternitate a celui care a fost Ion Ungureanu, inegalabilul actor, regizor și legendarul Ministru al Culturii românimii deșteptate din Republica Moldova.

Viața și activitatea lui Ion Ungureanu se aseamănă cu un zbor spre libertate a cugetului, fiind dominat de stindardul românismului. Lupta pentru emanciparea națională românească i-a înaripat destinul. Ion Ungureanu va rămâne pentru toți românii o lecție vie de demnitate națională și rezistență invincibilă împotriva mancurtismului și dezrădăcinării naționale.

Să-i  cinstim memoria, să păstrăm cu sfințenie timbrul vocii sale, care a adus în casele noastre adevărul despre identitatea noastră românească, despre istoria glorioasă a românilor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace și să aibă grijă de el în sfânta sa împărăție!

 

Page 2 of 85

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén